Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 396/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 398/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 396
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.230 din din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul B - Sectia a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - COM SRL, - COM SRL -PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a solicitat de către recurentă judecarea recursului în lipsă, conform art.242 pct. 2. proc.civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 07.01.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului și obligarea acestuia la suportarea pasivului societăți debitoare în valoare de 143 lei.
Prin sentința comercială nr.230/21.01.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei ca nefondată, întrucât art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, răspunderea prevăzută de lege fiind una personală care se supune condițiilor prevăzute de art.998-999 Cod civil.
Tribunalul a reținut că omisiunea relativă la nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, creditoarea nedovedind legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 26.02.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât conform art.72 din Legea nr.31/1990 obligațiile și răspunderile administratorilor sunt legate de dispozițiile referitoare la mandat, tribunalul fiind obligat să țină cont în rezolvarea cauzei de dispozițiile art.1540 Cod civil, conform cărora mandatarul răspunde și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
Recurenta a învederat că, potrivit art.374 Cod comercial, mandatul este prezumat a fi cu titlu oneros, iar conform art.1532-1533 Cod civil, mandatarul are o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
În plus, conform art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, culpa mandatarului este prezumată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea 85/2006 privind insolvența, de modificarea a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii delictuale, este acela că art.72 din Legea 31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile dintre administrator și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de această dispoziție specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale motivele invocate de recurentă în susținerea recursului, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție, a căror îndeplinire este impusăcumulativde principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legea nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea 85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.230 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, COM, COM - prin lichidator judiciar, ȘI ASOCIAȚII, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 31.03.2008
Tehnored. - 7.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
