ICCJ. Decizia nr. 445/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 445/2011
Dosar nr. 7082/86/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9 iulie 2009, reclamanta SC B.I. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL Ghimbav, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i predea echipamentele de încălzire şi apă caldă prevăzute în contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părţi, iar, în cazul în care nu le mai deţine, să fie obligată să-i plătească contravaloarea lor în cuantum de 195.023,4 lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 1.532,88 lei, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava; excepţia netimbrării/insuficientei timbrări a acţiunii; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, prin sentinţa nr. 627, pronunţată la data de 4 februarie 2010, a respins excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să predea reclamantei echipamentele de încălzire şi apă caldă, prevăzute în contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părţi, sau să-i plătească contravaloarea acestora, în cazul în care nu mai deţine bunurile în proprietatea sa, precum şi să-i plătească suma de 5.142 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în principal, cu referire la excepţiile invocate de pârâtă, că asupra necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava s-a pronunţat şi Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 574 din 3 mai 2007, într-o cauză având ca obiect rezoluţiunea contractului de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005; că, faţă de această decizie şi de prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nici excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe nu este fondată; că timbrajul cererii de chemare în judecată s-a făcut conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997, aplicabile; că, în raport cu data de 14 aprilie 2009 la care reclamanta şi-a executat obligaţia de plată, nu este împlinit termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, iar, pe fond, în considerarea situaţiei de fapt reţinută din interpretarea probelor administrate, a făcut aplicarea art. 1313 C. civ.
Prin Decizia nr. 52, pronunţată la data de 7 iunie 2010 Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că părţile au convenit la pct.11 din contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005 că orice neînţelegeri apărute între ele cu privire la derularea, executarea sau interpretarea acestui contract se vor rezolva pe cale amiabilă şi că, în caz contrar, competenţa de soluţionare a acestora aparţine Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, apreciind că Decizia Curţii de Apel Suceava nr. 574 din 3 mai 2007, prin care competenţa soluţionării cauzei având ca obiect rezoluţiunea contractului s-a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava, nu are nicio relevanţă în a determina, în alt mod decât părţile însele au înţeles să o facă, competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata – reclamantă SC B.I. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este „netemeinică", întrucât clauza prevăzută la pct. 11 din contract este lovită de nulitate absolută, a cărei constatare a fost solicitată prin acţiunea înregistrată la nr. 430/86/2008, aflată, în prezent, pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Intimata a invocat prin întâmpinare excepţia nulităţii recursului, considerând că aspectele invocate în motivarea recursului nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ., excepţie respinsă pentru argumentele reţinute în practicaua acestei hotărâri, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului în raport cu clauza compromisorie prevăzută la pct. 11 în contract.
Recursul este nefondat.
Este de observat că, prin sentinţa nr. 125 din 18 ianuarie 2010, în dosarul nr. 430/86/2008, pronunţată de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava s-a respins, ca nefondată, cererea privind constatarea nulităţii absolute a clauzei menţionate la pct. 11 din contractul de livrare nr. 534 din 29 septembrie 2005, încheiat între părţi, formulată de reclamanta SC B.I. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, hotărâre menţinută prin Decizia nr. 55 din 24 iunie 2010, pronunţată de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4435 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (filele 27 – 36).
Având în vedere că potrivit art. 3433 C. proc. civ. încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti şi că, prin pct. 11 al contractului în litigiu, părţile au încheiat o clauză compromisorie cu privire la care instanţele judecătoreşti au stabilit irevocabil că este valabilă, se constată că Decizia prin care s-a dat eficienţă acestei clauze este legală.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, şi, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 23 – 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 52 din 7 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC V. SRL suma de 12.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 580/2011. Comercial → |
|---|
