Spete pretentii comerciale. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 253/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 166
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
Grefier ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA împotriva sentinței comerciale nr. 12711 din 06.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Sectia a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC ȘI REPARAȚII SI CFRJ. SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegatie la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică apelantei un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii pentru suma de 155.319,21 lei ce reprezintă penalități calculate la contractul nr. 3. a 653/2002, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 10.01.2006, reclamanta ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII ȘI - CFR a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Ferate "CFR", solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 209.962,75 lei, sumă ce reprezintă penalități de întârziere calculate în baza clauzei penale inserată în contractul nr. 653/2002, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr.12711/06.11.207, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 209.962,75 lei penalități de întârziere calculate în baza clauzei penale, obligând pârâta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 27.05.2002, părțile au încheiat contractul de furnizare produse prin care reclamanta i-a furnizat pârâtei piese de schimb pentru macarale, până la 31.12.2002, fiind un veritabil contract de vânzare-cumpărare comercială, părțile stabilind modalitățile și termenele de plată. Totodată, părțile au prevăzut o clauză penală, convenind implicit ca termenul de plată să fie la 30 de zile de la emiterea facturii, termen ulterior modificat la 15 zile de la emiterea facturii.
S-a mai reținut de către instanța de fond că pârâta nu a contestat termenul de plată, ci doar faptul că reclamanta nu a dovedit culpa în executare.
Din analiza raportului de expertiză contabilă dispus în cauză, tribunalul a reținut prima variantă calculată de expert, ca dovedind pretențiile reclamantei, respectiv, calcularea penalităților de întârziere în caz de neachitare a prețului în termen de 15 zile de la emiterea facturilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 04.02.208.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă a arătat că în art.9 pct.9.1 și 9.2 este prevăzută modalitatea de plată a prestației, furnizorul fiind obligat să emită facturi pe care să le comunice achizitorului.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, a arătat apelanta, reiese că un număr de 3 facturi din cele 10 invocate în acțiune au fost comunicate cu întârziere de 1 an, conform adresei nr.D1.1.55/19.09.2003 (fila 90 din dosarul de fond).
Apelanta a arătat că toate aceste facturi au fost achitate prin ordin de compensare la data de 30.10.2003, rezultând un număr de 11 zile de întârziere de plată.
Apelanta a solicitat aplicarea principiuluiin dubio pro reocu privire la interpretarea clauzelor contractului, întrucât sub aspectul termenului de plată a contravalorii facturilor, în exemplarul original al apelantei-pârâte se regăsesc tăieturi, dar fără nici o semnătură alături, de unde rezultă că această modificare a termenului de plată de la 30 zile, în 15 zile de la emiterea facturilor, este unilaterală.
Ca atare, există îndoială asupra însușirii modificării operate de către ambele părți, conform art.983 Cod civil.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel for mulate, Curtea reține că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea conținutului dosarului de fond, Curtea reține că la data de 15.06.2007, reclamanta însăși a depus obiecțiuni la raportul de expertiză, anexând două variante de calcul, în funcție de termenul de plată de 15 zile sau 30 de zile de la emiterea facturilor, luând în calcul susținerile pârâtei, apelanta în prezenta cauză, în sensul că 3 facturi au fost comunicate tardiv, la data de 19.09.2003, astfel încât au existat doar 11 zile de întârzieri.
În plus, la fila 90 din dosarul de fond, se află o adresă a reclamantei care atestă faptul că la data de19.09.2003, dată susținută și de către pârâtă în apărările sale, a dispus comunicarea către aceasta a facturilor menționate în adresă, între care se regăsesc și facturile -/10.09.2003,-/18.09.2003 și -/23.10.2003, ce fac obiectul prezentului litigiu.
Ca atare, Curtea reține în interpretarea raporturilor contractuale dintre părți, că termenul de plată curge de la data emiterii facturilor, în ipoteza în care intimata-reclamantă își respectă obligația de comunicare a acestor facturi, dispoziția contractuală fiind în sensul calculării acestui termen de la data comunicării facturilor, în situația în care intimata-reclamantă este în culpă în îndeplinirea acestei obligații, data emiterii facturilor și data comunicării acestora fiind diferită.
De altfel, prin calculele depuse la filele 117-118 din dosar, intimata-reclamantă recunoaște transmiterea cu întârziere, respectiv, la data de 19.09.2003, a facturilor în cauză.
Cât privește invocarea principiuluiin dubio pro reode către apelantă în interpretarea clauzei inserate în art.9.1 și 9.2 din contract, întrucât termenul de plată s-a modificat din 30 de zile în 15 zile de la emiterea facturilor de mână, fără semnătură, pe exemplarul apelantei-pârâte, Curtea nu poate reține acest motiv de apel, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor procedurale îndeplinite de instanța de fond, Curtea reține că la data de 07.02.2006, părțile au înfățișat originalele contractului de vânzare-cumpărare, reținându-se că ambele exemplare originale prezintă modificarea de mână a termenului din 30 de zile în 15 zile, dar exemplarul pârâtei nu cuprinde semnătura acestor adăugiri, fapt recunoscut și de către apelanta-pârâtă, inclusiv prin motivele de apel formulate.
Ca atare, Curtea nu poate reține susținerea apelantei în sensul că modificarea termenului este unilaterală, aplicându-se principiul reglementat de art.983 cod civil al interpretării clauzelor îndoielnice, atâta timp cât și originalul apelantei prezintă această modificare, apelanta-pârâtă neinvocând niciodată pe parcursul derulării raporturilor contractuale dintre părți, obiecțiuni cu privire la conținutul obligațiilor contractuale asumate.
Curtea reține, așadar, că apelanta-pârâtă și-a însușit conținutul contractului de vânzare-cumpărare astfel cum a fost modificat, fiind pe deplin aplicabil principiul voinței interne a părților contractante și al forței obligatorii a convențiilor prevăzute de art.969 Cod civil.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.297 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea văzând și art.969 Cod civil, va admite apelul, va modifica în parte sentința atacată și va obliga pârâta la plata sumei de 69.319,05 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate conform contractului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea apelului, către apelantă, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12711 din 06.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ȘI REPARAȚII ȘI - cu sediul în B,-, sector 1
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că, pe fond, admite în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, obligă pârâta la plata sumei de 69.319,05 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate în baza contractului 3.a 653/2002.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata la plata sumei de 2.177,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I-- - - -
Grefier,
---
Red.Jud. - 31.03.2008
Tehnored. - 3.04.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
