Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 20087/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.10.2014
PREȘEDINTE - I. T. D.
GREFIER: D. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond ședința publică din data de 13.10.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.260 alin.1 C.p.c. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.07.2014, sub nr._ creditoarea S.C. C. C. S.R.L. a formulat cerere privind creanța împotriva debitoarei S.C. I. & F. S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea ordonanței de plată pentru suma de 39.332,95 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale.
În susținerea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de prestări servicii nr. 001/03.03.2014 având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute la art. 3.1 din contract.
A menționat că lucrările au fost executate și situațiile de lucrări au fost acceptate sub semnătură de către debitoare, iar în executarea acestui contract, a emis către debitoare facturi în sumă totală de 76.932,95 lei. A arătat că debitoarea a făcut plăți în cuantum de 37.600 lei.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1013 C.civ., creditoarea a apreciat că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept au fost invocate prevederile art. 1016 și urm. C.proc.civ..
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 2 din O.U.G 80/2013.
Debitoarea, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A arătat că nu s-a făcut dovada întocmirii și acceptării anexelor la contract prin care trebuia a fi stabilit prețul.
A adăugat că angajatul său, ing. H. D. nu este reprezentantul legal ori convențional, ci fusese împuternicit să supravegheze execuția conformă a lucrărilor și să ateste dacă obligațiile executantului au fost realizate în mod corect și complet. A menționat astfel că, prin acceptarea situațiilor de lucrări, numitul H. D. nu ar fi putut angaja societatea cu privire la sumele inserate.
Debitoarea a mai susținut că a plătit parțial facturile deoarece prețurile pe unitate de măsură folosite de creditoare nu au fost negociate și acceptate și nu sunt conforme prețurilor practicate în mod curent pe piață. A precizat că facturile emise de către creditoare nu poartă nicio mențiune care să certifice faptul că ar fi fost acceptate la plată și nici nu a fost dovedită comunicarea acestora.
A mai învederat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205, 662, 1013 și urm. C.proc.civ..
În dovedirea cererii, debitoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Creditoarea a formulat o cerere scrisă prin care a solicitat reducerea cuantumului pretenției cu 1.860 lei, arătând că această sumă a fost achitată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri. S-au depus la dosar, în copii, următoarele înscrisuri: contract de prestări servicii nr. 001/03.03.2014, facturi fiscale, somație și dovadă comunicare, extrase de cont curent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 03.03.2013, S.C. C. C. S.R.L., în calitate de prestator a încheiat cu debitoarea S.C. I. & F. S.R.L., în calitate de achizitor, contractul de prestări servicii nr. 001/03.03.2013.
În aceste condiții, instanța reține că, prin contractul părților, s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre creditoarea S.C. C. C. S.R.L. și debitoarea S.C. I. & F. S.R.L..
Potrivit contractului semnat și ștampilat de către ambele părți, achizitorul se obligă să plătească prestatorului prețul conform situațiilor de lucrare acceptate pentru lucrările efectuate. Totodată, se prevede că prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil executantului de către achizitor este conform anexelor la contract. În plus, art. 9.2 din contract prevede că achizitorul se obligă să plătească prețul către prestator în termen de 30 de zile de la emiterea facturii.
Instanța constată că au fost întocmite situația de lucrări nr. 1 și situația de lucrări nr. 2 (filele nr. 21-23), semnate din partea debitoarei de către numitul H. D.. De asemenea, potrivit contractului, creditoarea S.C. C. C. S.R.L. a emis patru facturi nr. 101, 102, 103, 105 (filele nr. 25-28), în cuantum total de 76.932,95 lei, care nu au fost semnate de primire. Totodată, potrivit extraselor de cont anexate (filele nr. 15-20), instanța reține că debitoarea a făcut plăți parțiale ale facturilor nr. 102 și nr. 103 în valoare de 37.600 lei, rămânându-i de achitat suma de 39.332,95 lei. În plus, instanța reține că a fost achitată în întregime și factura nr. 101 în valoare de 1.860 lei, astfel cum a menționat creditoarea.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.Civ „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și reține că în conformitate cu art. 1013 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide, exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din ansamblul reglementării procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă, singurul impediment pentru a trece la executarea silită fiind lipsa titlului executoriu. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plată a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe să obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
De asemenea, din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura ordonanței de plată, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. În primul rând, creditorul trebuie să dețină o creanță a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. Totodată, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, să derive dintr-un contract civil, iar dovada acesteia se face, în principiu, numai cu înscrisuri care să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor prestații.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că se solicită de către creditoare emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani.
