ICCJ. Decizia nr. 429/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 429/2011
Dosar nr. 8148/1/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2007 la Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC T.T. SRL la plata unor despăgubiri în cuantum de 97.500 euro, pentru nerespectarea obligaţiei de majorare a capitalului social al SC M. SA.
În baza Sentinţei comerciale nr. 2734 din 26 februarie 2008 acţiunea a fost admisă, fiind totodată respinse excepţiile lipsei de interes şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă.
Apelul pârâtei a fost admis prin Decizia comercială nr. 407 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinându-se soluţia dată excepţiilor ridicate de pârâtă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a păstrat Decizia nr. 407 din 23 septembrie 2008 din apel, prin Decizia nr. 1809 din 9 iunie 2009.
În rejudecare, cauza a fost soluţionată prin Sentinţa comercială nr. 14371 din 18 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, acţiunea fiind admisă în parte, în sensul obligării pârâtei SC T.T. SRL să-i achite reclamantei A.V.A.S. suma de 52.500 euro cu titlu de penalităţi de întârziere, la cursul BNR din ziua plăţii.
Pentru a pronunţa Sentinţa nr.14371 din 18 decembrie 2010, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, de a majora capitalul social al SC M. SA la termenele contractuale convenite, astfel că, în baza art. 1073, 1082 C. civ., precum şi a clauzei contractuale cuprinsă la art. 8.14.2, pârâta datorează penalităţi de întârziere de 30% din valoarea cu care trebuia majorat capitalul social doar pentru ultimii doi ani investiţionali.
Prin Decizia comercială nr. 401 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC T.T. SRL precum şi reclamanta A.V.A.S.
În considerentele Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 din apel s-a reţinut că, deşi reclamanta A.V.A.S. nu şi-a motivat apelul, prin prisma caracterului devolutiv al acestuia, în urma analizării cauzei s-a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, pentru considerentele de fapt si de drept reţinute.
În privinţa apelului declarat de pârâtă, Curtea a reţinut că problema de drept privitoare la prescripţie a intrat în puterea lucrului judecat prin judecata din primul ciclu procesual, conform Sentinţei nr. 2734 din 26 februarie 2008.
Pe fond s-a reţinut că nu s-a contestat de părţi realizarea de către pârâtă a investiţiilor prevăzute la art. 8.13.1 din contract, conform programului cuprins în anexa 7, însă nu a fost îndeplinită obligaţia majorării corespunzătoare a capitalului social, pentru care părţile au prevăzut clauza penală, motiv pentru care pârâta datorează penalităţi de întârziere contractuale, fiind de drept în întârziere, potrivit art. 1088 alin. (2) C. civ. şi art. 43 C. com.
Împotriva deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 părţile au declarat recurs.
Astfel, reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a Deciziei nr. 401 din30 iunie 2010, în sensul obligării paratei şi la plata sumei de 45.000 euro cu titlu de penalităţi aferente anului 2004, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că, în mod nelegal instanţele de fond au reţinut ca s-a probat existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere a pârâtei pentru penalităţile aferente anului 2004, şi care a constat în omisiunea înregistrării la Registrul Comerţului, până la data de 27 aprilie 2005, a majorării de capital social realizată de recurentă anterior Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. CT 34 din 23 septembrie 2003.
În fapt, pârâta a devenit proprietar cu drepturi depline asupra acţiunilor încă de la data plăţii preţului acestora, a realizat anticipat o parte a investiţiilor asumate, însă neîndeplinirea formalităţilor de publicitate legale de majorare a capitalului social nu o poate exonera de plata penalităţilor de întârziere contractuale.
În al doilea rând, recurenta susţine că, în mod nelegal instanţa de apel a reţinut nemotivarea apelului A.V.A.S., deşi reclamanta a criticat, şi în această fază procesuală, aplicarea greşită a prevederilor contractuale care impuneau pârâtei penalităţi de întârziere în cazul nemajorării capitalului social cu valoarea investiţiilor asumate, la sfârşitul fiecărui termen din graficul de eşalonare cuprins în anexă.
În motivarea recursului pârâtei, aceasta invocă greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune prin invocarea autorităţii de lucru judecat în raport de soluţia pronunţată în primul ciclu procesual.
