ICCJ. Decizia nr. 86/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 86/2011
Dosar nr. 5557/1/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin înceierea de şedinţă de la 12 ianuarie 2011 contestaţia în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 5605/1/2010 a fost conexată la prezentul dosar, în temeiul dispozițiilor art. 164 alin. (3) C. proc. civ.
Prin contestaţia fomulată în dosarul nr. 5605/1/2010 SC U.S.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 961 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, reluând apărările din recurs, a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ. admiterea cererii motivat de faptul că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie greşită din cauza unei evidente erori materiale. În opinia contestatoarei această eroare constă, pe de o parte în aceea că A.V.A.S. a solicitat ca sumele pretinse să se acorde societăţii privatizate, iar pe de altă parte, investiţia a fost realizată, deci soluţia instanţei, cu privire la penalităţi, este greşită.
În acelaşi dosar nr. 5605/1/2010 intimata A.V.A.S. a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acestei contestaţii.
În prezentul dosar, contestaţia în anulare a aceleiaşi decizii s-a formulat de către SC T.N.G.I.R. SA prin reluarea apărărilor din faţa instanţei de recurs, solicitându-se în temeiul art. 318 C. proc. civ. admiterea cererii motivat de faptul că Instanţa Supremă a pronunţat o soluţie greşită din cauza unei evidente erori materiale şi a omisiunii de a fi analizat caracterul compensatoriu al daunelor interese. În opinia contestatoarei eroarea materială constă în aceea că A.V.A.S. a solicitat ca sumele pretinse să se acorde societăţii privatizate.
Cât priveşte excepţiile invocate, aceste sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Excepţia tardivităţii este nefondată întrucât contestaţia în anulare s-a formulat cu respectarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. în condiţiile în care s-a luat cunoştinţă de Decizia atacată la 7 iunie 2010, iar calea de atac s-a promovat la 22 iunie 2010.
Excepţia inadmisibilităţii este nefondată întrucât în cuprinsul ei sunt dezvoltate critici pe fondul contestaţiei în anulare.
Cât priveşte contestaţiile în anulare, acestea urmează a fi respinse ca nefondate pentru următorul considerent comun, în speţă nefiind vorba nici despre o omisiune a instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de recurs şi nici despre vreo eroare materială. Prin Decizia nr. 961 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC T.N.G.I.R. SA şi intervenienta SC U.S.C. SA împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestaţiile în anulare întrucât motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza 1 şi 2 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate şi expuse în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Analizând însă Decizia a atacată, rezultă că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate.
Prevederile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevazute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discutie a unor probleme de fond ce au fost solutionate de instanţă şi care s-a pronuntat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legatură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispozitii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greşelile materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârşite de instanţa ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară de retractare pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli fond.
Aşa cum se poate observa din motivarea contestatoarelor, acestea au în vedere reformarea unor presupuse greşeli de fond ale instanţei recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale in înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că dezlegarea dată recursului prin Decizia atacată nu este nici rezultatul unei greşeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezentele contestaţii în anulare speciale sunt nefondate şi din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente şi nefiind îndeplinite cerinţele art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatoarele SC T.N.G.I.R. SA Bucureşti şi SC U.S.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 961 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii contestaţiei în anulare formulată de SC U.S.C. SA Bucureşti invocate de intimata A.V.A.S. Bucureşti.
Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatoarele SC T.N.G.I.R. SA Bucureşti şi SC U.S.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 961 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Comercial → |
|---|
