Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 62/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 386/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 62
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare formulate de petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței arbitrale nr. 1 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comert si Industrie a României, în dosarul nr. 301/2007 în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin reprezentant, cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a atașat dosarul arbitral nr. 301/2007 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional. Totodată se arată că s-a depus prin Serviciul Registratură întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică petentei un exemplar al întâmpinării.
Petenta prin consilier juridic arată că nu solicită termen să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fond.
Petenta prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii în anulare, modificarea in tot a sentinței arbitrale, iar pe fond respingerea cererii ca netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin reprezentant solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:
Prin acțiunea arbitrală înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr.539/03.09.2007, cerere precizată la data de 23.11.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.73138/20.03.2006, prin care pârâta a reziliat unilateral contractul de arendă nr.51/04.12.2001, încheiat de părțile în proces, prin invocarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art.6.5, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile acestui text din contract, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul menținerii contractului de arendă nr.51/2001 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința arbitrală nr.1/10.01.2007, Curtea de Arbitraj Internațional Baa dmis acțiunea reclamantei și a anulat măsura rezilierii contractului de arendă nr.51/04.12.2001, constatând rămânerea în vigoare a acestui contract.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul arbitral a reținut că ambele părți sunt în culpă atât în faza de negociere a contractului, prin nedeterminarea cuantumului arendei în concordanță cu situația reală a terenului, cât și în faza de executare a contractului.
Ca atare, tribunalul arbitral a reținut că prezumția de culpă exclusivă, prevăzută de art.6.5 din contract este răsturnată.
Împotriva acestei sentințe a declarat acțiune în anulare pârâta Agenția Domeniilor Statului, acțiune înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 22.02.2008.
În motivarea acțiunii în anulare formulată, petenta a arătat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, în cauză încălcându-se dispoziții legale imperative.
Petenta a învederat că la momentul încheierii contractului de arendare, intimata avea cunoștință despre situația faptică a terenului arendat, neformulând nici o obiecțiune relativă la suprafața de teren predată, devenind astfel aplicabile dispozițiile art.969 Cod civil.
Mai mult, a arătat petenta, în art.2.4 din contractul de arendă, părțile au prevăzut că în situația în care suprafața de teren arendată este diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul unor acte normative sau prin hotărâri judecătorești irevocabile, contractul se modifică de drept prin scăderea suprafeței de teren ce face obiectul retrocedării, astfel încât intimata a afirmat în mod nesincer că nu cunoștea această situație.
Ca atare, a arătat recurenta, în mod greșit instanța arbitrală a reținut că neînțelegerile dintre părți au apărut pe fondul marilor schimbări determinate de retrocedarea terenurilor conform Legii nr.18/2001.
Cât privește apărarea intimatei în fața instanței arbitrale, în sensul că nu plătise arenda datorată conform contractului de arendă, întrucât a plătit dividende încă din anul 1994, unor persoane fizice devenite acționari a Z, apărare însușită de instanța arbitrală, petenta a arătat că tribunalul arbitral a judecat cauza cu ignorarea unor prevederi legale speciale incidente în cauză, respectiv, Legea nr.48/1994 și Legea nr.46/1992, dispoziții legale în baza cărora intimata era obligată să facă aceste plăți.
Prin urmare, a arătat petenta, întrucât plata acestor dividende este o obligație legală, iar nu contractuală, nu poate fi invocată drept motiv pentru neplata arendei datorată în baza contractului de arendă în litigiu, ADS neavând relații contractuale cu acționarii Z, astfel încât această plată nu-i poate fi opusă petentei.
Petenta a arătat că, în speță, a înțeles să rezilieze contractul de arendă conform pactului comisoriu din art.6.5 din contract, respectiv pentru neplata arendei în termen de 30 de zile de la scadență, astfel încât în mod greșit tribunalul arbitral a reținut că există culpă comună, întrucât intimata este aceea care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contract conform art.969 Cod civil.
Petenta a mai învederat că reținerea tribunalului arbitral relativă la culpa părților în determinarea explicită a obiectului contractului de arendare, este partinică, instanța arbitrală însușindu-și în întregime susținerile petentei relative la achiziționarea unei plantații de la Z și, respectiv, la existența unor hotărâri judecătorești care dovedesc diminuarea suprafeței arendate, întrucât în cadrul acestor procese, soluția a fost de anulare a hotărârilor Comisiei Județene S, pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor acțiunii în anulare for mulată, văzând și dispozițiile art.364 alin.1 lit.i Cod procedură civilă, Curtea reține că acțiunea în anulare formulată este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute în acest text de lege, de la lit.a la
Practica și literatura juridică sunt unanime în a considera că acțiunea în anularenu este o cale de atac, neputând fi invocate motive de nelegalitate și netemeinicie care să atragă reformarea sentinței pronunțată de in stanța arbitrală, fiind doar un mijloc procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale, hotărâre prin care s-a încălcat, în principal, convenția arbitrală.
Curtea reține că petenta a invocat în susținerea acțiunii în anulare dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, respectiv, încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, în speță a dispozițiilor art.969 Cod civil, însă, din formularea motivelor acțiunii în anulare, raportate la conținutul hotărârii atacate, Curtea constată că se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.969 Cod civil, iar nu încălcarea acestor dispoziții.
Astfel, din conținutul hotărârii arbitrale, se poate reține că instanța arbitrală a făcut interpretarea clauzelor contractului de arendă prin raportare la dispozițiile art.969 cod civil și la celelalte principii care guvernează efectele contractelor sinalagmatice, reținând că, întrucât nu există culpă exclusivă în executarea contractului de arendă, fiind vorba despre culpă comună în negociere și executare, nu se poate dispune desființarea contractului prin invocarea pactului comisoriu de gradul IV.
Ca atare, Curtea reține că în speță, nu se poate reține ignorarea sau încălcarea dispozițiilor legale ale art.969 Cod civil și ale altor acte normative speciale, de către instanța arbitrală, petenta criticând de fapt, modul în care a fost interpretată și aplicată dispoziția legală imperativă de către tribunalul arbitral.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.365 raportat la art.364 alin.1 lit.i Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.969 Cod civil, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta Agenția Domeniilor Statului cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr. 1 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comert si Industrie a României, în dosarul nr. 301/2007, în contradictoriu cu intimata cu sediul în Z,-, județul S, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2008.
Președinte,
Dr. I Manuela
Grefier,
gabriela
Red.Jud. - 8.04.2008
Tehnored. - 11.04.2008
Nr.ex.: 4
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu
