ICCJ. Decizia nr. 595/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 595/2011
Dosar nr. 9079/1/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 201
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1677 din 28 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. 3237/3/2008 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul I.I. împotriva deciziei nr. 484 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că, deşi a fost citat cu menţiunea achitării taxei de timbru fiindu-i comunicat şi cuantumul acesteia, recurentul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, dându-se astfel eficienţă prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare I.I., invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 prima teză C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv al contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut, în esenţă, că procedura de citare pentru ziua când s-a judecat litigiul nu a fost îndeplinită conform legii, în sensul că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 pct. 2, 3, 4, 7 C. proc. civ., aspect ce a condus la anularea recursului ca netimbrat.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că hotărârea a fost dată ca urmare a unor greşeli materiale esenţiale concretizate în faptul că instanţa de recurs prin neobservarea neregularităţii procedurii de citare vizând inclusiv taxa de timbru, în mod nelegal a anulat cererea de recurs.
Intimata SC I.T.A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar cazurile de admisibilitate sunt limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
În speţă, motivul prevăzut de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. conform căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, nu poate fi reţinut.
Din examinarea dovezii de citare aflată la dosarul de recurs (fila 9) se constată că pentru termenul din 28 mai 2009, când a fost pronunţată Decizia de anulare a recursului, ca netimbrat, I.I. a fost citat la adresa indicată de acesta prin cererea de recurs, procedura fiind legal îndeplinită, prin afişare, cu respectarea cerinţelor impuse de art. 100 raportat la art. 88 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 prima teză C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, înţelegând prin aceasta greşeli de ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârşite de instanţă prin neobservarea dovezilor existente la dosar.
În sensul art. 318 C. proc. civ. este greşeală materială anularea recursului, ca netimbrat, în pofida existenţei la dosar a dovezii timbrajului.
Dovada de plată a taxei de timbru nu se află la dosar şi nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia, faţă de data pronunţării, prin urmare criticile subsumate dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite motivele de anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 prima teză C. proc. civ. şi drept urmare, va menţine Decizia atacată şi va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.I. împotriva deciziei nr. 1677 din 28 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 3237/3/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 602/2011. Comercial → |
|---|
