ICCJ. Decizia nr. 838/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 838/2011
Dosar nr. 43942/3/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentinţa comercială nr. 957 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia invocată din oficiu şi s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în constatare formulată de reclamantă pentru următoarele considerente:
Pe calea acţiunii în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., reclamanta a solicitat instanţei doar constatarea existenţei unui drept subiectiv, al inexistenţei unui drept subiectiv al pârâtului, iar această cerere are caracter de cerere în realizare, neîndeplinirea acestor cerinţe legale ducând la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Acţiunea reclamantei, chiar şi în urma solicitărilor exprese ale instanţei, are ca obiect constatarea unei situaţii de drept, respectiv a modificării convenţionale a contractului de credit dintre părţi.
Deficienţele acestei formulări în raport de dispoziţiile legale au fost înlăturate doar în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, reclamanta precizând că a solicitat constatarea unui drept al său, respectiv beneficiul unei perioade de graţie de 1 an.
Chiar dacă obiectul acţiunii ar fi interpretat şi calificat în sensul reclamantă, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi înlăturată cea de a doua inadmisibilitate rezultată din existenţa unei acţiuni în realizare a dreptului care ar putea fi valorificată de aceasta.
Astfel, din actele depuse la dosar, la solicitarea instanţei, şi declaraţiile orale ale părţilor, rezultă că s-a început procedura executării silite în baza contractului de credit şi că au fost formulate mai multe contestaţii la executare, fiind ataşată cea aparţinând reprezentantului convenţional al părţii, care a semnat şi contractul calitate de garant ipotecar.
Faţă de depoziţiile art. 399 alin. (3), având în vedere faptul că titlu executoriu nu a fost emis de o instanţă de judecată, în cadrul contestaţiei la executare pot fi invocate şi apărări de fond împotriva titlului, cum, de altfel, s-a procedat în cazul acţiunii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 6238/299/2010, în cuprinsul căreia s-a argumentat şi cu privire la modificarea convenţională a contractului de credit într-o formulare similară celei din acţiunea de faţă.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că, în speţă, reclamanta are deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului prin formularea unei contestaţii la executare cu invocarea şi a unor apărări de fond împotriva titlului pus în executare.
Prin Decizia comercială nr. 307R din 21 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC F.C. SRL, împotriva sentinţei comerciale nr. 3957 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială în dosarul nr. 43942/3/2009, în contradictoriu cu intimata B.C.P.C.L. NICOSIA, a fost desfiinţată sentinţa apelată si trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru următoarele considerente:
Curtea de apel a apreciat că eventuala contestaţie la executare nu reprezintă întotdeauna un impediment pentru ca reclamanta să obţină recunoaşterea dreptului său, rezultat ca urmare a unei modificări contractuale nerecunoscute de partea adversă.
Reclamanta nu a solicitat nici anularea şi nici modificarea propriu-zisa a titlului executoriu, apărări de fond proprii unei contestaţii la titlu, susţinerile sale vizând doar constatarea modificării contractului in sensul recunoaşterii de către parata a beneficiului unei perioade de gratie de un an, conform corespondentei purtate între părţi.
În opinia curţii de apel, o eventuală contestaţie la executare „la titlu" pe care reclamanta ar putea-o formula în cadrul executării silite nu ar echivala cu o acţiune în realizarea dreptului, în sensul celor expuse mai sus şi nu ar fi în măsură să împiedice accesul la instanţa al reclamantei pentru a obţine o hotărâre prin care să se constate că între cele două părţi a intervenit modificarea contractului de credit nr. 3 din 21 ianuarie 2008 cu privire la instituirea unei perioade de garanţie de 1 an în favoarea debitoarei pentru plata ratei de împrumut, stabilirea unei dobânzi de 9% şi constituirea unui depozit garanţie de 18.000 Euro, conform corespondenţei dintre părţi, chiar dacă această înţelegere nu a fost consfinţită printr-un înscris.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta S.C.F.C.S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii acţiunii in constatare formulată de reclamantă, întrucât acţiunea în constatare este inadmisibilă în condiţiile în care partea are la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că, în situaţia în care contestaţia este privită ca o cale de atac, atunci poate fi admisă şi acţiunea în constatare, în lipsa unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât SC F.C. SRL avea deschisă acţiunea întemeiată pe răspunderea contractuală, raportul juridic luând naştere ca urmare a încheierii contractului de credit. Aşadar, în ipoteza în care banca ar fi fost în culpă, SC F.C. SRL trebuia să îşi exercite procedural dreptul subiectiv pretins, prin indicarea ca temei juridic a contractului de credit semnat şi însuşit de părţi, si evident, solicitarea adresata reclamantei de a obliga recurenta sa stopeze dobânzile solicitate in cadrul perioadei de gratie de 1 an, întrucât nu s-ar fi respectat contractul de credit.
O acţiune în constatare este inadmisibilă, pentru că SC F.C. SRL are deschisă calea unei acţiuni directe şi nu poate eluda principiul de drept prevăzut imperativ la art. 111 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor legale,contractul de credit fiind un act bilateral nu poate fi modificat unilateral de către una dintre părţi, ci numai prin voinţa comună a ambelor părţi în acest sens sunt şi prevederile Contractului de credit, respectiv art. 22.1 si art. 22.2: „Orice termen al Documentelor de finanţare poate fi amendat sau eliminat numai cu acordul Băncii şi al Clientului şi orice astfel de amendament sau eliminare va avea caracter de obligativitate asupra ambelor părţi"; „Termenele şi condiţiile acestui contract pot fi amendate şi completate prin acte adiţionale, convenite şi semnate de ambele părţi...."
Nu poate fi asimilată contestaţia la executare cu o acţiune de modificare aşa cum o aseamănă Curtea de apel, atunci când califică contestaţia la executare ca fiind o acţiune în revendicare, atunci partea îndreptăţită să folosească contestaţia nu mai are acces la acţiunea în constatare.
Raţionamentul Curţii de apel este greşit si se leagă doar de contestaţia la executare, neanalizând alte posibilităţi.
Este mai mult decât evident faptul că, dacă SC F.C.SRL ar obţine recunoaşterea instituirii unei perioade de graţie prin mijlocul subsidiar al acţiunii în constatare, ar solicita stornarea dobânzii şi ar eluda astfel dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. obţinând un rezultat care numai pe calea unei acţiuni în realizare l-ar fi putut obţine. Chiar dacă SC F.C. SRL declara ca nu are pretenţii faţă de bancă, cu excepţia recunoaşterii perioadei de gratie este evident scopul patrimonial urmărit, respectiv amânarea cu un an a plăţii dobânzii.
În concluzie, SC F.C. SRL nu poate să obţină pretenţia de a i se amâna plata dobânzii cu un an, prin mijlocirea subsidiară a unei acţiuni în constatare.
Cu privire la interpretarea clauzelor unui contract prin intermediul unei cereri formulate în mod independent, ca şi cerere principală, părţile contractante au posibilitatea să solicite instanţei interpretarea clauzelor neclare sau asupra cărora exista divergente în cadrul unui proces vizând chiar încheierea, executarea sau sistarea contractului respectiv.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L. NICOSIA, sucursala România, împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, va fi modificată Decizia atacată în sensul că se va respinge apelul reclamantei împotriva sentinţei comerciale nr. 3957 din 25 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L. NICOSIA, sucursala România împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantei împotriva sentinţei comerciale nr. 3957 din 25 martie2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 839/2011. Comercial → |
|---|
