Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-12-2014, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 28675/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 10.12.2014
PREȘEDINTE - I. T. D.
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul M. M..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, în baza dispozițiilor art. 131 pct. (1) din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 107 și 1.027 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța se consideră competentă general, material și teritorial.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța constată că pârâtul nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.1029 C.Pr.civ. coroborat cu art.255 C.Pr.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art.394 C.Pr.civ. și art.1029 al.9 C.Pr.civ, instanța declară dezbaterile închise și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.10.2014, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. M., pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1101,92 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 384,31 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate în cuantum de 0,04% pe zi. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul contractul de energie termică nr. 103/01.01.2011, în baza căruia a livrat energie termică. A precizat că a emis facturi în perioada 02/2013-03/2014 și a calculat majorările de întârziere aferente pentru perioada 03/2013-04/2014.
În drept, reclamanta a invocat art. 1025 și urm C.proc.civ., art. 969 C.civ., hot. 933/504, Ordinul nr. 483/508, Legea nr. 325/506 și Legea nr. 51/506.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013.
Pârâtul nu a depus formular de răspuns.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâtul M. M., în calitate de consumator, au încheiat contractul de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 103/01.01.2011 – anexă la contractul de furnizare energie termică nr. 23/23.11.2010, având ca obiect facturarea cotei-părți din consumurile totale de energie termică înregistrate de contoarele de energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum.
Potrivit art. 7 lit. a) din contract, consumatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. În conformitate cu art. 11, condițiile, termenele, modul de facturare și de plată, modul de determinare a cantităților, regularizările și calculul penalizărilor în caz de neplată sunt cele prevăzute în contractul de furnizare a energiei termice. De asemenea, art. 24 stipulează că prezenta convenție se completează cu dispozițiile din contractul de furnizare a energiei termice, iar art. 25 alin. 2 prevede că prezenta convenție constituie act adițional la contractul nr. 23/23.11.2010.
Conform art. 18 din contractul nr. 23/23.11.2010, factura pentru furnizarea energiei termice se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Consumatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Totodată, neachitarea de către consumator a facturii emise de furnizor în termen de 5 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează: penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, penalități datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului care a generat penalitățile și se constituie venit al furnizorului.
De asemenea, art. 25 stipulează că refuzul total sau parțial al consumatorului de a plăti o factură emisă de furnizor va fi comunicat acestuia prin adresă scrisă, care va conține și motivul refuzului, în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.
Ulterior, în baza contractului sus-menționat, creditoarea . a emis facturi, aferente perioadei 02/2013-03/2014, scadente în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, reprezentând servicii de furnizare, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Astfel, instanța reține că, prin contractul de prestări servicii de facturare individuală a consumurilor de energie termică al părților, s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre reclamantă și pârât, pârâtul asumându-și obligația de a achita tariful.
Sub aspectul aplicării legii în timp, având în vedere că raportul juridic dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța reține că, în speță, este aplicabil potrivit art. 6 alin. 2 Noul Cod Civil, Codul Comercial, precum și Codul Civil de la 1864
Potrivit dispozițiilor art.969 C.civ. 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda. Totodată, potrivit art.970 C.civ. 1864 „convențiile trebuie executate cu buna-credință”.
Conform art. 1082 C.civ. 1864 debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, iar potrivit art. 1083 C.Civ. 1864 debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră.
În acest sens, conform dispozițiilor legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să obțină executarea silită a obligațiilor și să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Astfel, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară determinarea prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să verifice dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor în urma neexecutării culpabile a contractului de către acesta din urmă.
În conformitate cu art. 662 alin 2 C.proc.civ., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată că în temeiul contractului de facturare individuală a consumurilor de energie termică, pârâtul s-a obligat la plata sumelor rezultând din efectuarea serviciilor. Astfel, potrivit clauzelor contractuale, pârâtul și-a asumat tariful serviciilor oferite de către reclamantă, astfel încât și-a însușit prin semnare și ștampilare, în mod expres, obligațiile contractuale de a plăti debitul datorat către reclamată în termen de 15 zile de la data emiterii facturii.
Instanța reține că, în lipsa dovezii faptului că respectivul contract a fost reziliat, acesta își produce efectele pe deplin, iar ambele părți cocontractante, potrivit art. 969 C.Civ., trebuie să își respecte obligațiile ce derivă din acesta.
P. urmare, contractul împreună cu facturile fiscale emise în baza sa fac dovada faptului că au fost îndeplinite obligațiile de furnizare ce sunt în sarcina reclamantei, iar, în consecință, reclamanta are o creanță, certă, lichidă și exigibilă în favoarea debitoarei.
Așadar, instanța apreciază că obligația pârâtului de a achita suma de 1101,92 lei reprezintă o creanță certă ce rezultă atât din contractul de facturare individuală a consumurilor de energie termică, asumat de către pârâtă, cât și din facturile fiscale emise în baza contractului.
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 1101,92 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care trebuie să efectueze plata pârâtul.
P. urmare, în ceea ce privește debitul principal, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâtul la plata sumei de 1101,92 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, și pentru acestea sunt îndeplinite condițiile enunțate.
Creanța este una certă, întrucât existența sa rezultă din art. 18 din contractul nr. 23/23.11.2010, este lichidă, același articol stipulând că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și exigibilă, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței.
Instanța constată că s-a solicitat de către reclamantă plata penalităților în cuantum de 384,31 lei, calculate pentru perioada 03/2013–04/2014. Având în vedere că izvorul creanței derivă din contract, instanța reține că penalitățile de întârziere, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1101,92 lei, reprezentând debit principal și a sumei de 384,31 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În concluzie, având în vedere aceste considerente și în raport cu art. 969, 970, 1082, 1084 C.Civ. de la 1864 și art. 1025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1101,92 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă suma de 384,31 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reține că potrivit art. 453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în B., ., nr. 25 E, bl. 25, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul M. M. cu domiciliul în B., ., ., .> Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1101,92 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 384,31 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, în cuantum de 50 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
I. T. D. D. B.
Red.jud.D.I.T./ 4 ex / 10.12.2014.
Dosar nr._
HOT:
10.12.2014
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul M. M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1101,92 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 384,31 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, în cuantum de 50 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3316/2014. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4339/2014. Judecătoria... → |
|---|
