Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 558/COM
Ședința publică din 9 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea B prin sucursala T împotriva sentinței civile nr. 2209/S/04.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu de debitoarea T, P EXPERT în calitate de administrator judiciar al debitoarei intimate T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic și avocat în reprezentarea creditoarei recurente B prin Sucursala T și avocat în reprezentarea debitoarei intimate
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente, avocat solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii contestației formulată de debitoare și admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs, precizând că debitoarea nu a achitat nici un leu din suma de 64.136,34 lei care a fost obligată printr-o hotărâre ce este executorie de drept - sentința civilă nr. 11610/25.09.2008, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarei recurente, consilier juridic, reiterează aceleiași motive invocate de către avocat în sensul admiterii recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului formulat, menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, precizând că debitul invocat de către creditoarea recurentă nu este recunoscut de către debitoare și prin urmare nu a fost achitat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 2209/S/04.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic al tribunalului Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - judecător sindic admite contestația formulata de debitoarea SC SRL cu sediul in T, Calea, nr.2. in contradictoriu cu creditoarea - - T cu sediul în mun. T,-, jud.
Respinge cererea formulata de creditoarea - - privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- la Tribunalul Timiș creditoarea - - a cerut deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL invocând o creanța certa, lichida si exigibila in suma totala de 426.050,17 lei, suma constatata prin sentința civila nr.7499/13.07.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr-, definitiva si irevocabila.
La cererea formulata debitoarea a răspuns prin contestație prin care a învederat ca nu este in incapacitate de plata întrucât la rândul sau are de recuperat de la reclamanta suma de 96.602,11 RON in dosar nr- al Judecătoriei iar de la SC - suma de 1.899.385,086 RON conform sentinței civile nr. 1361/23.10.2007 pronunțata de Tribunalul Timiș.
A arătat de asemenea că, in dosarul execuțional nr.788/ex/2007 reclamanta a avut posibilitatea sa recupereze diferența de creanța prin vânzarea imobilului ce face obiectul executării dar nu a fost de acord cu prețul de vânzare, așa cum rezulta și din scrisoarea anexata, iar prin sechestrul bunului mobil proprietatea debitoarei, conform încheierii nr.714/CC/9.05.2007 data de Judecătoria Timișoara in camera de consiliu ce nu a fost prezentat la executor reclamanta are asigurata creanța până la concurenta sumei de 426.050,17 lei.
La dosar debitoarea a depus copia minutei sentinței civile nr.1361/2007 a Tribunalului Timiș, proces verbal de instituirea sechestrului asigurator din 4.07.2007 întocmit de, încheierea civila nr.714/CC/09.05.2007 prin care a fost admisa cererea formulata de reclamanta - - si s-a instituit sechestrul asigurator asupra macaralei tip. pana la concurenta sumei de 422.104,87 lei.
Prin sentința civila nr.354/21.02.2008 pronunțata de Judecătorul sindic a fost respinsa contestația formulata de debitoarea SC SRL, a fost admisa cererea formulata de creditoarea - - si deschisa procedura insolentei împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, admis prin decizia civila nr.467/5.06.2008 pronunțata de Curtea de Apel T, prin care a fost casata sentința atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
In fond după casare, reprezentantul debitoarei contestatoare a depus in ședința publica din 27.11.2008 nr.82/29.10.2008 privind plata sumei de 75.000 lei emis de CEC către beneficiarul - - precum si nr.96/20.11.2008 privind plata sumei de 11.093.91 lei către același beneficiar, precum si Decizia civila nr.179/A/ pronunțata de Curtea de Apel T in dosar nr- prin care a fost admis in parte apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr.126/17.01.2007 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosar nr.5695/2005 in contradictoriu cu parata SC SRL schimbata sentința apelata și admisă in parte acțiunea reclamantei in sensul obligării paratei la plata sumelor de 37.114 lei reprezentând debit si 37.114 lei penalități de întârziere precum si 890 USD cu 9200 lei cheltuieli de judecata, fiind respinse in rest pretențiile reclamantei.
In acest stadiu al judecății creditoarea a depus o " precizare a cererii introductive " solicitând deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare și precizând cuantumul creanței, astfel cum rezulta din dispozitivul deciziei civile nr.179/A/din 6.10.2008 atașata, precum și sumele de 61.651, 12 lei debit ( chirie ) cu penalități de întârziere si 2485.22 lei cheltuieli de judecata, creanța constatata prin " decizia " 11610/25.09.2008 a Judecătoriei pe care o atașează.
