Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 07-11-2014, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 21990/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 07.11.2014
PREȘEDINTE - I. T. D.
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta .
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, în baza dispozițiilor art. 131 pct. (1) din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 107 și 1.027 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța se consideră competentă general, material și teritorial.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța constată că pârâta nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.1029 C.Pr.civ. coroborat cu art.255 C.Pr.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art.394 C.Pr.civ. și art.1029 al.9 C.Pr.civ, instanța declară dezbaterile închise și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.08.2014, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 2.990 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale, prin comenzile de transport făcute de pârâtă. În baza lor, reclamanta a prestat servicii de transport, iar pentru achitarea contravalorii acestor servicii au fost emise factura fiscală nr. 839/01.11.2012, în cuantum de 2.600 lei, din care s-a achitat parțial suma de 1.010 lei, factura fiscală nr. 845/03.11.2012, în cuantum de 2.600 lei și factura nr. 1036/21.01.2013, reprezentând stornare parțială factura nr. 845/03.11.2012, în cuantum de 1.200 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 din C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013.
Pârâta nu a depus formular de răspuns.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta . și pârâta . s-au desfășurat relații comerciale constând în efectuarea de transporturi de către reclamantă.
Astfel, reclamanta și-a executat obligația de a efectua transporturile, astfel cum rezultă din CMR din data de 29.10.2012 și din CMR din data de 03.11.2012, ștampilate de către pârâtă.
Totodată, reclamanta a emis factura fiscală nr. 839/01.11.2012, în cuantum de 2.600 lei, factura fiscală nr. 845/03.11.2012, în cuantum de 2.600 lei și factura nr. 1036/21.01.2013 reprezentând stornare parțială factura nr. 845/03.11.2012, în cuantum de 1.200 lei. Instanța constată că facturile nu sunt semnate sau ștampilate de către pârâtă.
În drept, potrivit art. 1955 C.Civ. prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească la timpul și locul convenite. Totodată, conform art. 1956 C.Civ. contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de transport sau alte asemenea, de la caz la caz.
Instanța reține, potrivit art. 1956 C.Civ., că între reclamanta . și pârâta ., s-a încheiat un contract de transport în accepțiunea art. 1955 C.Civ., astfel cum reiese din actele dosarului, CMR din data de 29.10.2012 și din CMR din data de 03.11.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 C.Civ „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
De asemenea, art. 1170 C.civ. stipulează că „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”.
P. urmare, în pricina dedusă judecății, între părți s-au desfășurat relații comerciale în urma cărora pârâta și-a asumat obligația de a achita factura emisă de către reclamantă.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1351 C.Civ. dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit. De asemenea, potrivit art. 1548 C.Civ. culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutarii.
În plus, potrivit art. 1530 C.Civ. creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, iar potrivit art. 1350 C.Civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, în conformitate cu art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
În acest sens, conform dispozițiilor legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să obțină executarea silită a obligațiilor și să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Astfel, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară determinarea prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să verifice dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor în urma neexecutării culpabile a contractului de către acesta din urmă.
În conformitate cu art. 662 alin 2 C.proc.civ., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată că, în temeiul raporturilor juridice dintre părți, s-au emis factura fiscală nr. 839/01.11.2012 și factura fiscală nr. 845/03.11.2012. Aceste facturi nu sunt semnate de către pârâtă, însă instanța constată că sunt ștampilate de către pârâtă CMR din data de 29.10.2012 și din CMR din data de 03.11.2012.
P. urmare, instanța reține că reclamanta are o creanță certă.
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 2.990 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care trebuie să efectueze plata debitoarea, creanțele fiind scadente la data de 02.11.2012, conform facturii fiscale 839/01.11.2012, respectiv la data de 05.11.2012, potrivit facturii fiscale nr. 845/03.11.2012, iar potrivit art. 1523 alin. 1 lit. d C.Civ., debitoarea este de drept în întârziere.
P. urmare, în ceea ce privește debitul principal, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâta la plata sumei de 2.990 lei.
Cu privire la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit art. 1535 C.Civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Art. 1489 C.Civ. stipulează că dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Totodată, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.Civ., partea se află de drept în întârziere dacă nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul unei întreprinderi.
Așadar, instanța urmează să oblige pârâta la plata dobânzii legale corespunzătoare pentru debitului principal acordat prin prezenta cerere, începând cu data scadenței fiecărei facturii, până la data achitării efective.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.990 lei, la care se adaugă dobânda legală, de la data scadenței fiecărei facturii, până la data plății efective.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În concluzie, având în vedere aceste considerente și în raport cu art. 1956 C.Civ., art. 1955 C.Civ., art. 1270 C.Civ, art. 1170 C.Civ, art. 1350 C.Civ., art. 1530 C.Civ. și art. 1025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.990 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței facturii până la data plății efective.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reține că potrivit art. 453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul ales în București, ., ., CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în B., .. 4-7, CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.990 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală, rezultând din fiecare factură în parte, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
I. T. D. D. B.
Red.jud.D.I.T./ 4 ex / 07.11.2014
Dosar nr._
HOT:
07.11.2014
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.990 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală, rezultând din fiecare factură în parte, începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3273/2014. Judecătoria... → |
|---|
