Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1280
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidatorul judiciar -AR MANAGEMENT
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 20 octombrie 2009, -AR MANAGEMENT în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare a depus prin registratura instanței o întâmpinare la care a anexat în copie xerox un număr de 11 înscrisuri.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arada respins contestația formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A la raportul de activitate din 11 martie 2009 prezentat de lichidatorul judiciar -AR MANAGEMENT și în consecință:
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus închiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei A și radierea acesteia din registrul comerțului.
Totodată, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
De asemenea, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții sau asociați.
Totodată, judecătorul sindic a dispus afișarea sentinței în extras la sediul Tribunalului Arad și publicarea ei în Buletinul Insolvenței Comerciale, precum și restituirea cheltuielilor administrative privind procedura insolvenței în sumă de 12 lei din fondul de lichidare așa cum a fost solicitat la raportul de activitate din 8 aprilie 2009 și a onorariului în sumă de 3500 lei pentru întreaga procedură de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că în ceea ce privește contestația formulată de către Administrația Finanțelor Publice A la raportul de activitate din 11 martie 2009, întocmit de către lichidatorul judiciar a constatat că în acest raport, s-a propus motivat închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 cu aceea că, în urma analizării situației debitoarei s-a constatat că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile, nu are sediu și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative iar atragerea răspunderii administratorului societății debitoare nu poate fi probată, nefiind în posesia actelor contabile.
S-a menționat că în acest sens este adresa Primăriei Mun. A de unde rezultă faptul că societatea debitoare nu figurează în evidența fiscală a Direcției Venituri A cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării precum și constatările efectuate de lichidatorul judiciar de inexistență a actelor contabile.
S-a arătat că, creditorii au fost notificați în scopul de a avansa sumele necesare continuării procedurii, notificări aflate la filele 177-180 dosar, conținând și propunerea de închidere a procedurii în caz contrar.
S-a menționat că, față de motivele invocate în contestație și de solicitările creditoarei contestatoare, Judecătorul sindic a dispus lichidatorului judiciar în ședința publică din 8 aprilie 2009 să se pronunțe cu privire la contestația formulată, iar în ședința din 6 mai 2009 pus în discuția lichidatorului judiciar convocarea adunării creditorilor având ca ordine de zi analiza problemelor invocate în contestație, respectiv respingerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii potrivit art. 131 și de înlocuire a acestuia potrivit cu Decizia nr. 26/11.12.2008 a Comisiei de Selecție a practicienilor în insolvență din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului.
S-a susținut că, în acest sens, lichidatorul judiciar a convocat la data de 22 mai 2009, ora 12, adunarea creditorilor dar la această adunare a fost prezent doar creditorul ITM A, însă creditorul contestator Administrația Finanțelor Publice Aaf ost absent, astfel adunarea nefiind statutară nu s-a putut lua nici o decizie referitor la ordinea de zi stabilită.
Judecătorul sindic, a apreciat că se impune închiderea procedurii fiind pe deplin incidente în cauză prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 întrucât debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile, nu mai are sediu și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative iar atragerea răspunderii administratorului societății nu poate fi probată.
Astfel, prin Adresa nr. 153/11.03.2009 filele 177-180 dosar creditorii au fost notificați ca să își exprime punctul de vedere cu privire la închiderea procedurii în temeiul art. 131 și de a avansa sumele necesare în vederea continuării procedurii dar nici unul dintre aceștia nu a dat curs notificării lichidatorului judiciar și chiar dacă s-a organizat ulterior Adunarea creditorilor la data de 22 mai 2009 atitudinea creditorilor din procedură a rămas de pasivitate.
Așa fiind, având în vedere că o acțiune de atragere nu poate fi probată în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, că lichidatorul judiciar nu dorește să formuleze plângere penală împotriva reprezentanților legali ai debitoarei care nu au depus înscrisurile prevăzută de art. 28 din legea insolvenței, judecătorul sindic a apreciat incident în cauză art. 131 din Legea nr. 85/2006, și în consecință a respins contestația formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A și cu motivarea că, contestația la raportul prin care s-a solicitat închiderea procedurii nu este admisibilă, Legea nr. 85/2006 nefăcând referire la nici un temei de drept care să îndrituie vreun creditor să se opună închiderii procedurii în condițiile în care sunt pe deplin incidente prevederile art. 131 din lege, în sensul că în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, Judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care să dispună și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Referitor la schimbarea lichidatorului judiciar, Judecătorul sindic a constatat că acesta a fost desemnat prin Încheierea nr. 1807/17.09.2008, potrivit art. 19 din Legea insolvenței, dată la care, la dosarul cauzei nu a existat ofertă de serviciu din partea practicianului în insolvență IT MANAGEMENT
S-a arătat că Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea înlocuirii administratorului/ lichidatorului judiciar doar pentru motive temeinice în condițiile art. 11 lit. e, ori creditorul contestator nu a făcut nici un fel de dovezi în acest sens și ca atare judecătorul sindic a apreciat că, nu există nici un motiv de înlocuire a lichidatorului judiciar.