Examinând motivele in fapt si in drept ale cererii precizata de reclamanta creditoare, vizând apărarea debitoarei prin contestație, actele in probațiune depuse in fond după casare, hotărârile judecătorești prezentate de ambele părți, materialul probator administrat in primul ciclu procesual, judecătorul sindic constată ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3 pct.1, lit. a, in ce privește pe debitor, astfel că cererea formulată și precizată de creditoare a fost respinsă pentru considerentele ce se vor dezvolta in continuare.
Inițial creditoarea a sesizat judecătorul sindic invocând o creanța certa, în cuantum de 426.050.17 lei astfel cum rezulta din sentința civila nr.7499/13.07.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr- depusă la dosarul cauzei (fila 5 si urm.), schimbată in parte prin decizia civila nr.107/25.04.2006 pronunțata de A T in dosar nr.9913/COM/2005.
Potrivit acestei decizii in care s-au judecat cauze conexe parata - - fost obligata să plătească reclamantei SC SRL suma de 258.783.22 lei Ron, iar parata SC SRL fost obligată să plătească reclamantei - 245.37 lei Ron urmând ca după conexare parata - - să plătească reclamantei SC SRL suma de 130.537.84 lei Ron.
Pentru recuperarea creanței invocata in cererea introductiva creditoarea - - a cerut instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei, cerere admisă prin încheierea civila 714/9.05.2007 potrivit căreia Judecătoria Tai nstituit sechestru asigurator asupra macaralei până la concurenta sumei de 422.104,87 lei și până la soluționarea acțiunii civile înregistrată sub nr.7770/2006 la Judecătoria T.
In baza acestei Încheieri s-a întocmit de sechestru din 4-.06.2007 de către in dosar ex.327/2007 care nu a fost pus in executare in sensul punerii în vânzare a utilajului până la concurența pretinsei creanțe.
Judecătorul sindic a constatat că față de probele existente in primul ciclu procesual creanța invocată prin cererea introductiva nu este certa întrucât a fost modificată prin Decizia civila 107/2008 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara depusa la dosar.
După plata parțiala a sumelor ramase din compensare conform ordinelor de plata nr.82 si 96 anterior enunțate creditoarea depune o precizare a cererii introductive.
Din confruntarea acestei precizări cu cele doua ordine de plata se observa că suma de 75.000 lei acoperă totalul debitului ai al penalităților constatate prin hotărârea judecătoreasca definitivă invocată, respectiv 179/6.10.2008 a Curții de Apel T, deci sub acest aspect creanța debitoarei nu este certa practic fiind inexistenta deoarece a fost stinsa prin plată, astfel că nici creditorul nu îndeplinește condiția prev. de art.3. pct.6 pentru a fi îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
La pct.2 al precizării cererii introductive creditoarea invoca o alta creanță reprezentând chirii si penalități astfel cum rezulta din sentința civila nr.11610/25.09.2008 pronunțata de Judecătoria T prin care este obligată pârâta SC SRL la plata sumei de 61.651,12 lei către reclamanta cu cheltuieli de judecata.
Din aceasta suma oricum debitoarea a achitat suma de 11.093.91 lei cu OP nr.96/20.11.2008 emis de CEC BANK depus la dosarul cauzei. Sub alt aspect, instanta constata ca sentința ce constituie titlu executoriu pentru creditoare nu este irevocabila, astfel că, la data pronunțării cauzei dedusă judecății nu se poate cunoaște dacă acest titlu a fost modificat sau nu în căile de atac. Sub aspect procedural însă, pentru această sumă debitoarea nu a fost pusă în întârziere întrucât prin cererea introductiva s-au invocat alte creanțe rezultând din alte titluri executorii.
Sub aspectul oportunității unei cereri pentru executarea unei hotărâri judecătorești, instanta constată însă că au fost încălcate prev. art.371 ind.1 alin.1 si 2.pr.civila precum si art. 720 ind.1, alin.1 pr.civila, deoarece:
Potrivit art.371.1 1 obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de buna voie.
2 prevede ca in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita potrivit Codului d e procedura civila daca legea nu prevede altfel.
In speță, in lipsa invocării unei alte creanțe se desprinde concluzia că suma de 11.093.91 lei reprezintă o plată parțiala benevolă a sumei de 61.651.12 lei reprezentând chirie si penalități la care a fost obligata pârâta SC SRL prin sentința civila nr.11610/25.09.2008 de care se prevalează reclamanta ca titlu executor.
