ICCJ. Decizia nr. 63/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 63/2011
Dosar nr. 14156/3/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4050 din 11 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului L.N. fiind admisă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC C.T.A.D. SRL, aceasta fiind obligată să ridice construcţiile identificate în raportul de expertiză întocmit de inginer P.G.V. şi depus la Tribunalul Bucureşti din 25 octombrie 2005, ca fiind corpul C. Totodată s-a dispus şi evacuarea pârâtei de pe terenul proprietatea reclamantului, situat în Bucureşti, sector 4.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele SC M.S.P. SRL, prin administrator judiciar B.C.A. SRL, şi SC C.T.A.D. SRL, prin lichidator judiciar, şi SC A.S.A. SRL, prin lichidator D.M.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a luat act de renunţarea la judecată a acţiunii faţă de pârâta SC C.T.A.D. SRL
Împotriva sentinţei comerciale nr. 4050/2009 au formulat apel reclamantul L.N. şi pârâta SC C.T.A.D. SRL, apeluri ce au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 230 pronunţată la data de 8 aprilie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea deciziei, instanţa de apel verificând sentinţa apelată în limitele motivelor de apel formulat a reţinut că judecătorul care a pronunţat sentinţa apelată nu se află în situaţie de incompatibilitate întrucât în primul ciclu procesual nu s-a pronunţat pe fondul litigiului, ci pe excepţia de necompetenţă materială a instanţei, fapt ce nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ.
Au fost apreciate ca nefondate şi criticile formulate de apelanţi vizând fondul cauzei.
Astfel, din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamantul L.N. este proprietarul terenului în litigiu pe care se află situate, în parte, clădirile evidenţiate în raportul de expertiză ca fiind corpurile de clădire A, B, D.
Corect a reţinut instanţa de fond că doar pârâta SC C.T.A.D. SRL foloseşte terenul proprietatea reclamantului având în vedere că din probele administrate nu rezultă că celelalte părţi ocupă proprietatea reclamantului.
Din procesul verbal de punere în posesie din data de 8 aprilie 2008 semnat de reclamant şi Primăria Sectorului 4 Bucureşti rezultă că terenul era ocupat de clădiri metalice şi de prefabricate, reclamantul neafirmând cui aparţin clădirile A, B,D.
Împotriva deciziei comerciale nr. 230/2010 pronunţată de Curtea de Apel au formulat recurs reclamantul L.N. şi pârâta SC C.T.A.D. SRL.
Recurentul reclamant L.N. critică Decizia recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arătând că pârâta SC C.T.A.D. SRL are punct de lucru în sector 4, Bucureşti şi chiar dacă nu ocupă efectiv terenul proprietatea sa, în faza de executare a sentinţei, reprezentanţii pârâtei se pot opune.
Recurenta pârâtă SC C.T.A.D. SRL în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. arată că în mod greşit instanţa de apel a respins motivul de apel vizând incompatibilitatea judecătorului care a soluţionat fondul cauzei în condiţiile în care acelaşi judecător a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia comercială nr. 8/2008 prin care a fost admis apelul formulat împotriva sentinţei nr. 7268/2005, sentinţă ce a fost anulată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.
Prin Decizia recurată, instanţa de apel şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de prima instanţă fără a analiza criticile referitoare la lipsa unei cercetări judecătoreşti a capătului de cerere ce are ca obiect evacuarea.
Cu toate că la dosar nu există probe din care să rezulte clar cine a ridicat construcţiile aflate pe teren, în mod greşit s-a dispus ridicarea acestora fără a se analiza dacă este posibilă demolarea fără a fi afectate construcţiile aflate pe terenul alăturat.
Instanţa de apel nu a analizat eventualele prejudicii ce pot fi aduse altor persoane prin demolarea construcţiilor, având în vedere că acestea fac corp comun cu imobilele ridicate pe terenul alăturat. Chiar dacă nu au fost depuse în scris obiectivele expertizei solicitate, instanţa de apel în virtutea rolului activ, trebuia să constate că proba cu expertiza era necesară şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate de cei doi recurenţi, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte, constată că recursurile sunt nefondate.