Verificarea condițiilor privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea se face potrivit dispozițiilor art. 662 C.proc.civ, iar conform alin 2 al acestui articol, o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată că potrivit clauzelor contractuale, debitoarea și-a asumat prețul serviciilor oferite de către creditoare, astfel încât și-a însușit prin semnare și ștampilare, în mod expres, obligația ca în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, să plătească debitul datorat către creditoare. Totodată, în temeiul contractului de prestări servicii, debitoarea s-a obligat la plata prețului conform situațiilor de lucrare acceptate pentru lucrările efectuate, prețul urmând a fi convenit prin anexe la contract. În acest sens, instanța observă că părțile nu au mai încheiat anexe la contract prin care să stabilească prețul, ci au fost întocmite doar situațiile de lucrare.
Pe de altă parte, facturile emise nu sunt semnate de primire, dar instanța reține că debitoarea a făcut plăți parțiale ale facturilor nr. 102 și nr. 103, acceptându-le la plată, așadar.
Potrivit art. 1020 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar în cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere. De asemenea, alineatul al doilea al articolului invocat stipulează: dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. Într-o atare situație, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
În acest sens, instanța apreciază că simpla contestare a creanței nu reprezintă per se un motiv de respingere a cererii. Instanța trebuie să analizeze dacă motivele invocate de către debitor sunt pertinente și suficiente pentru a pune la îndoială certitudinea creanței, deoarece o cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată nu se respinge prin simpla contestare a creanței. A interpreta în sens contrar, ar însemna să se pună la dispoziția debitorilor un mecanism facil prin care să blocheze orice încercare a creditorilor de a-și recupera creanța pe calea ordonanței de plată.
Astfel, instanța are în vedere apărarea debitoarei referitoare la neangajarea răspunderii societății de către o persoană care nu este reprezentant, dar constată că prin plățile parțiale făcute, debitoarea a recunoscut debitul decurgând din factura nr. 102 și din factura nr. 103. Totodată, instanța reține că aceste facturi au fost comunicate, având în vedere că au fost achitate în parte. Așadar, va fi înlăturată apărarea debitoarei cu privire la faptul că nu a cunoscut cuantumul debitului deoarece nu i-au fost comunicate facturile. Pe de altă parte, instanța constată că debitoarea nu a contestat anterior introducerii cererii de chemare în judecată debitul datorat conform facturii nr. 102 și facturii nr. 103.
Prin urmare, instanța constată că este certă creanța decurgând din factura nr. 102 și din factura nr. 103. În ceea ce privește creanța în sumă de 4.947,6 lei datorată în baza facturii nr. 105, instanța reține că aceasta nu este certă având în vedere că factura nu este semnată de către debitoare și nici nu a fost acceptată la plată prin efectuarea unei plăți parțiale. În plus, prețul nu a fost stabilit în baza prevederilor contractuale sau în baza unor anexe la contract.
Așadar, instanța apreciază că doar suma de 32.525,35 lei reprezintă o creanță certă ce rezultă atât din contractul de prestări servicii, asumat de către debitoare, cât și din facturile nr. 102 și nr. 103 emise în baza contractului, acceptate de către debitoare.
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 32.525,35 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care trebuia să efectueze plata debitoarea, respectiv 30 de zile de la emiterea facturii, creanța fiind, așadar, scadentă.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită în parte cererea de emitere a ordonanței de plată, pentru plata sumei de 32.525,35 lei datorată potrivit facturilor nr. 102 și nr. 103. Totodată, va respinge cererea pentru plata sumei de 4.947,6 lei, ca neîntemeiată, fiind necesar să se administreze probe potrivit dreptului comun în vederea determinării raportului juridic obligațional cu privire la această sumă.
În baza art. 1021 alin 3 C.proc.civ. instanța va stabili pentru debitoare un termen de plată de 20 zile de la data comunicării hotărârii ce conține ordonanța de a plăti suma de mai sus, apreciind că acesta este suficient față de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită.
Totodată acest termen respectă dreptul debitoarei de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, împotriva prezentei hotărâri.
Potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. C. C. S.R.L. număr de ordine în Registrul Comerțului J_, C.U.I. RO_, cu sediul în B., .. 20, în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. & F. S.R.L., număr de ordine în registrul comerțului J_, C.U.I._, cu sediul în B., .. 19, corp C, cam. 1.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 32.525,35 lei.
Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 4.947,6 lei, ca neîntemeiat.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în favoarea creditoarei.
Cu drept de cerere în anulare, la Judecătoria B., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. T. D. B.
Red.jud. D.I.T./ 4 ex / 22.10.2014
DOSAR NR._
ORDONĂ:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. C. C. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. & F. S.R.L.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 32.525,35 lei.
Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 4.947,6 lei, ca neîntemeiat.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în favoarea creditoarei.
Cu drept de cerere în anulare, la Judecătoria B., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2014.
PREȘEDINTE
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2567/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
