Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 402/C/2009 -
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentul pârât domiciliat în de,- județul B în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL DE,--prin Lichidator Cabinet Individual de Insolvențăcu sediul în O,-, -.7 județul B, împotriva sentinței comerciale nr.1159/F din 13 mai 2009, de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr.64/1995, art.137) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul nu este legal timbrat, nefiind achitată suma de 60 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1159 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Băncui cu sediul în O,-, -.7, jud. împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 26.913, 17 lei reprezentând pasivul debitoarei
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că lichidatorul judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ l-a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei
În motivarea cererii s-a arătat că din raportul depus la data de 21.11.2007 rezultă că în perioada aprilie-august 2007 pârâtul a ridicat din casieria societății suma de 20.735, 37 lei ce nu a fost restituită până în prezent. Deși debitoarea nu a desfășurat vreo activitate în intervalul 1.01.2005-31.12.2007 și nu a realizat nici un profit, pârâtul fără nici un drept a ridicat suma de bani, astfel încât se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondate arătând că potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 în contul 455 sunt evidențiate sumele lăsate temporar la dispoziția unității de către asociați. Suma de 26.735, 37 lei nu a fost ridicată fără nici un temei, ci ea reprezintă restituirea parțială a unui împrumut pe care l-a acordat în calitate de asociat.
Astfel, în cursul anului 2002 dat cu titlu de împrumut suma de 72.000 lei din care au fost achiziționate cele două utilaje aflate în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii. Această împrejurare rezultă din contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1341/15.02.2002 și 1499/4.03.2002. Față de toate acestea, nu se poate reține incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, astfel încât se impune respingerea cererii.
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781.civ. ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite.
Astfel, potrivit art. 138 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a două condiții: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice și crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane. Întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentară, nu interesează dacă posesia și folosința se exercită cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice și transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.
Așa fiind, trebuie remarcat că încă din cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență s-a învederat de către lichidatorul judiciar că pârâtul a retras din casieria societății suma de 20.735, 37 lei ( cont 455 Asociați- conturi curente cu sold debitor ). Această susținere ( necontestată de altfel de către pârât ) este confirmată și de balanța de verificare la data de 30 septembrie 2007 ( fila 145 ).
Fiind vorba de două patrimonii distincte - cel al societății și cel al asociatului - nu este posibilă transferarea unor valori patrimoniale din primul în cel de-al doilea decât cu respectarea dispozițiilor legale. În plus, reflectând operațiuni juridice, mențiunile din documentele contabile trebuie să aibă la bază un anumit act juridic, nefiind de conceput întocmirea unui atare document în absența încheierii lui în prealabil.
Din această perspectivă instanța reținut că, într-adevăr, potrivit art. 274 din Ordinul nr. 1752/2005 emis de către Ministerul Finanțelor Publice în contul 455 sunt înregistrate sumele datorate acționarilor sau asociaților. În măsura în care acestea au fost aduse ca aport în numerar la constituirea sau majorarea capitalului social, retragerea lor nu poate avea loc în mod unilateral prin simpla voință a asociatului unic sau a administratorului. Admiterea soluției contrare ar duce la confuzia de patrimonii și la eludarea dispozițiilor imperative instituite de 207 și urm din Legea nr. 31/1990 republicată.
De altfel, pârâtul nu a depus vreun înscris din care să rezulte că între el și debitoarea falită s-a încheiat vreun contract de împrumut în temeiul căruia să pretindă restituirea sumei de 20.735, 37 lei. În plus, din coroborarea mențiunilor reflectate de actele contabile și acelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului rezultă că în structura capitalului social au fost cuprinse două utilaje, valoarea acestuia fiind de 72.200 lei. Tocmai de aceea, instanța consideră că în mod nejustificat pârâtul a retras suma amintită, urmărind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 26.913, 17 lei urmează a fi examinate celelalte două
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor- " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte". Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, instanța a reținut că prin fapta stabilită în sarcina sa pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, instanța a considerat că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis- Procedând la retragerea sumei de bani în condițiile în care activitatea societății debitoare a fost sistată în anul 2004, pârâtul a avut reprezentarea diminuării patrimoniului debitoarei, rezultat pe care l-au și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurentul a fost citat pentru termenul din 19 noiembrie 2009, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și o,15 lei timbru judiciar așa cum rezultă din conceptul de citare fila5 și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare fila 6, însă acesta nu s-a conformat dispoziției instanței și nici nu s-a prezentat în instanță pentru achitarea acestora.
Constatând că recursul declarat este netimbrat, in baza art.20 alin.3 din Legea 146/1997 instanța va anula ca netimbrat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul domiciliat în de,- județul B în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL DE,- -prin Lichidator Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O,-, -.7 județul B, împotriva sentinței nr.1159/F din 13 mai 2009, de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored. 4 ex.
În 25.11.2009.
2 com.
Recurent pârât- de, - - nr.71
intimata debitoare SC SRL DE,- -prin Lichidator Cabinet Individual de Insolvență O,-, -.7
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