Recurentul reclamant L.N. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezulta fără dubiu natura actului dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel prin interpretarea greşită dată acestuia, îi alterează, în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurentul reclamant evocând acest motiv, l-a asociat greşitei interpretări a probelor, care constituie o chestiune de fapt şi nu justifica invocarea acestui motiv de recurs.
Chiar recurentul arată în motivele de recurs că intimata pârâtă SC C.T.A.D. SRL „nu ocupă efectiv terenul său" situaţie în care în mod corect instanţele de fond au respins acţiunea în evacuare faţă de aceasta pârâtă în condiţiile în care această pârâtă nu are posesia terenului proprietatea reclamantului.
Este adevărat că din adresa din 16 februarie 2010 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că intimata pârâtă SC C.T.A.D. SRL are înregistrat la registrul comerţului un punct de lucru la imobilul din Bucureşti, dar radierea din Registrul Comerţului poate fi solicitată în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Astfel se observă că instanţa de apel a dat o interpretare şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, interpretând corect actul juridic dedus judecăţii, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nefiind incident în cauză.
Nici recursul formulat de SC C.T.A.D. SRL şi întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. nu este fondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar Decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspectele invocate de recurenta pârâtă, neconstituind motive contradictorii, în sensul dispoziţiilor legale evocate, instanţa de apel motivând soluţia pronunţată în limitele investirii.
Recurenta pârâtă a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 - 9 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva fiecărui text de lege evocat, context în care Înalta Curte va analiza global motivele de nelegalitate invocate.
Astfel motivul de recurs vizând incompatibilitatea judecătorului se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 2 C. proc. civ. va analiza raportat la dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ.
Este adevărat că judecătorul care a pronunţat sentinţa nr. 4050/2009 a Tribunalului Bucureşti a făcut parte din completul de judecători care a soluţionat apelul formulat împotriva sentinţei nr. 7268/2005 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, dar prin Decizia pronunţată în apel au fost analizate doar normele de competenţă materială incidente în cauză fără a se pronunţa pe fondul cauzei. Astfel, instanţa de apel în mod corect a reţinut că judecătorul care a pronunţat sentinţa apelată nu se află în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 24 C. proc. civ. întrucât în cauza soluţionată în apel s-a pronunţat doar pe excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 2 raportat la art. 306 pct. 3 nefiind incident în cauză.
Este de observat că evocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta critică de fapt, probatoriul administrat în cauză şi lipsa de rol activ a judecătorului, dar reaprecierea probelor administratede către instanţa de fond nu mai este posibilă odată cu aprobarea pct. 10 şi 11 al art. 304 C. proc. civ.
Nu se poate reţine lipsa de rol activ a judecătorului pentru neadministrarea probei cu expertiza tehnică în condiţiile în care pârâta nu a administrat probele în condiţiile art. 1169 C. civ.
Pe de altă parte însă, intervenţia judecătorului în virtutea rolului activ este limitată de principiul disponibilităţii.
Consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectiv principiul egalităţii acestora, părţile având obligaţia în raport de dispoziţiile art. 129 pct. 1 C. proc. civ. să urmărească în condiţiile legii desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile şi termenul stabilit de lege sau judecător şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Recurenta pârâtă arată că instaţele de fond nu au analizat „dacă este posibilă demolarea construcţiilor fără a afecta construcţiile aflate pe terenul alăturat" şi nici „eventualele prejudicii ce pot fi aduse altor persoane prin dărâmarea construcţiilor", dar instanţa de apel a analizat sentinţa apelată în limitele prevăzute de art. 294 şi art. 295 C. proc. civ.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurenţi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. respinge recursurile formulate de reclamantul L.N. şi de pârâta SC C.T.A.D. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 230 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul L.N. şi de pârâta SC C.T.A.D. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 230 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 65/2011. Comercial → |
|---|
