ICCJ. Decizia nr. 378/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 378/2011
Dosar nr. 16171/3/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 4699 din 5 aprilie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a capetelor 1-4 de cerere formulate de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a disjuns capetele 5-6 de cerere, dispunând înregistrarea lor separat.
Astfel s-a înregistrat Dosarul nr. 16171/3/2007, având ca obiect cererea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA de obligare a pârâtei la predarea întregii suprafeţe de teren rezervate şi a respectării dimensiunilor stabilite şi obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru vila M. şi terenul în suprafaţă de 548,50 m2 situate în Voluntari, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.D. şi a obligat pârâta SC I.D.C. SA să predea reclamantului întreaga suprafaţă de teren rezervată de 548,50 m2 şi să respecte dimensiunile terenului stabilite în Contractul de execuţie construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părţi (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferenţa în minus de 10,82 m2. rezultată din măsurători).
A obligat pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru vila M. şi terenul în suprafaţă de 548,50 m2, în condiţiile capitolului VIII „Formalităţi ulterioare achitării şi predării construcţiei" din Contractul de execuţie construcţii cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părţi.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 1.400 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că între reclamant, în calitate de cumpărător – promitent, şi pârâtă, în calitate de proprietar, s-a încheiat la data de 6 iunie 2004 un contract de rezervare lot având ca obiect vânzarea cu plata în rate pentru imobilul tip M. amplasat pe lotul 14 în suprafaţă de 548,50 m2.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC I.D.C. SA şi reclamantul P.D., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Prin apelul său, pârâta SC I.D.C. SA a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită, în speţă terenul predat reclamantului corespunzând, ca suprafaţă, cu prevederile contractuale, iar instanţa de fond nu a motivat soluţia de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expert F.C., deşi în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnică specialitatea topo.
Apelanta – pârâtă a susţinut că cele două rapoarte de expertiză nu sunt lămuritoare şi oferă soluţii de ordin tehnic imposibil de realizat.
A mai arătat apelanta pârâtă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei, motivarea sentinţei în ceea ce priveşte primul capăt de cerere rezumându-se la a prelua, parţial, concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul C.N..
Cât priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 5 februarie 2007, reclamantul achitase doar 65% din valoarea totală a contractului, respectiv 134.158 euro plus TVA, din valoarea de 206.817 euro plus TVA.
În drept art. 282 şi urm. C. proc. civ.
Reclamantul P.D. a criticat prin apelul său hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul a arătat că a menţionat prin cererea de chemare în judecată faptul că pârâta încearcă să-i predea un teren din care 116,50 m2 reprezintă teren cu o pantă de 37 grade şi că, deşi în aparenţă instanţa de fond a admis acţiunea, în realitate a respins cererea formulată, obligând practic pârâta să predea doar o suprafaţă de 10,82 m2.
A arătat reclamantul apelant că prin contractul de execuţie Construcţii cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 s-a convenit cumpărarea de la pârâtă a unei suprafeţe de teren de 548,50 m2. conform planului de sistematizare anexat.
Atât planul de sistematizare, cât şi planul de lotizare întocmit pentru pârâtă de către SC E.C. SRL în luna august 2004, conţinând descrierea lotului L14, precum şi planul de situaţie întocmit de pârâtă la 30 august 2004, documentaţia cadastrală a lotului L14 întocmită de SC G.C. SRL pentru pârâtă la 25 aprilie 2005, nu cuprind şi nu prevăd existenţa unei suprafeţe de 83 m2 din totalul de 548,50 m2 care ar avea o pantă de 36 - 37 grade sau diferenţa de nivel de 1,9 – 2,6 m.
De asemenea, a arătat apelantul reclamant, nici contractul şi nici unul dintre planurile menţionate nu face referire şi nu conţine marcată vreo curbă de nivel sau vreo cotă care ar fi stabilit configuraţia terenului.
Prin Decizia comercială nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA; s-a admis apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva Sentinţei comerciale nr. 13688 din 11 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti; a fost schimbată în parte Sentinţa comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti în sensul că a fost obligată pârâta să predea reclamantului, suprafaţa de 548,50 m2 astfel: suprafaţa lipsă de 13,50 m2 şi suprafaţa de 83 m2 imposibil de utilizat să fie predate conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la Est faţă de Vila M., iar suprafaţa de 452 m2 conform identificării efectuate prin acelaşi raport de expertiză.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica adusă hotărârii apelate de către pârâtă constă în aceea că hotărârea este nemotivată în fapt şi în drept, conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., celelalte motive de apel constituindu-se, practic, în critici ale celor două rapoarte de expertiză topo efectuate în cauză care „nu sunt lămuritoare şi, în orice caz, oferă soluţii de ordin tehnic imposibil de realizat".
