ICCJ. Decizia nr. 73/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 73/2011
Dosar nr. 3196/2/2010
Şedinţa de la 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta D.L.M., prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinţei nr. 3492 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 35638/3/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestei sentinţe formulată în apel.
Prin sentinţa comercială nr. 73 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea reclamantei D.L.M., şi în consecinţă: a încuviinţat vremelnic suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 3492 din 18 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 35638/3/2009 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulată în apel.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că urgenţa măsurii rezidă în faptul că, în orice moment sentinţa apelată şi pentru care s-a solicitat suspendarea executării vremelnice, poate fi pusă în executare de către pârâţi şi, prin aceasta, reclamantei i se poate aduce un prejudiciu cu consecinţe negative în privinţa drepturilor pe care aceasta le deţine în calitate de asociat cu procent de 50% în SC I.G. SRL Bucureşti, mai înainte de soluţionarea apelului.
S-a mai reţinut că reclamanta justifică o aparenţă de drept în favoarea sa, iar probele nu relevă că, încheierea din 2003 ar fi fost modificată şi nici actele care au stat la baza pronunţării acesteia precum şi actul constitutiv, atestat în faţa unui avocat şi care face dovada deplină a celor inserate în acest înscris până la înscrierea în fals.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii SC I.G. SRL Bucureşti şi B.V.F. au declarat recurs, fără a indica motivele de fapt şi de drept ale promovării acestei căi de atac.
La data de 29 septembrie 2010, recurenţii pârâţi au motivat recursul promovat, încadrând şi dezvoltând criticile de nelegalitate în dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3 ianuarie 2011, intimata reclamantă D.L.M. a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut:
Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acest termen reprezintă termenul de drept comun în materie de recurs. În privinţa termenului de pornire, acesta curge de la comunicarea hotărârii.
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Rezultă că există un singur termen, atât pentru introducerea recursului cât şi pentru motivarea acestuia.
În cauza de faţă, recurenţii pârâţi au declarat recurs la data de 25 mai 2010 (dosar recurs) însă motivarea acestuia s-a depus la dosarul cauzei la data de 29 septembrie 2010, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., termen care se socoteşte de la comunicarea hotărârii.
Pe cale de consecinţă nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal atrage neluarea lor în considerare, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea nerespectării dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii SC I.G. SRL Bucureşti şi B.V.F. invocată de intimata reclamantă D.L.M.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâţii SC I.G. SRL Bucureşti şi B.V.F. împotriva sentinţei comerciale nr. 73 din 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 11/2011. Comercial → |
|---|
