ICCJ. Decizia nr. 66/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 66/2011
Dosar nr. 6493/2/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea arbitrală înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional sub nr. 275/2008, reclamamanta SC P.A.G. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.T. SRL la:
- plata sumei de 16.783,76 euro reprezentând contravaloarea cantităţii de 92,180 tone de orez descărcate şi puse la dispoziţia societăţii pârâte,
- plata sumei de 364.140 euro reprezentând penalităţi de 20% din valoarea preţului din contract şi la plata cheltuielilor arbitrale.
Prin sentinţa arbitrală nr. 124 din 26 mai 2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. a fost admisă în parte acţiunea arbitrală formulată de reclamanta SC P.A.G. SRL împotriva pârâtei SC R.T. SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei:
-suma de 16.783,76 euro cu titlu de preţ al mărfii livrate;
-suma de 16.783,76 euro cu titlu de penalităţi;
-suma de 5.145 RON contravaloare taxe arbitrale, proporţional cu suma totală acordată.
Împotriva sentinţei arbitrale nr. 124 din 6 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 275/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. a formulat acţiune în anulare petenta SC P.A.G. SRL, solicitând desfiinţarea, în parte, a sentinţei arbitrale, iar pe fond admiterea în totalitate a acţiunii cu consecinţa obligării pârâtei şi la plata sumei de 364.140 euro reprezentând penalităţi de 20% din valoarea preţului, conform capătului 2 din cererea de arbitrare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 15 din 26 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 6493/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de petenta SC P.A.G. SRL împotriva sentinţei arbitrale nr. 124 din 26 mai 2009 pronunţată în dosar nr. 275/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R..
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu au fost încălcate dispoziţii legale imperative care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 364 lit. i) şi f) C. proc. civ.
Motivele acţiunii în anulare sunt cele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., iar soluţionarea litigiului în echitate nefiind prevăzut expres de lege ca motiv al acţiunii în anulare nu poate constitui motiv pentru admiterea acţiunii.
Prin judecata în echitate nu sunt încălcate dispoziţiile legale, întrucât legea este cea care dă dreptul de a se judeca altfel, respectiv art. 360 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte potrivit dispoziţiilor art. 970 C. civ., convenţiile trebuie executate de bună voie. De altfel doctrina a apreciat că echitatea este principiul care trebuie să stea la baza oricărei judecăţi, iar dreptul la un proces echitabil reprezintă doar o aplicaţie concretă a principiului echităţii.
Şi motivul doi al acţiunii în anulare întemeiat în art. 364 lit. f) C. proc. civ. a fost apreciat ca nefondat, în condiţiile în care instanţa arbitrală s-a pronunţat pe cererile cu care a fost investită.
Faptul că a fost acordată o sumă mai mică cu titlu de penalităţi, nu înseamnă că instanţa nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut.
Critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 1070 C. civ. a fost apreciată că atamează fondul cauzei, şi prin urmare, nu poate fi încadrată în prevederile art. 369 lit. f) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs petenta SC P.A.G. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se admită acţiunea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrale nr. 124 din 26 mai 2009 dispusă în dosarul nr. 275/2008 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. şi ca urmare:
-să se desfiinţeze, în parte, sentinţa arbitrală;
-judecând pe fond să se admită în totalitate acţiunea reclamantei SC P.A.G. SRL având în vedere dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta prezintă pe larg circumstanţele particulare ale cauzei, regulile de procedură aplicabile în cazul convenţiei arbitrale, motivele acţiunii în anulare, apărările pârâtei din întâmpinare, iar critica efectivă vizând nelegalitatea hotărârii reurate vizează motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta arată că sentinţa recurată nu este motivată în raport cu motivele acţiunii în anulare, instanţa fiind obligată să răspundă tuturor criticilor formulate.
De asemenea, instanţa de judecată a aplicat greşit prevederile art. 1070 C. civ., instanţa arbitrală neputând să judece în echitate în raport de dispoziţiile art. 1 C. proc. civ.
