Pretenţii. Sentința nr. 8135/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8135/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 14477/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8135
Ședința publică din data de 26.06.2014
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 28.05.2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 4.06.2014, 11 06 2014, 18 06 2014, 25 06 2014 și respectiv 26.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . și să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4981,10 lei, reprezentând despăgubiri, și a dobânzii legale aferentă acestui debit, începând cu data de 23 02 2010 și până la plata integrală a despăgubirilor, cu cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, reclamanta a arătat că în urma accidentului de circulație din B., din data de 7 11 2008, din culpa conducătorului autovehiculului cu număr_ ,care a efectuat manevra de mers înapoi, fără să se asigure și a lovit autovehiculul cu nr. de înmatriculareBV12 JOY, care era parcat, așa cum rezultă din procesul-verbal . nr._ și autorizația de reparații . nr._, care au fost întocmite de Poliția B. .La data producerii accidentului autovehicul persoanei vinovate era asigurat de către pârâtă, în calitate de asigurător RCA, cu polița RO/17/G17/HR nr._. În continuare, reclamanta a arătat că împreună cu reprezentanții pârâtei a întocmit procesele verbale de constatare a avariilor, respectiv a procesul-verbal de constatare suplimentar și au fost emise facturile fiscale depuse la dosar în valoare de 8023,04 lei, urmând ca pârâta să comunice eventuale obiecțiuni, respectiv să achite cuantumul despăgubirilor. Cu toate acestea, fără a comunica vreun motiv al diminuării despăgubirii datorate la data de 28 01 2010, pârâta a efectuat o plată parțială față de valoarea reală a reparațiilor efectuate, respectiv a achitat numai 1503,01 lei, reprezentând reparații finale ținând de vopsitorie.
Reclamanta a considerat că nu există niciun temei pentru neplata a diferenței în cuantum de 4981,10 lei, astfel încât a notificat pârâta pentru plata și a diferenței de debit, dar aceasta nu a dat curs.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 969, 998, 999 C.Civ., Legea nr. 136/1995, și Ordinul CSA nr.8/2008 și pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepția netimbrării cererii principale, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, pârâta a arătat că la data de 27 11 2008 a deschis dosarul de daunăRA0866BV8, în baza avizării efectuate de către persoana păgubită, ca urmare a procesului-verbal de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.. S-a mai arătat că instrumentarea dosarului s-a făcut în conformitate cu Ordinul CSA nr.8/2008, iar dauna suferită de persoana păgubită a fost evaluată la 1503,01 lei.La data de 28 01 2010 a înștiințat păgubit de lista unităților service și cu privire la suma acceptată la plată, însă aceasta a optat pentru efectuarea la ., o societate care n se afla pe lista sa, care în urma efectuării reparației a emis factura nr.93 pentru plata sumei de 1503,01 lei. La data formulării cererii de despăgubire, persoana păgubită nu a depus și altă factură. Ulterior a depus la dosarul de daună o altă factură, emisă de reclamantă având ca beneficiar pe persoana păgubită, dar care nu a solicitat la plată și această factură, astfel încât pârâta a considerat că a fost de bună – credință când a efectuat plata în sumă de 1503,01 lei. După efectuarea plății păgubit nu a notificat pârâta cu privire la obiecțiuni legate de această plată.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fond a solicitat admiterea cererii, arătând că persoana păgubită a depus la societatea pârâtă atât factura fiscală privind suma de 1503,01, cât și factura fiscal pentru suma de 4981,10 lei. Aceasta din urmă fiind depusă la data de 23 02 2010, în interiorul terenului de 30 de zile de la data plății parțiale din data de 5 02 2010, în conformitate cu art. 65 din Ordin.
În temeiul art. 54 din Legea nr. 137/1995, a fost citată în cauză și intervenient I. L. N., care a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii.
În motivare, intervenientul a afirmat că în virtutea procedurilor obișnuite reclamanta a procedat la efectuarea constatării avariilor și stabilirea soluțiilor tehnologce adecvate împreună cu reprezentanții pârâtei și s-au întocmit procese-verbale de constatare în vederea achitării, astfel că cererea reclamantei este justificată.
La termenul de judecată din data de 24 04 213, pârâta a declarat că nu mai susține excepția de netimbrare și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, considerând că nu există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului subiectiv al raportului juridic dedus judecății deoarece persoana păgubită a cedat reclamantei dreptul litigios numai după promovarea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta la rândul ei a formulată notă scrisă prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă.
Instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, iar după luarea concluziilor părților prezente cu privire la fiecare excepție, le-a unit cu fondul cauzei.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu martorul M. A. și proba cu expertiza tehnică nr._/24 04 2014, întocmit de expert W. T. .
Pârâta a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 7 11 2008 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., s-a constat că intervenientul este vinovat de producerea accidentului prin conducerea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de pe șoseaua Cristianului prin efectuarea manevrei de mers înapoi fără se se asigure și astfel a avariat autovehicul cu nr. de înmatriculare_ .
Din autorizația de reparații . nr._,emisă tot de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., rezultă că avariile suferite de acest vehicul au constat în aripa dreaptă față, bară de protecție față, proiector dreapta spart, parbriz spart și oglinda retrovizoare dreapta spartă.
La data producerii accidentului intervenientul avea încheiată polița de asigurare RCA cu pârâta, în calitate de asigurător,./17 /G17/HR nr._, valabilă.
La data de 27 11 2008, pârâta a fost avizată despre producerea daunei de către persoana păgubită M. A. și a fost deschis dosarul de daune nr. RCA0886BV8, iar prin OP nr. 62/5 02 2010 asigurătorul a achitat suma de 1503,01 lei, aferentă facturii fiscale nr.93/27 01 2009, emisă de ..