Nu exista indicii ca parata ar fi fost notificata pentru plata diferenței conform art.720 ind.1 pr.civ. sau somată conform alin.2 al textului mai sus indicat.
Procedura insolvenței este o forma de executare silita colectiva, alternativa executării silite individuale reglementata de Codul d e procedura civila.
Pentru a formula aceasta cerere creditoarea trebuia sa aibă indicii și să facă dovada cu probe concludente ca debitoarea se afla în insolvență prezumata astfel cum prevede art. 3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Din probele administrate in primul ciclu procesual rezulta in mod neîndoielnic că patrimoniul debitoarei nu este in stare de insolvență, astfel cum prevede si art.3 pct.5 din aceeași lege.
Acest aspect rezultă chiar din instituirea sechestrului asigurator de către creditoare asupra unui utilaj de mare valoare aflat in patrimoniul debitoarei, respectiv macaraua tip până la concurenta sumei de 422.104.87 lei astfel cum rezultă din încheierea nr.714/CC/09.05.2007 a Judecătoriei T, pronunțata în dosar - și depusă la fila 40 din primul ciclu procesual precum și din instituirea efectiva a sechestrului prin V încheiat de la data de 4.06.2007 fila 38 același dosar. Prin urmare este clar ca patrimoniul debitoarei poate acoperi o creanță aflată cu mult sub valoarea utilajului pus sub sechestru și care nu a fost valorificat.
De asemenea prin contestația formulată debitoarea a arătat că în dosarul ex.nr.787/ex/2007 creditoarea a avut posibilitatea sa recupereze diferența de creanță pe care o susține dar nu a fost de acord cu prețul de vânzare al imobilului astfel cum rezultă și din adresa nr.54/08.01.2008 depusa la fila 37 dosar, comunicată de creditoare către SC & prin care arata ca nu sunt de acord cu prețul de pornire al licitației pentru imobilul din-.
In aceste condiții nu se poate reține în nici un mod că debitoarea s-ar afla in stare de insolvență și de asemenea nici creanța invocată prin precizarea cererii introductive de 61.651.12 lei si 2485, 22 lei nu mai poate fi reținută ca certă câtă vreme s-a făcut plata parțiala pentru suma de 11.093.91 lei, iar la data pronunțării prezentei sentințe este probabil ca și din restul sumei să se fi achitat alte sume ori hotărârea ce constituie titlu executor sa fi fost modificata în căile de atac.
Împotriva sentinței civile nr. 2209/S/04.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr-. a declarat în termen legal recurs creditoarea B prin Sucursala T care a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a se respinge contestația formulată de către debitoare și a se admite cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivele căii de atac se consideră că instanța greșit în raport de probele de la dosar, a făcut grave confuzii între hotărârile judecătorești depuse și a fost într-o eroare cu privire la plățile efectuate de către debitoare. Consideră că în mod greșit a apreciat că debitoarea nu este în insolvență, în raport de existența unui bun sechestrat în patrimoniul debitoarei pentru că aceasta trebuie apreciată în raport de insuficiența sumelor disponibile pentru acoperirea datoriilor scadente, și nici posibila recuperare a debitului prin executare silită nu justifică calificarea debitoarei ca nefiind în insolvență, mai mult cu cât nerecuperarea sumei pe această cale nu le este imputabilă.
Legea nr.85/2006 instituie prezumția de insolvență vădită în art.3 pct.1, precizând și că în primul ciclu procesual nu s-a achitat nici o sumă însă până la soluționarea primului recurs a fost achitat integral suma cerută inițial de 422.104,87 lei ce rezulta din sentința civilă nr.7549/2007, astfel că apreciază că fără putință de tăgadă debitoarea se află în stare de insolvență.
În al doilea rând, critică hotărârea judecătorului sindic care în mod eronat a apreciat că sentința de mai sus a fost modificată ulterior printr-o decizie a curții de apel, care este doar o confuzie a instanței.
Creditoarea consideră că înp rezent are o datorie certă, lichidă și exigibilă rezultând din sentința nr.11610/2008 a Judecătoriei Timișoara în sumă totală de 64.136,34 lei, pentru care a făcut o precizare de acțiune după casarea cu trimitere, iar pe de altă parte consideră greșită aprecierea judecătorului sindic cu privire la necesitatea realizării concilierii prealabile din art.7201proc.civ. întrucât în cadrul cererilor de deschidere a procedurii insolvenței, creditorul nu este obligat să parcurgă această procedură prealabilă.
