ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 612/2011
Dosar nr. 2128/107/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7/COM/CC din 2 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2128/107/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SRL.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor societăţii pârâte din data de 01 mai 2009, invocând ţinerea adunării în alt loc decât la sediul social, caracterul incomplet al ordinii de zi sub aspectul neprezentării raportului comisiei de cenzori ai societăţii, imposibilitatea votării descărcării de gestiune a administratorilor în lipsa raportului comisiei de cenzori, lipsa votului secret pentru descărcarea de gestiune a administratorilor.
Judecătorul a reţinut că la data de 01 mai 2009 a avut loc adunarea generală a asociaţilor pârâtei, adunare la care au fost reprezentate un număr de 500 părţi sociale, reprezentând 100% din societate, adunare ce a avut loc în Elveţia. A mai reţinut că s-a întocmit un proces verbal semnat de preşedintele Consiliului de administraţie şi asociatul desemnat cu întocmirea acestuia, nefiind emisă o hotărâre AGA, procedându-se în aceeaşi modalitate şi în anii anteriori.
Cu privire la locul în care s-a desfăşurat adunarea generală, judecătorul a reţinut că toţi asociaţii au fost prezenţi la şedinţă şi au fost de acord cu această locaţie, doar reclamantul opunându-se, fără a dovedi prejudicierea sa în vreun fel. A mai reţinut că în perioada 1998-2004 chiar reclamantul a propus ţinerea adunărilor generale în aceeaşi locaţie.
Cu privire la punctele 2-4 de pe ordinea de zi, judecătorul a reţinut că reclamantul s-a abţinut de la vot, iar potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale pot fi atacate doar de asociaţii care au lipsit de la adunare sau care, fiind prezenţi au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal. În lumina acestei prevederi legale, criticile reclamantului faţă de cele adoptate la punctele 2-4 din ordinea de zi au fost apreciate ca inadmisibile.
Cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi, judecătorul a reţinut că unul din cei trei cenzori s-a retras anterior formulării raportului (aspect cunoscut de reclamant), astfel încât nu mai putea semna acest raport; a mai reţinut că raportul a fost semnat de ceilalţi doi cenzori, unul dintre aceştia împuternicind o altă persoană să prezinte raportul în adunarea generală.
În ce priveşte nerespectarea votului secret pentru descărcarea de gestiune a administratorilor, judecătorul a reţinut că deşi reclamantul a invocat aceste aspect, nu a probat susţinerea sa.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantul S.A., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii adunării generale a asociaţilor.
Prin Decizia comercială nr. 55/A din 30 aprilie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul reclamantului, cu următoarele considerente: desfăşurarea adunării generale a asociaţilor în alt loc decât sediul social nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii adoptate, câtă vreme la şedinţă au participat toţi asociaţii, inclusiv reclamantul, iar acesta nu a dovedit prejudicierea concretă a intereselor sale prin desfăşurarea adunării în Elveţia. Reclamantul a participat la adunare, chiar dacă a invocat ţinerea acesteia în altă locaţie decât sediul social, el cunoscând că şi anterior asemenea adunări s-au desfăşurat în Elveţia; cu privire la discutarea unor aspecte care nu au fost cuprinse în convocator, s-a reţinut că reclamantul nu a invocat această împrejurare la data desfăşurării adunării şi a participat la votarea punctelor de pe ordinea de zi; a apreciat că nu este obligatorie înscrierea expresă pe ordinea de zi a prezentării raportului cenzorilor, acest raport nefiind supus aprobării; s-a mai reţinut întocmirea cu respectarea prevederilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a raportului cenzorilor, el fiind semnat doar de doi dintre cenzori, în condiţiile retragerii celui de-al treilea şi în lipsa desemnării unui înlocuitor; nu este obligatorie prezenţa cenzorilor la prezentarea raportului întocmit de aceştia; aprobarea situaţilor financiare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, reclamantul neprobând existenţa conflictului de interese între asociaţi şi societate şi nici prejudicierea lui prin votul deschis.
Decizia de apel a fost recurată de reclamantul S.A., acesta solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Fără a indica decât generic prevederile art. 299-316 C. proc. civ., reclamantul a criticat Decizia de apel sub următoarele aspecte:
- greşita respingere a motivului de nulitate bazat pe desfăşurarea adunării generale în altă locaţie decât sediul social, în condiţiile în care actul constitutiv, în art. 22, coroborat cu art. 195 din Legea nr. 31/1990, prevede imperativ ca şedinţa adunării generale să se desfăşoare la sediul social;
- greşita respingere a motivului referitor la adoptarea raportului cenzorilor, motivat de faptul că este semnat de doi cenzori, cel de-al treilea retrăgându-se din funcţie; reclamantul arată că la data ţinerii adunării generale contestate, cel de-al treilea cenzor nu fusese încă eliberat din funcţie, eliberare ce a intervenit doar în anul 2010.