Față de toate aceste considerente, judecătorul sindic a respins contestația formulată vizând aspectele de închidere a procedurii și înlocuire a lichidatorului judiciar, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, a notificat părțile din proces cu privire la închiderea procedurii.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a descărcat pe lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, iar în temeiul art. 131 din aceeași lege a dispus radierea A din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
În motivarea recursului, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
S-a menționat că în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
S-a susținut că potrivit art. 4 Legea nr. 85/2006 "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic.
De asemenea, recurenta susține că trebuie analizată eventualitate unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății, s-a susținut de creditoarea recurentă că nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. S-a susținut că nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventualele bunuri imobile înscrise în Cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventualele conturi bancare.
De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 147 din lege, instituția recurentă consideră că se impunea formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al societății, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, iar pentru ajungerea debitoarei în stare de faliment, în virtutea mandatului conferit de adunarea generală a acționarilor, vina îi incumbă fostului administrator, concluzia care se impune în această situație, fiind aceea că în speță sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Instituția recurentă mai precizează faptul că a făcut opoziție privind lichidatorul judiciar, iar la data de 20 martie 2009 solicitat să fie convocată o adunare generală a creditorilor pentru ca în cadrul ei să propună numirea unui alt lichidator judiciar, în conformitate cu Ordinul nr. 1009/2007 emis de ANAF și art. 11(1) din OUG nr. 173/2008, solicitare respinsă, deși a depus Decizia nr. 26/2009 prin care Comisia de selecție a practicienilor în insolvență de pe lângă DGFP Aas electat în acest dosar pe IT MANAGEMENT
Față de cele arătate, creditoarea recurentă solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul de a dispune lichidatorului judiciar să continue procedura de insolvență și să formuleze o acțiune în atragerea răspunderii fostului administrator social, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
Instituția recurentă consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legii, pentru următoarele considerente:
În opinia sa, în cauză era necesară formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la însuși izvorul creanței solicitate, respectiv datoria intimatei față de Casa de Asigurări de Sănătate A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către casa de asigurări, o încălcare flagrantă și constantă a art. 94 din nr.OUG 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că în fapt cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, s-a considerat că acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată, se arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
S-a mai considerat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, arătând că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a susținut că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Astfel, art. 25 din Legea nr. 85/2006 prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", această analiză realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, creditoarea recurentă Bas olicitat să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile 3041din Codul d e procedura civilă, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea intimată, legal citată, prin lichidator judiciar -AR MANAGEMENT a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe, considerând că susținerile recurentei sunt netemeinice și nefondate.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prin Raportul privind activitatea desfășurată de -AR MANAGEMENT A depus la dosar în ședința publică din data de 11 martie 2009, lichidatorul judiciar -AR MANAGEMENT a menționat că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile, numai are sediu și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
În ceea ce privește atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, lichidatorul judiciar nu s-a putut pronunța nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Curtea reține că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispunând închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în baza dispozițiilor art. 131 din legea nr. 85/2006.
În speță ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar neidentificând nici un bun în averea debitoarei falite în urma demersurilor efectuate, relevantă în acest sens fiind adresa nr. 32798/24.02.2009 emisă de Primăria Municipiului A din care rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile supuse impozitării în proprietatea debitoarei.
Referitor la susținerile creditoarei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A în sensul că nu s-au făcut suficiente demersuri de către lichidatorul judiciar pentru identificarea bunurilor se reține că aceste demersuri au constat în notificarea Primăriei Mun. A pentru comunicarea eventualelor bunuri mobile și imobile ale debitoarei, au fost notificate băncile în vederea blocării conturilor debitoarei.
De asemenea, s-a convocat Adunarea creditorilor pentru data de 12 decembrie 2008 și conform Procesului verbal întocmit, întrucât nu s-a prezentat nici un reprezentant al creditorilor nu s-a putut alege Comitetul creditorilor.
Referitor la cererea recurentei de a se înlocui lichidatorul -AR MANAGEMENT cu MANAGEMENT în baza Deciziei nr. 26/2008 prin care a fost selectat lichidator de către Comisia de Selecție a Practicienilor în Insolvență, se reține că într-adevăr prin contestația formulată în data de 18 martie 2009, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat convocarea Adunării generale a Creditorilor având ca ordine de zi înlocuirea lichidatorului judiciar, însă la data stabilită în 22 mai 2009 fost prezent doar reprezentantul creditorilor
Conform Procesului Verbal din data de 22 mai 2009, reprezentantul creditorului A s-a opus schimbării lichidatorului judiciar considerând că nu este oportună schimbarea lichidatorului, întrucât procedura insolvenței debitoarei a fost în curs de finalizare.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea AVAS B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 1374 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /04.12.2009
Dact. /07.12.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
