ICCJ. Decizia nr. 79/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 79/2011
Dosar nr. 4598/30/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul A.L.T. prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara a chemat în judecată pe pârâta E.OG, sucursala Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună întreruperea gazului metan pentru aprovizionarea apartamentului de la conducta de gaz metan ce aparţine firmei SC M. SRL.
Judecătoria Timişoara, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6875 din 27 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 3499/325/2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive depline a pârâtei E.OG, sucursala Timişoara. A respins acţiunea reclamantului A.L.T. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deplină.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A.L.T. a declarat apel, cauza fiind înregistrată sub nr. 3499/325/2008 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, care prin încheierea civilă nr. 80 din 3 februarie 2009 a declinat cauza în favoarea Secţiei comerciale, având în vedere că natura litigiului este comercială.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 947/30/2009, în care s-a pronunţat Decizia nr. 8/A din 3 martie 2009, prin care s-a admis apelul reclamantului, iar sentinţa civilă nr. 6875 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Timişoara a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa nr. 9289 din 16 iunie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Timiş.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială, sub nr. 4598/30/2009.
Prin sentinţa comercială nr. 1208 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins acţiunea precizata a reclamantului A.L.T. in contradictoriu cu SC E.G.D. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea precizată este neîntemeiată, reţinând că există o categorie de bunuri mobile care prin destinaţia pe care o primesc devin imobile prin destinaţie, devin o parte din proprietăţile la care servesc, fac parte din bunul imobil asupra căruia poartă dreptul de proprietate.
Astfel, potrivit art. 470 C. civ. „Urloaiele sau ţevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casă, sunt imobile şi fac parte din proprietăţile la care servesc".
Dacă la epoca adoptării Codului civil nu se putea vorbi despre alte urloaie sau ţevi decât despre cele care conduceau apa pentru deservirea unui imobil, prin natura lui astăzi, este evident că ele vizează şi alte valori economice, cum ar fi gazele naturale ce deservesc bunurile imobile construcţii.
Interpretând logic textul legal citat prin argumentul „ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet adică unde există aceleaşi raţiuni, trebuie aplicată aceeaşi lege, se impune prin forţa realităţii ca şi în cazul conductelor ce alimentează cu gaze naturale un imobil casă, acestea sunt imobile prin destinaţie.
Prin urmare, instanţa de fond a considerat că de fapt conducta realizată de reclamant pe cheltuiala unei foste societăţi comerciale, ce alimentează apartamentul situat în Timişoara, a dobândit caracterul de bun imobil prin destinaţie şi a devenit proprietatea lui A.L.T. în virtutea art. 470 C. civ., proprietarul acestui apartament, reclamantul având doar un drept de creanţă, dat de contravaloarea cheltuielilor necesare cu construcţia acestei conducte pe care le poate solicita doar de la proprietar.
În acest context, numai proprietarul acestui bun imobil prin destinaţie, A.L.T., poate ipotetic solicita debranşarea de la această conductă apartamentul de la aceeaşi adresă de mai sus, proprietatea lui R.l., în virtutea art. 480 C. civ.
Apelul declarat împotriva acestei decizii de reclamantul A.L.T. a fost respins prin Decizia nr. 136/A din 22 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect întreruperea furnizării gazului metan ptr aprovizionarea apartamentului din imobilul situat în Timişoara, arătând în motivare că acest imobil a fost branşat ilegal în ce priveşte aprovizionarea cu gaz metan la conducta aparţinând lui A.L.T. în loc de conducta aparţinând SC M. SRL al cărei asociat unic este A.L.T., cel care a permis racordarea apartamentului la conducta aparţinând societăţii sale.
Dincolo de aspectele care ţin de cadrul procesual, respectiv de persoana sau persoanele chemate în judecată, în calitate de pârâţi, referitoare la faptul că iniţial reclamantul a înţeles să se judece doar cu SC E.OG SA, după care a fost introdus în cauză SC E.G.D. SA şi numitul R.I., indicat de către reclamant ca fiind proprietarul apartamentului, acesta din urmă declarând că a vândut apartamentul încă din anul 2005, Curtea a reţinut că susţinerile reclamantului nu au fost dovedite.
