ICCJ. Decizia nr. 77/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 77/2011
Dosar nr. 2481/122/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 2481/122/2008 reclamanta SA S., a chemat în judecată pe pârâta SA A.Ţ., sucursala Giurgiu, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 277.500 lei reprezentând contravaloarea bunului asigurat, respectiv un tractor care la data de 14 noiembrie 2006 a fost distrus datorită unui incendiu.
Prin sentinţa civilă nr. 392 din 17 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu a fost admisă acţiunea formulată de recurenta SA S., pârâta SA A.Ţ., sucursala Giurgiu, fiind obligată să plătească contravaloarea bunului asigurat, respectiv suma asigurată cu 277.500 lei.
Împotriva sentinţei nr. 392/209, pronunţată de Tribunalul Giurgiu a formulat apel pârâta SA A.Ţ., sucursala Giurgiu, apel ce a fost admis prin Decizia 378 din 17 ianuarie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă sentinţa nr. 3927/2009 a Tribunalului Giurgiu a fost schimbată în tot, iar acţiunea formulată de reclamanta SA S., a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În motivarea deciziei pronunţate, Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă întrucât nu există identitate între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raortul juridic dedus judecăţii. Temeiul pretenţiilor reclamantei îl reprezintă contractul de asigurare în care societatea reclamantă nu este beneficiar al poliţei ci finanţatorul din contractul de leasing SC A. AS Danemarca.
Împotriva deciziei comerciale nr. 378/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamanta SA S.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta prezintă pe larg situaţia de fapt arătând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în condiţiile în care contractul de asigurare a luat fiinţă prin voinţa sa juridică, raportul juridic creat dând naştere la drepturi şi obligaţii doar între părţile sale.
Finanţatorul nu mai este parte în contractul de asigurare dându-şi acordul ca utilizatorul să facă toate demersurile pentru recuperarea sumei asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat.
Intimata pârâtă SA A.Ţ., sucursala Giurgiu, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că recurentul reclamant are calitate de utilizator în contractul de leasing, fără să existe o prealabilă cesiune a dreptului de a promova acţiunea în numele şi în interesul finanţatorului SC A. AS Danemarca.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate se constată că recursul este nefondat.
Recurenta a indicat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea greşită a contractului de asigurare şi a contractului de leasing precum şi modul aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Este de necontestat că recurenta reclamantă în calitate de utilizator a încheiat cu SC A. AS Danemarca în calitate de finanţator, contractul de leasing din 2004 având ca obiect un tractor.
Potrivit art. 6.1 din contract, finanţatorul va contracta, iar utilizatorul va menţine în vigoare pe cheltuiala sa o poliţă de asigurare. Primele de asigurare, potrivit art. 6.1. şi art. 6.2. urmează a fi plătite de utilizator. Recurenta reclamantă a încheiat poliţa de asigurare cu intimata pârâtă în raport de obligaţiile contractuale stabilite în contractul de leasing, iar faptul că riscul asigurat s-a produs nu-i conferă calitatea procesuală pentru promovarea acţiunii în despăgubiri împotriva societăţii de asigurare, titularul acestei acţiuni fiind finanţatorul care era proprietarul exclusiv al bunului asigurat.
Prin dispoziţiile art. 6.1 din contractul de leasing, contract încheiat în condiţiile art. 969 – art. 970 C. civ., părţile au prevăzut că: „Finanţatorul este beneficiarul poliţei de asigurare".
Una dintre condiţiile pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte în procesul civil şi pentru exercitarea acţiunii civile o constituie calitatea procesuală.
Ca urmare, instanţa de apel în mod corect a interpretat dispoziţiile legale în raport de contractul de leasing şi poliţa de asigurare reţinând că reclamanta nu are legitimitate procesuală în condiţiile în care finanţatorul nu a cesionat drepturile derivând din contract şi nici nu a împuternicit pe reclamantă să promoveze o acţiune în despăgubiri împotriva societăţii de asigurări, finanţatorul fiind beneficiarul poliţei de asigurare şi titularul acţiunii în despăgubire.
În consecinţă, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SA S. împotriva deciziei comerciale nr. 378 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SA S. împotriva deciziei comerciale nr. 378 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 79/2011. Comercial → |
|---|
