Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 199/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 3515/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC & SRL prin lichidator AR MANAGEMENT A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3515/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art.131 din Legea insolvenței s-a dispus închiderea procedurii debitoarei SC & SRL și radierea din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate, iar în baza art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus plata cheltuielilor de procedură în cuantum de 72,7 lei avansate de către lichidatorul judiciar AR MANAGEMENT A precum și a onorariului de 3.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 17.11.2009 lichidatorul judiciar AR MANAGEMENT A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC & SRL a sesizat judecătorul sindic, în baza art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu incidența în cauză a art. 131 din aceeași lege, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, propunând închiderea procedurii ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința Comercială nr.1701/30.06.2009;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor,
Constatând că primăria în a cărei rază teritorială își are sediul debitorul a comunicat că acesta nu figurează cu bunuri mobile ori imobile în evidențele fiscale,
Constatând că în averea debitorului nu există bunuri, că creditorii nu au avansat sume de bani pentru eventuala continuare a procedurii,deși li s-a transmis de către lichidator notificare în acest sens și s-a acorda de către judecătorul sindic termen pentru ași exprima poziția față de sesizarea incidenței în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței;
Constatând că art. 131 corelat cu art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, singurele condiții fiind inexistența bunurilor și lipsa unor oferte de avansare de sume de bani de către creditori;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, și de asemenea formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator conform art. 147, invocând în drept prevederile art. 2, 5, 18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
În motivare creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Se arată că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.", invocând și art. 4 din aceeași lege.
Recurenta mai arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
De asemenea, mai consideră că se impunea formularea unei plângeri penale întrucât fostul administrator nu a depus documentele financiare ale societății cu rea credință, stare de fapt ce are o serie de consecințe asupra analizei situației de insolvență a debitorului și a răspunderii administratorului.
Recurenta solicită casarea cu trimitere întrucât consideră că nu s-a convocat în mod legal comitetul creditorilor în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator, iar pentru modificarea hotărârii mai arată și că în derularea procedurii nu a fost desemnat administratorul special.
În cauză s-a depus de către intimata lichidator AR MANAGEMENT A întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, motivând în fapt această poziție procesuală în raport de motivele invocate de recurentă.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate de către creditoare, a apărărilor formulate de către lichidatorul debitoarei precum și potrivit disp.art. 304, 304 ind.1 C,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed.
Curtea constată că criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar, atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, formularea unei plângeri penale împotriva membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei sau depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Din această perspectivă trebuie privit și fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea 85/2006. Atâta timp cât nu mai poate fi identificat niciun bun în averea debitoarei și, în lipsa documentelor contabile ale societății, lichidatorul judiciar nu a putut întocmi raportul asupra cauzelor insolvenței și, în consecință, nu a fost în măsură să constate că există vreun element care să îl determine să formuleze o cerere în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei, folosirea fondului de lichidare este nejustificată. acestuia este să asigure lichidități în vederea desfășurării activităților specifice insolvenței (preluarea actelor societății, determinarea cauzelor insolvenței, identificarea și lichidarea elementelor de patrimoniu), ori asemenea activități nu mai pot fi desfășurate în speță.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cerințele cumulative stabilite de art. 131 care să impună închiderea procedurii de insolvență în ce privește lipsa bunurilor, lichidităților, a creanțelor sau alte mijloace de obținere a fondurilor pentru îndestularea creditorilor, coroborat cu refuzul acestora de a avansa sumele necesare administrării procedurii, fără ca recurenta să aducă dovezi de natură a schimba această stare de fapt.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență și care a fost publicat și în, însă creditorii inclusiv recurenta, au dat dovadă de pasivitate pe parcursul derulării procedurii, în condițiile în care s-au prezentat la adunarea generală din 04.09.2009, însă nu au formulat cerere de autorizare în condițiile art. 138 alin.3 din lege și nu au formulat nici obiecțiuni la raportul de închidere a procedurii.
În aceste condiții în care recurenta nu și-a exercitat drepturile procesuale și nu a manifestat interes pe parcursul derulării procedurii la instanța de fond, criticile generice cu privire la acțiunile lichidatorului sunt nefondate.
Pe cale de consecință, văzând art. 312.proc.civ. și fără a identifica motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, se va respinge recursul creditoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 3515/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. //16.02.2010
TEHNORED. /16.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 2 ex.: - a Municipiului
- SC & SRL prin lichidator AR MANAGEMENT
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