Prin întâmpinare, pârâta intimată SC A.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţionând că, în fapt criticile formulate de reclamant sunt apărări de fond, neconstituind motive de nelegalitate ale deciziei recurate; a susţinut, totodată, legalitatea deciziei recurate, apreciind că desfăşurarea adunării asociaţilor într-o altă locaţie decât sediul social nu constituie motiv de nulitate al hotărârii adoptate, dispoziţia statutară invocată de reclamant neconstituind o prevedere imperativă; mai arată că reclamantul nu a obiectat cu privire la locul desfăşurării şedinţei, alte trei adunări anterioare desfăşurându-se în aceeaşi locaţie. În ce priveşte nesemnarea raportului de către toţi cenzorii, a susţinut că cenzorul H.P. a încunoştinţat pe toţi asociaţii cu privire la retragerea sa din funcţia deţinută, iar în cadrul adunării din 01 mai 2009 s-a luat act de această retragere; prezentarea raportului de către o persoană terţă a avut la bază împuternicirea acordată în acest sens de către preşedintele comisiei de cenzori. În ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea descărcării de gestiune a Consiliului de administraţie în lipsa unui raport al cenzorilor întocmit legal, arată că reclamantul nu precizează ce anume din acest punct adoptat este contrar legii.
Părţile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Menţionăm că, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile reclamantului pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este înlăturată critica reclamantului vizând nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva ignorării prevederilor art. 22 din actul constitutiv al societăţii şi art. 195 din Legea nr. 31/1990. Se constată că prevederea din actul constitutiv al societăţii reprezintă o reluare a textului legal corespunzător din Legea nr. 31/1990, precum şi că acest text legal (art. 195) nu instituie o normă imperativă, de la care părţile să nu poată deroga. Art. 195 din Legea nr. 31/1990 instituie doar obligaţia convocării adunării generale cel puţin o dată pe an, imperativitatea acestei dispoziţii nefiind extinsă şi cu privire la locul de desfăşurare al adunării generale. În consecinţă, nu se reţine, sub acest aspect, o încălcare sau aplicare greşită a legii de către judecătorii apelului care să atragă nelegalitatea deciziei pronunţate în cauză.
În ce priveşte nelegalitatea deciziei din perspectiva greşitei aprecieri a legalităţii adoptării raportului cenzorilor se reţine, aşa cum a consemnat, de altfel, şi judecătorul fondului, că această critică nu poate fi analizată, raportul cenzorilor fiind adoptat la punctul 4 din ordinea de zi a adunării generale, punct faţă de care reclamantul s-a abţinut de la vot. Or, potrivit art. 196, coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale pot fi atacate de asociaţii care nu au fost prezenţi la adunare sau de către cei care au fost prezenţi, au votat împotrivă şi au cerut să se consemneze acest lucru în procesul verbal. Raportat la textele legale menţionate, critica reclamantului referitor la nelegalitatea adoptării raportului cenzorilor nu poate fi analizată.
În ce priveşte nelegalitatea adoptării descărcării de gestiune a Consiliului de administraţie, prin raportare la nesemnarea raportului cenzorilor de către cel de-al treilea cenzor, se reţine că retragerea din funcţie este un act unilateral de voinţă al unei persoane, din momentul manifestării voinţei libere a acesteia în sensul retragerii nemaiexistând obligaţia pentru acea persoană de a îndeplini obligaţiile impuse de lege sau actul constitutiv. Împrejurarea că societatea a luat act de această retragere la un timp de la manifestarea de voinţă nu are semnificaţia obligativităţii pentru cenzorul retras de a întocmi şi de a-şi asuma prin semnătură raportul elaborat de ceilalţi cenzori. Pentru cenzorul retras manifestarea de voinţă a produs efect de la momentul acestei manifestări, societatea nefăcând decât formalitatea de a lua act de ea, fără a avea posibilitatea de a o cenzura ori înlătura. În consecinţă, nu se poate reţine o nelegalitate a descărcării de gestiune a consiliului de administraţie ca efect al nesemnării raportului şi de către cenzorul demisionar.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se că Decizia de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei comerciale nr. 55/A/2010 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 627/2011. Comercial → |
|---|