Se mai susține de ase că pentru o altă sumă debitoarea nu a făcut plăți, ci a consemnat ordine de plată la CEC Bank la dispoziția creditoarei, sume ce provin dintr-o altă decizie judecătorească, iar cu privire la aspectul că sentința ce stă la baza precizării de acțiune nu este irevocabilă și nu poate fi cunoscut rezultatul litigiului în calea de atac, recurenta apreciază că nu s-a avut în vedere că în materie comercială hotărârile în primă instanță sunt executorii de drept și dovada modificării lor trebuia făcută de către debitoare.
Un alt motiv al recursului este greșeala din hotărârea primei instanțe în care s-a reținut că este prezumată efectuarea de către debitoare a plăților în contul societății creditoare, precum și prezumția modificării titlului executor în calea de atac, cât timp acestea trebuiau dovedite de către debitoare care are de achitat suma de 64.136,34 lei și se află în stare de insolvență, astfel că se impune deschiderea procedurii prevăzute de lege.
Examinând calea de atac a creditoarei conform cu motivele invocate și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea reține recursul ca nefondat, însă pentru următoarele considerente ce rezultă din ansamblul probațiunii de la dosar:
Creditoarea recurentă a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței în luna decembrie 2007 pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă 422.104,87 lei, cerere ce nu a fost soluționată irevocabil datorită pronunțării unei soluții de casare și trimitere spre rejudecare a cauzei prin Decizia civilă nr.467/2008 a Curții de Apel Timișoara.
După rejudecare se impunea a se relua analiza cererii introductive prin prisma creanței solicitate de către debitoare și a condițiilor cerute de legea insolvenței, situație în care se constată că până la pronunțarea hotărârii atacate cu prezentul recurs creanța inițială a fost achitată integral, după cum recunoaște și creditoarea, sens în care nu este de acceptat ca ulterior aceasta să invoce o altă creanță posibilă printr-o precizare de cerere cum este cea a creditoarei de la fila 87 care rezultă de altfel dintr-o sentință judecătorească ce nici nu exista la data depunerii cereri introductive.
O astfel de precizare de cerere este posibilă în condițiile codului d e procedură civilă, însă în materia insolvenței, legea specială cere ca la momentul solicitării deschiderii procedurii creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile conform art.3 pct.6 din lege, fără a fi posibilă modificarea acestei creanțe cu alta ivită ulterior, în condițiile în care cea inițială a fost achitată integral și debitoarea a depus o contestație.
Pe de altă parte, deși sentința invocată este în materie comercială și conform art.7208proc.civ. astfel de hotărârii sunt executorii, aspectul este relevant doar în ceea ce privește o eventuală executare silită pe calea dreptului comun, iar din punctul de vedere al insolvenței se impune ca o creanță solicitată să fie și certă, ori în prezent litigiul dintre părți este tocmai pentru a se stabili existența sau inexistența acestei creanțe, întinderea sa, astfel că nu se poate solicitat și deschiderea procedurii insolvenței în această fază a raporturilor juridice dintre părți.
Prin urmare, nu este admisibilă cererea creditoarei datorită aspectelor reiterate mai sus, dar și a celor ce vizează starea de insolvență a debitorului care a achitat integral creanța inițială și a mai realizat două plăți prin ordinele de plată din lunile octombrie și noiembrie 2008, care au relevanță la aprecierea stării de incapacitate de plată, contrar argumentelor recurentei care susține că aceste ordine au fost consemnate la bancă, ceea ce nu împiedică însă creditoarea să încaseze sumele disponibile în contul acelei creanțe.
La aprecierea stării de insolvență nu are relevanță mărimea patrimoniului debitoarei ca o sumă a bunurilor mobile și imobile ale sale, așa cum și susține recurenta, însă în speță nu acest aspect duce la concluzia temeinicei contestației, ci faptul că debitoarea a achitat toate creanțele solicitate de către creditoare, ca urmare a caracterului irevocabil al unor hotărârii judecătorești care le-a stabilit, cu excepția acelei sume care face așa cum s-a arătat obiectul unui litigiu prezent.
Pentru a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu este necesară procedura prealabilă prevăzută de art.7201proc.civ. însă acest aspect reținut greșit de prima instanță nu are relevanță asupra celorlalte condiții pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditoarei.
Pe cale de consecință, și văzând art.312 proc.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006 se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B prin Sucursala T împotriva sentinței civile nr. 2209/S/04.12.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red.15.04.2009
Tehnored 2 ex.15.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
