Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 273/R-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta- GRUP- cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1429/C/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - domiciliat în D-, județul H, în prezent arestat în Penitenciarul Aiud,T- domiciliat în H,-,. 34, Județul H, - domiciliat în S, B-dul - -,. 79,. 6, Județul A și - domiciliat în Rm. V,-, Județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
După strigarea cauzei, respectiv la ora 1015, s-a primit la dosar, prin biroul registratură, întâmpinare din partea intimatului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 27.02.2008, reclamanta GRUP - în calitate de lichidator al - SRL Rm.V - a chemat în judecată pe pârâții, T, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună antrenarea răspunderii personale a acestora și obligarea, în solidar, la plata sumei de 192.506 lei, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, pârâtul a fost administrator al - SRL Rm.V, începând cu data de 15.03.2001 - până la 29.04.2002, pârâții T și, începând cu data de 29.04.2002, iar pârâtul - începând cu data de 02.06.2005.
Prin sentința nr.395/C/26.04.2007, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei - SRL, la cererea creditoarei
Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au generat starea de insolvență, întocmit de lichidator la 16.01.2008, rezultă că, la data ultimei raportări contabile (2003), în activul societății figurau mijloace fixe în sumă de 49.935 lei și mijloace circulante în sumă de 16.435 lei, care nu s-au mai regăsit, ulterior, în patrimoniul societății. În completare la raportul de mai sus, lichidatorul a precizat că a constatat un prejudiciu de 34.210 lei, în patrimoniul debitoarei, reprezentând impozite neplătite și majorări aferente, precum și că răspunderea pentru intrarea în incapacitate de plată se datorează celor patru administratori. majore s-au înregistrat în anii 2002 - în sumă de 10.397 lei și 2003, în sumă de 28.557 lei, fiind imputabile pârâților și T. Tot în completarea la raport s-a menționat că, în perioada anterioară datei de 13.11.2002, societatea a păgubit bugetul statului cu suma de 71.095 lei și că, în cursul anului 2002 și-au executat mandatul de administrator pârâții, și T. Totodată, s-a menționat că fostul administrator nu a predat documentele financiar-contabile, deși a primit solicitarea adresată de lichidator, precum și că începând cu anul 2004 nu mai există date economico-financiare despre societate, nefiind condusă evidența contabilă și nedepuse nici un fel de deconturi sau raportări financiare.
Prin urmare, se constată săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art.138 lit.a), b), d) și e) din Legea nr.85/2006, urmând ca aceștia să suporte, în solidar, prejudiciul înregistrat de debitoare.
Tribunalul Vâlcea - Secția de contencios administrativ - fiscal - judecător sindic - prin sentința comercială nr.1429/C/27.11.2008 a respins cererea lichidatorului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că firma în faliment - INMPEX SRL Rm.V a purtat o altă denumire - SRL și a avut un alt sediu în orașul D, astfel cum rezultă din raportul lichidatorului - fila 54 dosar. Schimbarea denumirii în - SRL Rm.V s-a făcut în data de 02.06.2005. Pe parcursul existenței firmei s-au încheiat mai multe contracte de cesiune de părți sociale între pârâții din proces - fila 88 și fila 54 dosar.
Dosarul de insolvență a ajuns la Tribunalul Vâlcea prin declinarea competenței - fila 55 dosar.
În raportul privind cauzele insolvenței, întocmit de GRUP Rm.V, lichidatorul a reținut că societatea a fost gospodărită în modul cel mai prost posibil de foștii administratori. Alte detalii decât cele "culese" de pe site-ul Ministerului Finanțelor, reclamantul lichidator nu a avut de unde să procure - fila 57 dosar.
Completarea acestui raport - fila 86 dosar, nu a adus însă nici un alt detaliu care să evidențieze concret săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 în sarcina pârâților. Dimpotrivă, s-a spus în acest raport că nu se poate detalia vina pârâților.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantul-lichidator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- soluția instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, prin aceea că, deși, au fost depuse rapoartele detaliate privind cauzele și împrejurările ce au determinat incapacitatea de plată, precum și în legătură cu persoanele vinovate, instanța, printr-o motivare extrem de sumară și în vizibilă contradictorialitate cu probele administrate, respinge acțiunea;
- nu s-a ținut cont că împotriva acestor rapoarte nu s-au formulat nici un fel de contestații sau obiecțiuni din partea pârâților, instanța, rezumându-se la reținerea că din raport ar rezulta "că nu se poate detalia vina acestora", or acesta nu a făcut o asemenea precizare;
- hotărârea atacată este urmarea interpretării greșite a actului dedus judecății, respectiv a înscrisurilor și rapoartelor emanate de la lichidator și creditoarea V;
- hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că nu s-a ținut cont de probele administrate, hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii și antrenarea răspunderii solidare a celor 4 pârâți, pentru suma de 192.506 lei.
Examinând grupat criticile formulate, prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, stabilirea răspunderii materiale personale, în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, presupune o adevărată cercetare judecătorească menită să identifice elementele acestui gen de răspundere având natura răspunderii comerciale delictuale, conform art.998-999 Cod civil, specificul ei fiind dat de existența unei legături de cauzalitate între faptele expres și limitativ prevăzute de textul art.138 alin.1 și ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce, în cauză, judecătorul fondului nu a realizat.
