Alte cereri. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 13391/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2014
PREȘEDINTE: L. A. - judecător
GREFIER: L. T.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond ședința publică din data de 08.12.2014, când văzând concluziile contestatoarei, prin apărător ales, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.396 pct.(1) NCPC. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15.12.2014 și 17.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus reclamanta L. (Neagovici) C. R. a chemat în judecată pârâta .:
-să se constate caracterul abuziv al clauzelor cu privire la indicele de referință stabilit de Bancă, clauze ce dau posibilitatea pârâtei de a ajusta/modifica în mod unilateral dobânda, cuprinsă la art 4 din Contractul de credit ipotecar nr HL10867/2 05 2007(respectiv pct 4.1, 4.2 și pct 4.3);
-să se constate pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor cuprinse la art 4 (respectiv pct 4.1, 4.2 și pct 4.3);
-obligarea pârâtei la calcularea dobânzii în funcție de formula indice Libor plus marja Băncii;
-obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute abuziv cu titlu de dobândă, în limita diferenței dintre rata dobânzii efectiv achitată și cea determinată de formula de calcul individualizată mai sus, începând cu luna iunie 2008;
-obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantumul dobânzii legale, aplicată la sumele mai sus menționate, pentru fiecare rată, de la momentul încasării și până la plata efectivă;
-modificarea Contractului de credit ipotecar nr HL_/2 05 2007, prin eliminarea clauzelor abuzive și obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare, sub sancțiunea de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că în data de 2 05 2007 s-a încheiat Contractul de credit ipotecar nr HL_, în baza căruia reclamanta a primit suma de 27 675 CHF.În cadrul acestui contract au fost incluse mai multe clauze ce afectează interesul reclamantei.Astfel, la art 4 (respectiv pct 4.1, 4.2 și pct 4.3) din contract se prevede faptul că Banca poate modifica unilateral dobânda, fără să precizeze elemente de identificare.
Atitudinea discreționară și abuzivă a Băncii a existat de la data încheierii contractului și aceasta nu a respectat nici dispozițiile art 37 din OUG 50/2010.Lipsa intenționată a Băncii de a preciza în contract clar și precis ce reprezintă indicele de referință al Băncii cât și formularea echivocă, în defavoarea consumatorului, dovedește comportamentul incorect al băncii față de consumator.
În cauză sunt incidente prevederile art 4 al 1 din legea 193/2000, art 2 pct 16 din OG 21/1992, art 10 lit b din OG 21/1992, art 3 din Ordinul ANPC 93/2007.Contractul încheiat cu Banca nu a fost negociat direct, fiind impus reclamantei un contract preformulat, existând un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamantei.
Reclamanta învederează instanței faptul că a încercat soluționarea litigiului și pe cale amiabilă, recurgând la procedura medierii, însă fără rezultat.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 193/2000, OG 50/2010.
În probațiune reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză extrajudiciară.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cere restituirea sumelor, acțiunea fiind prescriptibilă în termenul de 3 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei pârâta arată că anterior semnării contractului reclamanta a avut posibilitatea de a consulta clauzele contractuale, reclamanta beneficiind și de consultanță.La momentul încheierii contractelor de credit există o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă.Opțiunea clientului pentru încheierea unui contract de credit cu dobândă variabilă în moneda CHF a fost liber exprimată.P. semnarea contractului de credit împrumutatul confirmă că a citit, înțeles și acceptat termenii și toate condițiile prevăzute în contract.De la data acordării creditului și până la data intrării în vigoare a OUG 50/2010, costurile creditului au fost influențate de mai mulți factori, în special de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele garantate cu ipotecă de pe piața bancară din România.
În luna septembrie 2010 Banca a trimis la adresa de corespondență o notificare cu privire la . OUG 50/2010.Potrivit acestor dispoziții legale dobânda se calculează în funcție de un indicator internațional transparent Libor CHF la 3 luni plus marja fixă.În data de 29 12 2011 a fost semnat actul adițional nr 1 la contract, prin care s-a asigurat conformitatea clauzelor și dispozițiilor contractului cu OUG 50/2010.În data de 27 03 2012 s-a semnat actul adițional nr 2, potrivit căruia dobânda a fost fixă timp de 365 zile, după care dobânda a devenit variabilă și alcătuită din marja fixă 7,94 % și indicele Libor la 6 luni.Existența unei dobânzi variabile este o practică bancară generalizată și permisă, în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să limiteze sau să interzică un asemenea mod de calcul.
În probațiune pârâta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Reclamanta și-a completat acțiunea prin care a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzei cuprinsă la pct 4.11 lit a din contractul de credit ipotecar nr HL_/2 05 2007, privind încasarea comisionului de acordare a creditului în cuantum de 1% calculat la valoarea creditului, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei percepute cu titlu de comision de acordare.Această clauză este abuzivă, întrucât nu a fost negociată cu reclamanta.
La termenul din data de 10 11 2014 instanța a respins excepția prescripției dreptului de a cere restituirea sumelor.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-a încheiat Contractul de credit ipotecar nr HL10867/2 05 2007, prin care Banca a acordat reclamantei un împrumut în valoare de_ CHF.
La art 4, pct 4.1 s-a prevăzut faptul că pentru perioada cuprinsă între data primei trageri din contul de credit și 12 luni, rata dobânzii este fixă.După această perioadă dobânda curentă se calculează în funcție de Indicele de referință stabilit de Bancă pentru creditul ipotecar acordat în CHF.Indicele de referință al Băncii pentru creditul ipotecar se stabilește funcție de costul resurselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancară din România, se publică în presă și se afișează la sediile unităților teritoriale ale Băncii.