Deşi în apelul propriu pârâta susţine că hotărârea instanţei de fond nu este motivată, în întâmpinarea formulată la apelul declarat de către reclamant, pârâta arată că : „În considerentele sentinţei s-a reţinut în mod corect că..." şi că „…instanţa a stabilit fără echivoc că pretenţia reclamantei de a-i fi predată o suprafaţă de teren perfect plană excede înţelegerii părţilor".
Aşadar, a reţinut instanţa de apel că hotărârea instanţei de fond este motivată în fapt şi în drept conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de fond arătând pe ce probatorii şi-a întemeiat soluţia. Faptul că argumentele (considerentele) instanţei de fond nu convin în totalitate pârâtei apelante nu determină concluzia că hotărârea este nemotivată.
După cum a arătat instanţa de apel, pârâta nu a criticat soluţia instanţei de fond pe care o califică a fi „greşită", ci doar rapoartele de expertiză tehnică topo efectuate în cauză, deşi a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de aceste rapoarte de expertiză, ci doar „ a înţeles să valorifice, parţial, concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.", sau că „instanţa nu a motivat soluţia de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.".
Instanţa de apel a reţinut că din analiza probatoriilor administrate în cele două faze procesuale, cât şi din propriile susţineri efectuate de către apelanta pârâtă SC I.D.C. SA prin întâmpinările depuse rezultă că terenul predat reclamantei în folosinţă prezintă o înclinaţie (pantă) pe o suprafaţă de 116,50 m2 de peste de 30 de grade, ceea ce face improprie folosirea respectivei suprafeţe de teren potrivit afecţiunii acesteia, de curte.
În ceea ce priveşte apelul declarat de P.D. Curtea de Apel a reţinut în principal că din nici unul din actele depuse în probatoriu: planuri de situaţie, memorii tehnice, planuri de sistematizare, documentaţii cadastrale sau contracte, nu face vreo referire expresă şi nu conţine vreun marcaj care să semnalizeze vreo curbă de nivel sau vreo cotă de nivel (pantă de 36 - 37 de grade sau diferenţă de nivel de 1,9 – 2,6 m), astfel încât se prezumă, în conformitate cu obiceiul locului, al zonei de relief de câmpie unde se află imobilul, că suprafaţa de teren afectată unei case de locuit şi curte aferentă trebuie să fie plană, denivelările constatate de către rapoartele de expertiză topo, de aproximativ 3 m adâncime, făcând-o improprie utilizării conform afecţiunii sale şi voinţei părţilor astfel cum a fost consemnată prin Contractul nr. 211/2004.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs SC I.D.C. SA criticând-o pentru nelegalitate arătând că: 1. instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); 2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); 3. hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); 4. instanţa, interpretând greşit actele deduse judecăţii, a schimbat şi natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.); 5. au fost greşit interpretate şi aplicate dispoziţiile art. 977 - 985, art. 969, art. 970 şi art. 1312 alin. (2) C. civ., hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Intimatul P.D.a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată şi prin concluziile scrise reclamantul a solicitat printre alte cereri şi obligarea pârâtei SC I.D.C. SA la predarea întregii suprafeţe de teren rezervate şi a respectării dimensiunilor stabilite; obligarea pârâtei la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare pentru vila tip M. şi terenul în suprafaţă de 548,50 m2.
Prin Sentinţa comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată de către reclamant, pârâta fiind obligată să predea reclamantului întreaga suprafaţă de teren rezervată de 548,50 m2 şi să respecte dimensiunile terenului stabilite în Contractul de execuţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părţi (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferenţa în minus de 10,82 m2 rezultată din măsurători).
Prin Decizia comercială nr. 121 din 22 februarie 2010 instanţa de apel a schimbat în parte Sentinţa comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 în sensul că a obligat pârâta să predea reclamantului suprafaţa de 548,50 m2 astfel: suprafaţa lipsă de 13,50 m2 şi suprafaţa de 83 m2 imposibil de utilizat să fie predate conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est faţă de vila M., iar suprafaţa de 452 m2 conform identificării efectuate prin acelaşi raport de expertiză.