S-a avut în vedere că, din notele de şedinţă depuse la dosar de către intimată la ultimul termen de judecată rezultă că o echipă de specialişti din cadrul acestei societăţi s-a deplasat la faţa locului şi a constatat că cele afirmate de către reclamant sunt nefondate, în sensul că apartamentul din Timişoara, este alimentat cu gaze naturale printr-o instalaţie de utilizare montată în funcţie de postul de reglare măsurare, pe baza acceptului acordat prin declaraţia notarială din 23 iulie 2001 dată de către A.L.T. şi că racordarea nu s-a realizat în mod direct din branşamentul care aparţinuse SC M. SRL, ci după postul de reglare - măsurare, deci din instalaţia de utilizare a lui A.L.T.
În urma deplasării la faţa locului, reprezentanţii SC E.G.D. SA au întocmit şi un proces verbal în prezenţa lui A.L.T., pe care însă acesta a refuzat să îl semneze, conform declaraţilor intimatei, fiind fotografiate totodată posturile de reglare - măsurare, iar planşa fotografică a fost depusă la dosar.
În aceste condiţii, s-a constatat cu puterea evidenţei că susţinerile reclamantului sunt nefondate şi nedovedite, fiind contrazise de probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care s-a apreciat că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea reclamantului, în apel nefiind evidenţiat niciun motiv de modificare ori de schimbare a sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A.L.T. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii.
În dezvoltarea recursului său, recurentul a formulat următoarele critici:
- motivele expuse în Decizia recurată se bazează în exclusivitate şi în totalitate pe informaţiile intimatei, care a denaturat în mod deliberat adevărul, în sensul că nu corespunde adevărului faptul că s-a refuzat semnarea procesului verbal; acest proces verbal întocmit de reprezentanţii SC E.G.D. SA a fost semnat cu observaţii de către A.L.T., ca reprezentant al reclamantului, însă reprezentantul SC E.G.D. SA a condiţionat preluarea lui numai dacă se semnează fără observaţii, fapt neacceptat de reprezentantul reclamantului.
- consilierul juridic de la SC E.G.D. SA, a mărturisit ca nu va depune în instanţă procesul verbal semnat cu observaţii şi că va depune procesul-verbal nesemnat din partea reclamantului cu menţiunea că s-a refuzat semnarea lui.
- calea de atac a apelului s-a desfăşurat fără a se fi avut în vedere conţinutul real al procesului verbal şi a observaţiilor sub a căror rezervă a fost semnat din partea reclamantului.
- motivarea făcută de instanţa de apel nu corespunde adevărului, în sensul că s-a reţinut greşit că racordarea aprovizionării cu gaz a apartamentul proprietatea lui R.I. s-a făcut de la instalaţia de gaz aparţinând lui A.L.T., deoarece instalaţia respectivă aparţine firmei SC M. SRL aşa cum se arata pe baza de documente în observaţiile la procesul verbal.
- nu corespunde adevărului motivarea din ultimul aliniat în sensul că "se constată cu puterea evidenţei că susţinerile reclamantului sunt nefondate şi nedovedite" în condiţiile în care reprezentanţii intimatei nu se referă la niciun document care să ateste că racordarea s-a făcut de la instalaţia de gaz aparţinând lui A.L.T.
Înalta Curte, a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului reclamantului şi în temeiul art. 137 raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a reţinut:
Recursul este nul potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor prevederi legale: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reţinut că în prezent, cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că prin motivele dezvoltate recurentul şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu hotărârea atacată, fără a-şi însoţi motivarea în fapt de argumentarea în drept cu trimitere la textele legale încălcate, acestea nu reprezintă satisfacerea cerinţei privind demonstrarea nelegalităţii deciziei.
Motivele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, având în vedere faptul că partea a avut la dispoziţie o judecată de fond în faţa primei instanţe şi o rejudecarea a fondului în apel.
Astfel fiind, se constată că recursul declarat de reclamantul A.L.T. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost formulat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi în consecinţă, urmează a fi sancţionat cu nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii recursului de reclamantul A.L.T. invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de reclamantul A.L.T. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 82/2011. Comercial → |
|---|