În completarea motivelor de recurs, depuse la data de 24 martie 2010, recurenta a invocat greşita compunere a completului de judecată fapt ce duce la nulitatea absolută a hotărârii recurate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că greşit instanţa de judecată, în complet unic, a soluţionat acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale în condiţiile în care completul de judecată trebuia compus din trei judecători, similar completului ce a soluţionat arbitrajul, în acest sens fiind şi Decizia nr. V din 2001pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimata SC R.T. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă resingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept indicate de recurenta, se constată că recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. vizează normele de ordine publică referitoare la compunerea completului de judecată dar invocarea acestui motiv de recurs de către recurentă nu-şi găseşte incidenţa în speţa de faţă avâînd în vedere dispoziţiile art. 365 alin. (1) şi 3661 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. determină competenţa materială şi teritorială a instanţei căreia îi revine sarcina de a soluţiona acţiunea în anulare, dar în speţa de faţă Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze acţiunea în anulare în raport de textul de lege evocat.
Compunerea completului de judecată pentru judecata acţiunii în anulare este reglementat de dispoziţiile art. 3661, text de lege introdus prin art. I pct. 1361 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 63 din Legea nr. 215/2005.
Astfel, acţiunea în anulare se judecă în completul prevăzut de lege pentru judecata în prima instanţă, adică de un singur judecător având în vedere dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată.
Recursul împotriva hotărârii prin care se soluţionează acţiunea în anulare se judecă în complet de trei judecători.
Ca urmare, instanţa de judecată, respectiv Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat acţiunea în anulare formulată de petenta SC P.A.G. SRL cu respectarea normelor imperative vizând compunerea şi constituirea instanţei având în vedere dispoziţiile art. 3661 C. proc. civ.
Recurenta a invocat în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Decizia nr. V din 25 iulie 2001 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 675/25.10.2001 din această decizie şi-a încetat efectele prevăzute de art. 329 alin. (3) C. proc. civ. după modificarea codului de procedură civilă prin Legea nr. 215/2005 respectiv dispoziţile art. 3661 C. proc. civ. prin care a fost stabilită compunerea completului de judecată pentru soluţionarea acţiunii în anulare.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa examinând argumentele petentei vizând acţiunea în anulare, respectiv incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 364 lit. i) şi f) C. proc. civ. precum şi dispoziţiile art. 1070 C. civ. Instanţa a ţinut cont de specificitatea acţiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale care nu permite cenzurarea temeiniciei respectivei hotărâri, ci numai un control judecătoresc al legalităţii acesteia din perspectiva motivelor prevăzute limitativ de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Aspectele vizând temeinicia hotărârii arbitrale, respectiv fondul cauzei au fost analizate în limitele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., iar motivarea cuprinde succinte referiri la doctrină şi jurisprudenţă, într-o manieră clară şi concisă, raţionamentul judecătorului fiind bazat pe lege, context în care nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţa de faţă întrucât prima instanţă constituită conform art. 3661 C. proc. civ. a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, ţinând cont de faptul că prin acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale este permis numai cu control judecătoresc al legalităţii acesteia pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.
Prima instanţă a efectuat controlul de legalitate solicitat de petenta reclamantă în lumina motivelor prevăzute de art. 364 lit. i) şi f), fără a putea să analizeze acţiunea arbitrală şi argumentele formulate în cadrul procesului arbitral, acestea fiind analizate de Tribunalul Arbitral.
Întregul raţionament al instanţei este corect întrucât motivele acţiunii în anulare vizând „judecata în echitate fără a exista o cerere expresă a părţilor în acest sens" nu sunt norme de ordine publică şi nici nu pot fi considerate drept norme imperative ale legii în sensul avut în vedere de prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. nu includ criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe larg evocată de recurentă sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, independent de situaţia de fapt stabilită.
Clauza penală prevăzută de părţi la art. 12 lit. a) alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 17 iunie 2008 a fost stabilită în condiţiile art. 969 C. civ. dar aceste dispoziţii legale nu sunt norme de ordine publică, (norme imperative) în sensul dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Faptul că instanţa arbitrală a admis în parte capătul doi de cerere vizând penalităţile solicitate nu duce la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., iar împrejurarea că soluţia pronunţată nu este mulţumitoare pentru recurentă nu face aplicabile dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ.
De fapt, sub trena celor două motive în anulare invocate, recurenta reclamantă a abordat fondul litigiului, contestând starea de fapt reţinută de Curtea de Arbitraj şi modul în care s-a făcut aplicarea în speţă a normelor legale şi a principiilor de drept.
Corect a reţinut prima instanţă că prin invocarea dispoziţiilor art. 1070 C. civ. de către petent se vizează aspecte de fond ce nu pot fi încadrate în cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Concluzionând, se reţine că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 1, 7, 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ. şi 3661 C. proc. civ. sunt nefondate, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC P.A.G. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.A.G. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 69/2011. Comercial → |
|---|