Deşi nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ. o cerere de completare a terenului cu o suprafaţă învecinată instanţa de apel a dispus completarea terenului reclamantului cu un teren învecinat şi neidentificat dintre cele trei terenuri cu numere cadastrale distincte.
Este adevărat că prin cererea de apel apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinţei comerciale nr. 13688 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi obligarea pârâtei la predarea suprafeţei totale de 548,50 m2 astfel: suprafaţa lipsă de 13,50 m2 şi suprafaţa de 83 m2 să fie predate conform raportului de expertiză ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est faţă de Vila M., iar suprafaţa de 452 m2 conform identificării făcute de acelaşi raport de expertiză, însă această cerere a fost formulată prin intermediul cererii de apel, adică în contradicţie cu dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
Aşa cum am arătat deja atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin concluziile scrise depuse în faţa primei instanţe s-a solicitat obligarea SC I.D.C. SA la predarea întregii suprafeţe de teren rezervate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru vila tip M. şi terenul în suprafaţă de 548,50 m2. Or, conform contractului de execuţie construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 obiectul constă în edificarea construcţiei tip M. în suprafaţă de 548,50 m2.
Cu alte cuvinte părţile au convenit ca imobilul să aibă o anumită suprafaţă şi nu au stabilit expres ca această suprafaţă să fie plană.
De asemenea nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la vest se află lotul 14 A vândut unei alte persoane, iar la est şi sud se află alei de acces cu utilităţi subterane care sunt afectate de servituţi către ceilalţi proprietari din complex.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de către recurentă potrivit căruia se poate solicita modificarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte reţine că este neîntemeiat şi urmează a fi înlăturat pentru următoarele considerente:
În argumentarea acestui motiv recurenta a susţinut că instanţa de apel a denaturat motivele de apel formulate de ea, nu le-a examinat, nu a argumentat respingerea lor, nu a motivat soluţia de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expertul C.N., iar hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Susţinerile recurentei sunt nefondate deoarece din examinarea deciziei recurate prin prisma criticilor subsumate motivului 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a constatat că hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanţa interpretând greşit actele deduse judecăţii, a schimbat şi natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă instanţa de apel nu a schimbat natura ori înţelesul actului juridic dedus judecăţii.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că literatura de specialitate a statuat că recurenta va trebui să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii ori înţelesului actului juridic, simpla afirmaţie în acest sens nefiind suficientă pentru ca instanţa de recurs să dea curs acestui motiv şi în consecinţă să admită recursul. Din motivarea cererii recurenta nu arată concret în ce constă schimbarea naturii sau înţelesul actului juridic ci a afirmat în principal că argumentarea instanţei de apel capătă accente jurnalistice şi nu are legătură cu prevederile contractuale, făcând trimitere în principal la înscrisuri şi raportul de expertiză întocmit de expertul C.N.. Or, aprecierea probelor administrate în cauză şi interpretarea lor este o chestiune de fapt care nu poate fi criticată în recurs conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 977 - 985, art. 969, art. 970 şi art. 1312 alin. (2) C. civ., Înalta Curte reţine faţă de împrejurarea de fapt că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 980 C. civ. care prevăd că dispoziţiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul.
În prezenta cauză, nu există o asemenea dispoziţie „îndoioasă" în contractul încheiat între părţi aptă a fi interpretată.
Dimpotrivă din Contractul de execuţie de construcţie cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 rezultă cu claritate obiectul contractului, preţul, obligaţiile părţilor, neexecutarea obligaţiilor contractuale şi formalităţile ulterioare achitării şi predării construcţiei.
Faţă de faptul că clauzele contractuale sunt clare, deci nu se pune problema unei clauze obscure, Înalta Curte reţine că în mod eronat instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 980 C. civ. şi în consecinţă şi a art. 1312 alin. (1) C. civ.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, va modifica în parte Decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantul P.D.; va menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate şi va obliga intimatul reclamant P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC I.D.C. SA Voluntari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială,.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul P.D..
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Obligă intimatul reclamant P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC I.D.C. SA Voluntari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2820/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 412/2011. Comercial → |
|---|
