Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9705/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9705/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 4087/197/2014
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3062
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9705
Ședința din camera de consiliu din data de 21 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: N.-E. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ,,cerere de valoare redusă” formulată de reclamantul S.C. SPRINTER 2000 S.A. în contradictoriu cu pârâtul S.C. R. A. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura se desfășoară în camera de consiliu, conform dispozițiilor art. 1.029 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
La apelul cauzei de către grefierul de ședință se constată lipsa părților.
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, în baza dispozițiilor art. 131 pct. (1) din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 116 și 1.027 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța se consideră competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri de valoare redusă.
În lumina prevederilor art. 238 din Codul procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 1.029 alin.8 din Codul procedură civilă, instanța, ținând cont de împrejurările cauzei și celeritatea desfășurării procedurii în cazul cererilor de valoare redusă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Având în vedere ca nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța, pune în discuție probatoriul.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin. 1 din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 1.029 alin. 9 din Codul procedură civilă, apreciind proba cu înscrisuri solicitată de către partea creditoare, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, încuviințează pentru aceasta proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere ca nu mai sunt alte cereri de formulat, alte incidente de soluționat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 din Codul procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și declară cercetarea procesului încheiată.
În baza dispozițiilor art. 392 din Codul procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, în baza dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.02.2014 sub numărul de mai sus, reclamantul S.C. SPRINTER 2000 S.A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul S.C. R. A. S.R.L. cerere de valoare redusă solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.046,01 lei, reprezentând debit restant aferent facturilor fiscale emise pârâtului, alături de dobânda legală și de cheltuieli de judecată (taxa judiciară + onorariu de avocat).
În fapt, reclamantul a învederat instanței că între părțile aflate în litigiu s-au derulat relații contractuale în cadrul cărora reclamantul a vândut pârâtului mărfuri.
Reclamantul a arătat că acesta și-a executat obligațiile pe care și le-a asumat și a livrat mărfurile către pârât, fiind emise facturile fiscale aflate la filele 11-14.
În concluzie, reclamantul a arătat că sunt întrunite toate condițiile cerute de art. 1.025-și următoarele din codul de procedură civilă și a solicitat admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.025-1.032 din Codul de procedură civilă.
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanței depuse la fila 37 din dosar.
B. Apărări
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări sau pentru a propune probe.
C. Probe și aspecte procedurale
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform dispozițiilor art. 255-258 și conform dispozițiilor art. 1.029 alin. 9 din Codul de procedură civilă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
II. ÎN FAPT
Între părți s-au desfășurat raporturi civile. Reclamantul a livrat mărfuri către pârât și a emis facturile fiscale aflate la filele 11-14, în perioada 29.04.2011 – 06.03.2012 (imediat exigibile), pe care pârâtul nu le-a plătit.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Întrucât cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. ulterior datei de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil, instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Având în vedere că încheierea contractului a avut loc înainte de data intrării în vigoare a Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 1864 și legislația conexă.
Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 969 C.civ.1864 potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1.073 C.civ. din 1864 conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare”.
B. Soluția instanței
În ceea ce privește capătul principal de cerere, în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1025 C.p.c. această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat rezultă că pentru stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul a prevăzut, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța consideră că cererea formulată de către reclamant îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
Dacă în materie de răspundere civilă delictuală creditorul trebuie să demonstreze caracterul ilicit al faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, în materie de răspundere contractuală creditorul este ținut să probeze un singur aspect, respectiv existența unei obligații derivând dintr-un contract, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi stingerea sau inexistența obligației.
În măsura în care creditorul demonstrează existența relației sale contractuale cu debitorul și existența obligației debitorului, atunci fapta ilicită a neexecutării obligației și vinovăția debitorului se prezumă până la dovada contrară.
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța reține că între cele două părți a fost încheiat un contract, prin care pârâtul și-a asumat o obligație constând în plata unei sume de bani cu titlu de preț al contraprestației reclamantului. În aceste condiții, neexecutarea obligației de către pârât se prezumă.
Instanța reține că pârâtul nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional stabilit între părți, necontestând conținutul facturilor fiscale aflate la filele 11-14, în perioada 29.04.2011 – 06.03.2012 însușite prin semnare și prin ștampilare. Dimpotrivă, semnătura reprezentantului legal al societății debitoare face dovada în favoarea reclamantului în sensul existenței debitului menționat.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 1.025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.046,01 lei, reprezentând debit restant.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1.082 din Vechiul Cod civil, debitorul datorează daune-interese în cazul întârzierii în executarea obligației.
Din analiza textului legal rezultă că reclamantul, suferind o neexecutare a obligației din partea debitorului, beneficiază de dreptul la dezdăunări, legiuitorul stabilind o prezumție de culpă în sarcina debitorului. Întrucât pârâtul nu și-a executat obligația la scadență, instanța consideră că solicitarea de obligare a acestuia la plata dobânzii legale este întemeiată. Întrucât pârâtul nu și-a executat obligația la scadență, instanța consideră că solicitarea de obligare a acestuia la plata dobânzii legale este întemeiată.
Prin urmare, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a dobânzii legale aferente fiecărei facturi, calculate de la data scadenței fiecăreia și până la data achitării integrale a debitului.
Referitor la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 și cu cele ale art. 1.031 din Codul de procedură civilă, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc. Cercetând actele depuse la dosarul cauzei, instanța observă înscrisurile ce atestă efectuarea unor cheltuieli de către creditor în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru (fila 35 – 50 lei), astfel încât, reținând culpa procesuală a pârâtului, va obliga pe acesta să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanța observă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 360 lei, reprezentând onorariu avocat, însă acesta nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. SPRINTER 2000 S.A., cu sediul în B., Caalea Feldioarei nr. 60, jud. B., înmatriculată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul S.C. R. A. S.R.L., cu sediul în Comuna Iratoșu, .. 90, jud. A., înmatriculată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO_.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1.046,01 lei cu titlu de debit restant.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului dobânda legală aferentă fiecărei facturi, calculată de la data scadenței fiecăreia și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. A. N.-E. B.
Red./Dact. A.A.
21.08.2014 –4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
