ICCJ. Decizia nr. 75/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 75/2011
Dosar nr.1420/1371/2007
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentinţa comercială nr. 2199 din 16 noiembrie 2009 pronunţata de Tribunalul Comercial Mureş s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., succesoarea în drepturi a A.P.A.P.S., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia P.A.S. SC P.I. SA reţinându-se că Ia data de 5 martie 1999 între F.P.S., antecesorul A.V.A.S., în calitate de vânzător, şi Asociaţia P.A.S. SC P.I. SAs-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 5 martie 1999 având ca obiect un număr de 10.470 acţiuni reprezentând 7% din capitalul social al SC P.I. SA.
Contractul a fost modificat ulterior prin acte adiţionale la 10 iunie 1999 şi 17 august 2000 iar conform capitolului 5 din contract aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale, părţile au convenit ca preţul să fie achitat astfel: suma de 25.453.920 lei reprezentând garanţia de participare a fost achitată la data de 19 februarie 1999; suma de 144.305.880 lei, cumpărătorul s-a obligat să o achite până la data de 5 mai 1999; suma de 679.039.200 lei reprezentând diferenţa de 80% din preţ, cumpărătorul s-a obligat să o achite în 5 rate anuale în perioada 30 noiembrie 2000 - 1 martie 2004.
De asemenea, prin clauza nr. 3 din actul adiţional s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV pentru desfiinţarea de drept a contractului în cazul în care cumpărătorul nu plăteşte la scadenţă două rate succesive. în acest sens, reclamanta a considerat că, întrucât până la data de 21 august 2003 pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor nr. 3 şi 4, prin notificarea din 21 august 2003 contractul a fost desfiinţat de drept ca efect al acţionării pactului comisoriu de mai sus.
A reţinut instanţa că, reclamanta a considerat că este îndreptăţită la daune interese constând în sume reprezentând dobânzi şi penalităţi datorate pentru ratele scadente şi neachitate datorate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţi datorate pentru neexecutarea celorlalte obligaţii contractuale, sumele datorate cu titlul de dividente încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
A reţinut instanţa de fond că, reclamanta a opiniat că desfiinţarea contractului ca efect al pactului comisoriu a fost adus la cunoştinţă cumpărătorului prin notificarea din 21 august 2003 şi că este îndreptăţită la daune interese constând în dobânzi şi penalităţi calculate până la data reînscrierii A.V.A.S. ca acţionar a SC P.I. SA respectiv, 10 februarie 2004. Instanţa însă a apreciat că momentul rezolutiunii contractului de privatizare nu este determinat de momentul transmiterii notificării întrucât reînscrierea A.V.A.S. ca şi acţionar este o consecinţă a rezolutiunii contractului conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002. Aşadar, această notificare constituie titlul în baza căruia are loc reînregistrarea ca şi acţionar a A.V.A.S. şi nicidecum nu constituie momentul de la care operează desfiinţarea contractului, o astfel de interpretare ar duce la concluzia că vânzătorul, prin decalarea momentului de la care operează desfiinţarea, ar avea posibilitatea să modifice unilateral clauza privind pactul comisoriu. în concluzie, rezoluţiunea a intervenit fără să opereze vreo notificare la data de 15 mai 2001, data scadenţei celei de-a doua rate, iar dobânzile şi penalităţile se datorau numai până la acea dată. Reclamanta nu a pretins penalităţi aferentei ratei 1 întrucât acestea au fost incluse în sentinţa nr. 1430 din 27 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş iar prin sentinţa nr. 905 din 21 aprilie 2004 a aceleaşi instanţe s-a respins cererea reclamantei având ca obiect plata sumelor reprezentând rata nr. 1 şi penalităţile aferente reţinându-se că plata primei rate s-a efectuat cu întârziere, iar ulterior pârâta nu a mai achitat nicio rată, situaţie în care a operat pactul comisoriu stabilit prin contract în sensul desfiinţării acestuia.
A constatat instanţa de fond că, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pârâta a achitat doar avansul de 16.975,98 lei fără ca ulterior să achite ratele 1 şi 2. Aşadar, instanţa de fond a concluzionat că pârâta nu datorează sumele reprezentând dobânzi şi penalităţi datorate până la data de 10 februarie 2004, data reînscrierii A.V.A.S. ca acţionar. De asemenea, din acelaşi raport rezultă că în perioada de valabilitate a contractului pârâta nu a încasat dividende asa încât, nu le datorează nici pe acestea.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta A.V.A.S.
Prin Decizia nr. 39/A din data de 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins apelul formulat de A.V.A.S. precum şi cererea de aderare la apel formulată de T.M. în calitate de curator special al Asociaţia P.A.S. SC P.I. SA, ca rămasă fără efecte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat: admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei criticate, admiterea apelului A.V.A.S., cu consecinţa admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că instanţa a greşit motivarea, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare: „în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia", astfel invocă şi alin. (11): "în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudiciul cauzat Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: sumele reprezetând dobânzile şi penalităţile pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale sumele reprezentând divividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului".
În tot cuprinsul recursului recurenta formulează critici pe fondul cauzei, deşi soluţia este pronunţată în raport de o excepţie de procedură.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă în raport de înscrisul de la dosarul de apel din care rezultă că pârâta a fost radiată.
Instanţa de apel a constatat în mod corect că, cererea formulată de reclamanta A.V.A.S., succesoarea în drepturi a A.P.A.P.S., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia P.A.S. SC P.I. SA a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş la data de 20 februarie 2006. Anterior acestei date, prin sentinţa nr. 76 din 19 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 1721/2004, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis cererea formulată de Asociaţia P.A.S. SC P.I. SA şi s-a constatat dizolvarea de drept a acesteia în temeiul art. 55 alin. (1) lit. b) din OG nr. 26/2000.
S-a reţinut corect în considerentele deciziei atacate că, potrivit dispoziţiilor art. 40 din Decretul nr. 31/1954, "Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare, sau dizolvare", şi ca atare faţă de aceasta stare de fapt, potrivit dispoziţiilor art. 51 din Decretul nr. 31/1954, a constatat că, prin efectul dizolvării, persoana juridică intra în lichidare, în vederea realizării activului şi a plăţii pasivului. A mai reţinut, la fel de corect, instanţa de apel că, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 61 şi urm. din OG nr. 25/2000, ca atare, dizolvată fiind, o persoană juridică are o capacitate de folosinţă (şi, implicit de exerciţiu) limitată doar Ia acele drepturi şi obligaţii strict circumscrise procedurii de lichidare. Chiar şi în situaţia în care prin sentinţa nr. 76 din 19 ianuarie 2005 s-a omis desemnarea unui lichidator conform dispoziţiilor art. 61 din OG nr. 25/2000, situaţia juridică a pârâtei nu s-a schimbat.
Se va mai avea în vedere că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., numai orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
În contextul celor prezentate mai sus, rezultă că la data sesizării instanţei de recurs pârâta nu mai avea capacitate de folosinţă şi în consecinţă, se va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 39/A din 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 39/A din 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Comercial → |
|---|