Sub aspectul relevat anterior, respectiv al caracterului delictual al acestui gen de răspundere, este atrasă incidența reglementărilor de drept comercial, în ceea ce privește condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, cărora li se adaugă condiții speciale legate de aprecierea culpei, care poate îmbrăca forma unei erori sau chiar a imprudenței în gestiune, precum și de valoarea prejudiciului și întinderea reparațiilor.
Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă, atâta vreme cât există încetare de plăți și una din faptele enumerate de text, vinovăția administratorilor fiind definită numai prin intenție și culpă propriu-zisă.
Din formularea textului rezultă, așadar, că sunt răspunzători pecuniar membrii organelor de conducere "care au contribuit" la ajungerea societății în încetare de plăți prin una din faptele enumerate în continuare, în prezenta cauză a celei prevăzute de lit.a-b, d și e) din Legea nr.85/2006 și chiar lit.c), în sensul că au continuat o activitate ce ducea vădit la faliment. folosită de text, sugerează, în primul rând, existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit în averea debitoarei și, consecutiv, de creditori, dar, totodată, și existența situațiilor în care fapta a constituit fie și numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
În speță, așa cum rezultă din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar (54-58), raport ce constituie premisa acțiunii reglementate de art.138, rezultă că, deși, acesta a solicitat administratorului societății debitoare - - prezentarea documentelor și actelor contabile, scrisoare primită pe bază de semnătură de primire cu confirmare poștală, acesta nu s-a conformat obligației imperative reglementate de legea specială, împrejurare ce a determinat imposibilitatea stabilirii cauzelor concrete ce au condus la starea de insolvență.
Ca atare, se constată incidența dispozițiilor lit.d) a art.138 din lege.
De asemenea, s-a precizat că prin nepunerea la dispoziția lichidatorului a actelor contabile și prin nepredarea vreunui bun din patrimoniul societății, s-a încercat analiza activității societății pe baza datelor înregistrate în bilanțurile contabile din 1999-2003, publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice. Din acestea a rezultat că cifra de afaceri a societății a crescut până în 2001, apoi s-a diminuat în anii 2002-2003. Că societatea a fost gospodărită în cel mai prost mod de către pârâții administratori, înregistrându-se pierderi cumulate de 50.351 lei, aceste pierderi reprezentând 23% din întreaga cifră de afaceri a perioadei 1999-2003 (57), când erau administratori pârâții, T și. De asemenea, s-a stabilit că începând cu anul 2004, nu s-au mai găsit date despre societate, nu a mai fost condusă evidența contabilă și nici depuse deconturi sau raportări financiare, perioadă în care erau administratori și.
Tot în raport au fost specificate elementele de activ și pasiv ce au constituit patrimoniul societății, la data de 31.12.2003, dar pe care nu le-a mai putut identifica și stabili unde au dispărut acestea (lit.e). La data ultimei raportări contabile, existau în activ mijloace fixe de 49.935 lei și disponibilități bănești și clienți neîncasați, în sumă de 16.435 lei, despre care lichidatorul, prezumă că au fost utilizate de administratori în alte scopuri decât plata creditorilor, prefigurându-se, astfel, faptele enumerate la lit.a.
Nici unul dintre pârâți, nu au contracarat susținerile lichidatorului din conținutul rapoartelor întocmite, decât prin simple afirmații materializate în cele două întâmpinări depuse de și T, ceea ce conduce la concluzia însușirii acestora, ceilalți doi pârâți nefăcând nici un fel de apărări.
Relevarea faptelor comise de către pârâți, în rapoartele lichidatorului, constând în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane (lit.a), neținerea contabilității în conformitate cu legea (lit.d), precum și ascunderea unei părți din activul persoanei juridice (lit.e), necontestate, așa cum s-a precizat, confirmă critica recurentei cu privire la neluarea în considerare de către instanță a înscrisurilor depuse, pe baza cărora s-ar fi putut stabili, cu certitudine, vinovăția pârâților în insolvența societății.
Faptul că au fost încheiate mai multe contracte de cesiune și s-au operat modificări în conducerea societății, nu constituie un motiv de absolvire de răspundere a acestora, având în vedere conținutul actelor încheiate, prin care fiecare își asumă responsabilități față de societate. Or, așa cum s-a constatat, insolvența a fost determinată, inclusiv, de foștii administratori, care, potrivit dispozițiilor legale în materie, sunt răspunzători solidar cu actualii administratori.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga, în solidar, pe pârâți să plătească în contul debitoarei, suma de 192.506 lei, cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta- GRUP- cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1429/C/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - domiciliat în D-, județul H, în prezent arestat în Penitenciarul Aiud,T- domiciliat în H,-,. 34, Județul H, - domiciliat în S, B-dul - -,. 79,. 6, Județul A și - domiciliat în Rm. V,-, Județul V.
Modifică în tot sentința, în sensul că admite acțiunea și obligă în solidar pe pârâți să plătească în contul debitoarei suma de 192.506 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
25.03.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