Punctul 4.2 prevede că la data semnării Contractului dobânda curentă este de 5,35 % pe an.Nivelul dobânzii variabile este egal cu Indicele de referință al Băncii pentru creditul ipotecar acordat în CHF plus o marjă de 0 puncte procentuale.
Punctul 4.3 prevede că pe parcursul derulării creditului, cu excepția perioadei de la punctul 4.1, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția Indicelui de referință stabilit de Bancă.
Punctul 4.11 lit a din contract prevede că pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti comision de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului.
P. prezenta acțiune formulată și completată ulterior reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta:
-să se constate caracterul abuziv al clauzelor cu privire la indicele de referință stabilit de Bancă, clauze ce dau posibilitatea pârâtei de a ajusta/modifica în mod unilateral dobânda, cuprinsă la art 4 din Contractul de credit ipotecar nr HL10867/2 05 2007(respectiv pct 4.1, 4.2 și pct 4.3);
-să se constate pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor cuprinse la art 4 (respectiv pct 4.1, 4.2 și pct 4.3);
-obligarea pârâtei la calcularea dobânzii în funcție de formula indice Libor plus marja Băncii;
-obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute abuziv cu titlu de dobândă, în limita diferenței dintre rata dobânzii efectiv achitată și cea determinată de formula de calcul individualizată mai sus, începând cu luna iunie 2008;
-obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantumul dobânzii legale, aplicată la sumele mai sus menționate, pentru fiecare rată, de la momentul încasării și până la plata efectivă;
-modificarea Contractului de credit ipotecar nr HL_/2 05 2007, prin eliminarea clauzelor abuzive și obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare, sub sancțiunea de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere;
-să se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinsă la pct 4.11 lit a din contractul de credit ipotecar nr HL_/2 05 2007, privind încasarea comisionului de acordare a creditului în cuantum de 1% calculat la valoarea creditului;
- să se constate nulitatea absolută a acestei clauze și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei percepute cu titlu de comision de acordare;
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 „ se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, iar în conformitate cu art. 4 alin. 1 din același act normativ „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ”.
Art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive stabilește că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul „
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza respectivă să fie inclusă într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut în contract și cu condiția informării imediate a clientului.Pe de altă parte instanța reține faptul că reclamanta și-a asumat la momentul încheierii contractului riscurile și avantajele pe care le presupune evoluția ascendentă sau descendentă a dobânzii.
Banca, în calitate de comerciant, obține beneficii tocmai din acordarea creditelor prin perceperea dobânzilor și comisioanelor, iar aceasta a prevăzut în contract ivirea situației de fluctuație a ratei dobânzii în funcție de Indicele de referință al Băncii pentru creditele ipotecare acordate în CHF.Ba mai mult, în cuprinsul contractului a fost dezvoltată noțiunea de Indice de referință al Băncii, respectiv acesta se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancară din România.
Instanța apreciază faptul că Banca a stipulat în convenția părților elemente de identificare clare și fără echivoc.Astfel, clauzele referitoare la dobândă sunt caracterizate prin previzibilitate și sunt formulate astfel încât consumatorul poate anticipa producerea consecinței în ipoteza producerii situației.
Instanța va avea în vedere și Decizia nr 812/2012 a ÎCCJ în care s-a reținut într-o speță similară faptul că dobânda de referință se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condițiile dominante ale pieței și politica băncii de atragere a resurselor, precum și alte criterii care țin de activitatea specifică a unei instituții de credit. Nivelul dobânzii de referință a băncii nu putea fi individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic în funcție de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii în funcție de care calculează dobânda, nu se poate susține că obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil. În situația în care reclamanta avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda, însă la momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve.
În ceea ce privește clauza de la pct 4.11 din contract, instanța reține faptul că această clauză care se referă la comisionul de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului este un comision determinat și previzibil, consumatorul fiind în deplină cunoștință de cauză în momentul semnării contractului cu privire la semnificația acestui comision.
P. Decizia ÎCCJ nr 1392/2013 s-a stabilit faptul că este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul Băncii de a percepe comision de risc, atâta timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract…”
În speța de față ne aflăm în situația unui comision de acordare a creditului, destinația comisionului fiind clară, precisă și evidențiată în contract.
Pe de altă parte instanța reține faptul că nu se poate aprecia că la data încheierii contractului între părți clauzele au fost valabile, respectiv momentul încasării împrumutului, iar la data executării obligației de restituire a creditului cu toate accesoriile convenite, clauzele sunt nule.În cele din urmă, împrumutatul a semnat fără vreo obiecție sau condiție contractul, deși avea posibilitatea refuzului, Banca neputând să-l oblige la încheierea unui contract care să-i lezeze interesele.Consimțământul reclamantei a fost exprimat în mod clar, obligându-se la rambursarea creditului cu dobânzile și comisioanele convenite, cu obligația corelativă a Băncii de a îi pune la dispoziție creditul solicitat.
Față de considerentele mai sus expuse instanța va respinge acțiunea formulată și completată de reclamanta L. (Neagovici) C. R. împotriva pârâtei .>
Va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată și completată de reclamanta L. (Neagovici) C. R., cu domiciliul în B., ..38, ., jud. B. împotriva pârâtei . sediul în București, ..6A, sector 2.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi: 17 12 2014
PREȘEDINTE GREFIER
L. ACHTENLAURA T.
Red./Dact. judecător L.A.
05.01.2015 – 4ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