A doua critică vizează greşita aplicare a art. 982 C. civ., coroborat cu art. 983 C. civ., cu raportare la clauza contractuală stabilită la art. 8.16, conform căreia diferenţa dintre investiţia realizată efectiv şi cea asumată se va reporta la următoarea perioadă, diminuând corespunzător obligaţiile aferente acesteia.
Recurenta critică nepronunţarea instanţelor asupra incidenţei art. 128 din Legea nr. 31/1990 conform căruia, până la data de 1 decembrie 2006 când a fost abrogat, majorarea capitalului social nu putea fi efectuată, fiind interzisă.
De asemenea, în opinia recurente, majorarea capitalului social cu valoarea investiţiilor este în contradicţie cu art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, SC M. SA fiind o societate listată pe RASDAQ până la finalul anului 2006, iar textul de lege invocat prevede că societatea comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni din aceeaşi clasă.
Prin întâmpinarea depusă intimata SC T.T. SRL a solicitat respingerea recursului AVAS Bucureşti.
Analizând recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. CT 34 din 23 septembrie 2003 pârâta a achiziţionat de la reclamantă un număr de 147.095 acţiuni deţinute la SC M. SA, asumându-şi obligaţia, conform art. 8.13.1 de a efectua în societatea privatizată investiţii în valoare de 350.000 euro pe o durată de 3 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, conform graficului de eşalonare prevăzut în anexa 7.
S-a stipulat, aşa cum corect au reţinut instanţele, că, în cazul în care cumpărătorul realizează investiţia dar nu majorează capitalul social al societăţii cumpărate la finele fiecărui an investiţional, se vor calcula penalităţi de întârziere, care, potrivit art. 8.14.2 din contract s-au determinat prin procentul de 30% din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an.
Astfel, pentru investiţiile aferente anului II în valoare de 85.500 euro, scadente la 10 octombrie 2005 s-au calculat penalităţi de 24.750 euro, iar pentru cele aferente anului III investiţional, în sumă de 92.500 euro scadenţa a fost la 10 octombrie 2006, iar penalităţile s-au calculat la suma de 27.750 euro.
Potrivit art. 969 C. civ., cu raportare la clauzele contractuale invocate, art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com. se va reţine că, în mod legal, pârâta a fost obligată la plata sumei de 52.500 euro penalităţi de întârziere, la cursul BNR din ziua plăţii.
Cât priveşte suma de 45.000 euro calculată cu titlu de penalităţi de întârziere pentru suma de 150.000 euro valoare a investiţiilor pentru primul an, scadente la 10 octombrie 2004 se va reţine că, în mod legal, instanţele de fond au reţinut existenţa cauzei exoneratoare a pârâtei în privinţa îndeplinirii acestei obligaţii, de vreme ce însăşi reclamanta era ţinută de o obligaţie asemănătoare întrucât, deşi a procedat la majorarea capitalului social al SC M. SA anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, nu a efectuat formalităţile de publicitate şi opozabilitate, fapt evidenţiat de adresa nr. 433 din 23 aprilie 2005 emisă de R.M. SA.
Întrucât culpa reclamantei a fost corect reţinută în speţă ca şi cauză exoneratoare pentru pârâtă în privinţa primului an investiţional, critica recurentei sub acest aspect este nefondată şi urmează a fi respinsă.
De asemenea, critica vizând nemotivarea apelului este neîntemeiata, deoarece corect s-a reţinut că în apel nu s-au adus critici de substanţă hotărârii primei instanţe, reclamanta reiterând doar motivele care au determinat-o să promoveze cererea de chemare în judecată a SC T.T. SRL, însă, sub acest aspect a fost reţinut caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, cauza fiind soluţionată potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ. în baza celor invocate de părţi în prima instanţa.
În consecinţă, în baza celor mai sus reţinute, nefiind fondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins.
Cât priveşte recursul declarat de societatea pârâta se va reţine că acesta nu a fost timbrat anticipat şi nici după comunicarea prin citaţie a sumei de 3042 RON datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru şi respectiv 5 RON timbru judiciar, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 recursul acestei părţi se va anula ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanţa împotriva Deciziei nr. 401 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 445/2011. Comercial → |
|---|