Ulterior, conform bonului de comandă nr. 179/28 01 2009și a facturii fiscale nr. AKEY11000324/26 02 2009, emisă de către reclamantă, reiese că la autovehicul persoanei păgubite M. A. au mai fost efectuate reparații în cuantum de 4981,10 lei, iar reclamanta a convocat asigurătorul la conciliere pentru plata acestei sumei, ca parte din despăgubirea datorată pentru pagubele cazate la autovehicul avariat, proprietatea persoanei păgubite. P. adresa nr. 2908/15 06 2012, pârâta a formulat răspuns la această cerere prin care a arătat că nu poate da curs plății solicitate deoarece dauna a fost deja evaluată la suma de 1503,01 lei și a fost achitată către persoana păgubită, care a semnat declarația prin care a precizat că se consideră despăgubită integral.
Din răspunsul pârâtei la interogatoriul reclamantei ( pct.-le 11 și 12), se relevă pe de o parte că se recunoaște că la vehicule cuantumul pagubei este egal cu costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori costul de înlocuire și pe de altă parte că deși a afirmat că nu s-a solicitat plata printr-o cerere distinctă, persoana păgubită a depus la asigurător pentru plată și factura fiscală nr. AKEY11000324/26 02 2009, în interiorul termenului de 30 de zile de la plata efectuată.
Se mai constată că între persoana păgubită Dârstar A. – C. ( fostă M.) și reclamantă a intervenit contractul de cesiune de creanță nr.5/25 01 2013 prin care aceasta din urmă a devenit cesionarul creanței de 4981,10 lei, ce face obiectul litigiului de față, iar prin notificarea primită de pârâtă la data de 1 02 2013, aceasta din urmă a fost notificată cu privire la cesionarea acestei creanțe.
Așadar, în considerarea contractului de cesiune de creanță menționat anterior și a notificării cesiunii către pârâtă, instanța reține că excepția invocată în acest sens este neîntemeiată și va fi respinsă, reținând că reclamanta justifică legitimitate procesuală activă, fiind probată identitatea dintre titularul dreptului de creanță și persoana care a promovat acțiunea de față pentru realizarea acesteia.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, instanța de asemenea constată că este justificată și excepția va fi respinsă, având în vedere că a fost solicitată la plată o creanță ce ar decurge din paguba de acoperit de către asiguratul pârâtei în baza poliței de asigurare RCA.
Relativ la prescripția dreptului reclamantei la acțiune pentru realizarea creanței, se reține că persoana păgubită prin fapta ilicită a asiguratului pârâtei este o terță persoană față de contractul de asigurare RCA astfel încât termenul de prescripție al dreptului privind acoperirea prejudiciului suferit este cel general de trei ani conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958(aplicabil în speță conform art. 6 din Noul cod civil raportat la data producerii și cunoașterii pagubei produse ca urmare a avizării producerii evenimentului asigurat de către persoana păgubiră ), care a început să curgă la data avizării producerii evenimentului asigurat, respectiv de la data de 27 11 2008, termen care prin plata efectuată la data de 5 02 2010 a fost întrerupt și de la acest moment a început să curgă un nou termen de trei ani pentru diferența de despăgubiri pretinsă în cauză. Așadar, cum acțiunea de față a fost promovată la data de 21 06 2012, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată în interiorul acestui termen de prescripție.
Văzând și concluziile expertizei tehnice nr._/24 04 2014, întocmită de expert W. T. și însușită de părți fără obiecțiuni, instanța reține că avariile care au făcut obiectul reparațiilor de către reclamantă au rezultat în urma accidentului produs de către asiguratul pârâtei și determinarea totală a avariilor a fost finalizată în urma demontării vehiculului cu scopul reparării acestuia, iar valoarea reală a reparațiilor de efectuat pentru remedierea avariilor provenite din accidentul de circulație din data de 7 11 2008 este de 6484,11 lei .
P. urmare, se reține că în cauză despăgubirile pretinse de reclamantă, în baza facturii fiscale nr. AKEY11000324/26 02 2009, se referă la reparații ale pagubelor constate ulterior în cursul reparării vehiculului avariat și reprezintă diferența dintre valoarea totală a pagubei și ceea ce s-a plătit de asigurător la data de 5 02 2010.
În consecință, în considerarea celor expuse și văzând și art. 998- 999 C.Civ. și art. 50 al.3 din Ordinul nr.8/2008, instanța reține pretențiile reclamantei întemeiate și urmează să le admită.
Susținerea pârâtei relativ la aceea că persoana păgubită nu a solicitat plata pentru diferența de despăgubire nu poate fi primită având în vedere cererea înregistrată la asigurător cu nr. 1458/23 02 2010 coroborată cu declarația martorului M. A., și cum de la această dată a cunoscut și de existența creanței dedusă judecății, cum prejudiciul a provenit dintr-o faptă ilicită, debitorul obligației de plată este de drept în întârziere. Astfel, pârâta de la această dată datorează și dobânda legală aferentă creanței principale de 4981,10 lei.
Văzând și art. 274 C.p.civ, fiind în culpă procesuală fiind căzută în pretenții, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată constituit din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariul de expert și onorariul de avocat ,în cuantum total de 3754,58 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în B., ..64,.,. C. A., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu, ..5 și intervenient I. L. N., cu domiciliul în B., .,.,. consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4981,10 lei, reprezentând despăgubiri, și dobânda legală aferente acestui debit, începând cu data de 23 02 2010 și până la plata integrală a despăgubirilor.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 06 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED. / DACT. DIM 10 04 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 12-11-2014,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1460/2014. Judecătoria... → |
|---|
