ICCJ. Decizia nr. 593/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 593/2011
Dosar nr. 8164/1/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 8 octombrie 2010 SC C.I. SA PRIN LICHIDATOR T. ŞI ASOCIAŢII S.P.R.L. Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1442 din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Contestatoarea a susţinut că în cauza a avut loc o greşeala (eroare) materiala, susţinând ca prin Decizia 1442 din 28 aprilie 2010 instanţa greşit a respins recursul motivat de faptul că: „Din verificarea întregii documentaţii aflate la dosarul cauzei, apare fără putere de tăgada ca sentinţa nr. 447 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Comercial Mureş a fost comunicata reclamantei SC C.I. SA la data de 30 martie 2009 potrivit procesului verbal de primire, situaţie necontestata de recurenta (fila 73 dosar fond).
Cererea de apel împreuna cu motivele de apel, trimise prin posta, au fost înregistrate la Tribunalul Comercial Mureş la data de 23 aprilie 2009.
De remarcat ca cererea de apel a reclamantei este nedatata iar plicul poștal nu are menţionata data depunerii corespondentei.
Potrivit dispoziţiilor imperative cuprinse in art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar apelul declarat cu depăşirea termenului legal este supus regimului sancţionator al respingerii ca tardiv formulat"
Contestatoarea a apreciat că instanţa de recurs încălcând prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., in soluţionarea temeinica si legala a cauzei nu a cercetat toate documentele aflate la dosarul cauzei, in mod concret nu a cercetat „actele de procedură", mai precis documentele transmise prin fax in data de 17 aprilie 2010 adică: Nota de inventar, xerocopiile recipiselor de confirmare de primire si factura/chitanţa emisa de oficiul poştal.
Contestatoarea a susţinut că apelul nu este tardiv, iar instanţele de apel si de recurs au omis sa cerceteze conţinutul plicului, adică înscrisurile mai sus menţionate.
Prin urmare, faţă de cele arătate mai sus, omisiunea sau greşeala săvârşita prin necercetarea de către instanţe a actelor de procedura înfăptuite legal in cauza, în opinia contestatoarei nu trebuie să îi afecteze dreptul la o justa si echitabila judecata.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare întrucât motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza 1 şi 2 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate şi expuse în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Analizând însă Decizia a atacată, rezultă că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate.
Prevederile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greşelile materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârşite de instanţa ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greşeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinara de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale si nu pentru reformarea unor greşeli fond.
Aşa cum se poate observa din motivarea contestaţiei, aceasta are in vedere reformarea unor presupuse greşeli de fond ale instanţei recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că dezlegarea dată recursului prin Decizia atacată nu este nici rezultatul unei greşeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta contestaţie in anulare specială este nefondată şi din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. pr. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.I. SA PRIN LICHIDATOR T. ŞI ASOCIAŢII SPRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1442 din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 4153/302/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.I. SA PRIN LICHIDATOR T. ŞI ASOCIAŢII SPRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1442 din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 4153/302/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 595/2011. Comercial → |
|---|
