Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 615
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de petenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 464 /06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată ETr eprezentată prin lichidator judiciar Ferm Consult T, creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș. La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și față de îndeplinirea procedurii de citare, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 464/6.03.2008, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș - judecător sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC E Societate în cu sediul social în T,-, jud.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarelor Administrația Finanțelor Publice T, cu sediul în T, CI. nr. 11, jud. T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Starului, cu sediul în B,--11, sect. 1 precum și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și pentru publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
A constatat că lichidatorul judiciar Ferm Consult, cu sediul în T,-, jud. T, este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 dinLg.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2556/7.12.2006 pronunțată în dosar nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC E Societate în fiind numit ca lichidator (ulterior Ferm Consult ) care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege.
De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile alei debitoarei, a constatat, prin verificări efectuate pe teren, că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările insolvenței.
Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, s-a menționat că acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Lg. 85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic, văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, a constatat incidente în cauză disp. art. 131 din Lg.85/2006 și în temeiul acestei dispoziții procedurale a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Prin recursul declarat în dosar nr- al Tribunalului Timiș, creditoarea recurentă Bas olicitat casarea sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și trimiterea cauzei spre continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
S-a specificat de către recurentă că fiind îndreptat împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța de control judiciar având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din același cod.
De asemenea, potrivit Codului d e procedură civilă, o hotărâre poate fi casată sau modificată, când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5) și atunci când hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9).
Recurenta a apreciat ca nelegală sentința recurată susținând că dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, astfel încât hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
S-a arătat că după întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiza și eventualele obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. S-a menționat că Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
S-a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
S-a menționat faptul că, că potrivit acestui text, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
S-a învederat faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
S-a apreciat că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din cuprinsul art. 73 alin. 1 lit. c) și alin. 2 ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată - Legea societăților comerciale, precum și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
S-a susținut că a suferit un prejudiciu " a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
S-a susținut că aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
S-a menționat de către recurentă că potrivit dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 1600 din același cod, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Instituția creditoare susține că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitoarei. S-a arătat că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța cedată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B de către Casa de Asigurări de Sănătate T, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și să se pună în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății Raportul final și instanței de fond să dispună convocarea Adunării Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B prin prisma motivelor de recurs invocate a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiat urmând să respingă recursul declarat de creditoare având în vedere următoarele considerente:
În mod nefondat creditoarea recurentă face trimitere la dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 din moment ce procedura insolvenței împotriva debitoarei a fost închisă în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 care prevede expres că: " În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat ".
Conform Raportului de închidere a procedurii debitoarei, întrucât lichidatorul judiciar nu a identificat nici un bun în patrimoniul societății debitoare s-a procedat la notificarea creditorilor în vederea avansării fondurilor necesare continuării procedurii insolvenței în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei și întrucât nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în mod corect prima instanță - judecător sindic, prin hotărârea recurată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se reține că în fața primei instanțe, lichidatorul judiciar Ferm Consult T desemnat să administreze procedura insolvenței față de debitoarea, nu a solicitat instanței angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social.
Aceasta nu înseamnă că lichidatorul a omis să formuleze cererea de atragere a răspunderii împotriva persoanelor la care face referire alin.1 al art. 138 pentru a fi aplicabil alin. 3 al articolului menționat.
În conformitate cu art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul privind cauzele insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Prin Raportul nr. 4 depus la dosar pentru termenul din 23.01.2008, lichidatorul judiciar a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d,iar prin Raportul de închidere al procedurii Ferm Consult nu a solicitat ca o parte a pasivului societății debitoare să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitoarei.
Chiar dacă scopul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, afirmațiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B privitoare la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu au nici o bază legală.
Într-adevăr, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, Codul comercial și Codul civil statuează că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, ci și de culpă comisă în executarea însărcinării, în cazul unui contract de mandat cu titlu oneros răspunderea mandatarului este apreciată cu mai multă rigurozitate, mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros și că obligațiile și răspunderea administratorilor unei societăți comerciale sunt reglementate și de dispozițiile referitoare la mandat. Însă, în speță, nu se pune problema răspunderii fostului administrator social față de societatea falită pentru a fi incidente aceste prevederi legale, reproduse și de instituția creditoare prin cererea de recurs, ci de posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale personale a acestuia în condițiile speciale ale art. 138 din noua Lege a insolvenței.
Cu toate că statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera creanța cedată de Casa de Asigurări de Sănătate T nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata datoriilor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, referitor la faptul că prima instanță, prin sentința pronunțată, ar fi încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, având în vedere că prin cererea de recurs creditoarea nu a dezvoltat în nici un fel aceste critici, Curtea se află în imposibilitate de a analiza temeinicia afirmațiilor sale.
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 464/6.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 464/6.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-escu
GREFIER,
Red. - 8.10.2008
Tehnored. - 17.10.2008.
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
