Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.342/C/2009 - R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 în contradictoriu cu intimata debitoareSC"-"SRLO, str. -, nr.2, J-, CUI - - prinlichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER- O, Parcul,nr.11,.1, jud. B, intimata creditoareADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE- O, str. -, nr.2B, jud. B și intimatOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR- O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1263/F din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata debitoare SC"-"SRL - lichidator, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei debitoare, lichidator, învederează că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, motivele de recurs nu sunt de natură a duce la admiterea recursului declarat de AVAS B și mai mult decât atât, nu au fost avansate nici sumele de bani necesare continuării procedurii, invocându-se prin motive că lichidatorul nu a găsit elemente pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere. În raport, arată lichidatorul, s-a menționat că, cauza a fost lipsa documentelor și totodată că nu a existat un raport de cauzalitate astfel că apreciază recursul declarat ca fiind nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1263/F din 27 mai 2009, Tribunalul Bihor - judecător sindic a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B--11, sect. 1.
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței, s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL sediul în O-, -, J-, jud. B și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței, a fost escăract lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 (4) din legea privind procedura insolvenței,
S-a încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ cu sediul în O str. P-cul nr. 11,. 1,. - în cuantum de 3.250 lei care se va face din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 (6) din L 85/2006.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe creditorilor, lichidatorului judiciar, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond - judecătorul sindic a reținut în fapt că prin încheierea comercială nr. 237/F/2008 pronunțată în ședința publică din data de 26.03.2008 a fost deschisă față de debitoarea SC - SRL procedura simplificată de insolvență, dispunându-se totodată trecerea acesteia în faliment. După comunicarea hotărârii de deschidere a procedurii, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea acesteia, iar la termenul din data de 8.10.2008 a fost depusă o cerere de atragere a răspunderii personale față de pârâtul. Cererea a fost admisă prin sent. com. nr. 973/F/2009.
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. În măsura în care o asemenea cerere este admisă pârâtul nu este obligat în mod direct la plata unor sume de bani către creditori, ci în baza hotărârii judecătorești se stabilesc raporturi juridice între acesta și debitoarea împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenței.
Din această perspectivă instanța a reținut că nici unul dintre creditorii înscriși în tabelul definitiv nu dobândește calitatea de creditor al pârâtului, executarea silită făcându-se de către executorul judecătoresc potrivit regulilor prescrise de Codul d e procedură civilă. În acest sens art. 140 și 142 din Legea nr. 85/2006 prevăd că sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate acoperirii pasivului, repartizarea lor făcându-se de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidatorul judiciar.
Soluția adoptată de legiuitor urmărește să dea eficiență principiului celerității care guvernează procedura insolvenței. În măsura în care ar fi menținută procedura până la finalizarea celei de-a doua faze a procesului civil - executarea silită - s-ar ajunge la o temporizare a acesteia în afara cadrului legal.
Așa fiind instanța a considerat că motivele invocate de către creditoare prin obiecțiunile formulate nu pot fi primite atâta timp cât există posibilitatea îndestulării creanței acesteia în măsura în care se va reuși de către executorul judecătoresc vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul pârâtului. Faptul că până în prezent nu a fost pus la dispoziția unui executor judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu a putut duce la o altă concluzie, obligația fiind subînțeleasă în sarcina lichidatorului judiciar desemnat în cauză. Tocmai de aceea, având în vedere că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, în raport de prevederile art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de către creditoare, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Cât privește onorariul solicitat de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză instanța a reținut că potrivit art. 37 alin. 2 din OUG86/2006 el se stabilește în funcție de gradul de complexitate a activității depuse. Determinarea lui impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ).
Raportat la acestea trebuie precizat că lichidatorul judiciar a formulat o cerere de atragere a răspunderii față de administratorul societății falite, depunând eforturi în vederea maximizării posibilităților de îndestulare a creditorilor. Tocmai de aceea raportat și la criteriile orientative comunicate de către - Filiala B, instanța a considerat că acordarea unui onorariu în cuantum de 3250 lei corespunde criteriilor amintite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS B și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei a titlului executoriu obținut împotriva fostului administrator al debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că în cauză s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, dar că nu s-a reușit încasarea nici unei sume cuprinse în titlul executoriu obținut.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra pricinii, având în vedere că, închiderea procedurii falimentului, fără ca mai întâi să fie pus în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai falitei, este o soluție nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât executarea silită a membrilor organelor de conducere a debitorilor aflați sub incidența Legii nr.85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art.138 din Legea nr.85/2006, se efectuează de către lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii de lichidare, prin intermediul executoriului judecătoresc.
Mai arată și că, prin interpretarea art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, în sensul că executarea silită trebuie efectuată de către executorul judecătoresc, după închiderea procedurii, s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator, competență pe care acesta nu o are.
Aceasta nu înseamnă însă, că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de creditorii săi.
Totodată mai consideră că, dacă nu se continuă eforturile de obținere a sumelor cuprinse în titlu, cheltuielile avansate pentru obținerea acestei hotărâri, nu au avut nici o finalitate, fiind făcute în zadar.
Referitor la faptul că nu au formulat obiecțiuni împotriva raportului final, învederează că nu a fost comunicat recurentei, în condițiile legii, fiindu-i astfel eludat dreptul la apărare.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 coroborat cu art.304/1 Cod procedură civilă, precum și a art.2, art.5 alin.1, art.136, art.138, art.140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor articolului 312 Cod de procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței.
Prin sentința comercială nr.237/F/26.03.2008 a Tribunalului Bihors -a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei fiind desemnat în cauză în calitate de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
În îndeplinirea atribuțiilor stabilite de lege și de judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a procedat la stabilirea cauzelor și împrejurărilor ce au dus la insolvență, întocmirea tabelului creditorilor, la stabilirea masei active și pasive a falitei, formulând o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al falitei cerere admisă prin sentința comercială 973/F/22.04.2009 a Tribunalului Bihor.
Toate activitățile desfășurate de lichidatorului judiciar au fost explicitate în rapoartele de activități depuse la dosarul cauzei, ele fiind redate în rezumat și în raportul de închidere a procedurii în temeiul prevederilor articolului 131 din Legea 85/2006.
Prin recursul declarat recurenta apreciază prematură deschiderea procedurii anterior punerii în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii fostului administrator de către lichidatorul judiciar.
Sub acest aspect se reține că legiuitorul a acordat posibilitatea prin intermediul dispozițiilor articolului 142 aliniatul 2 din Legea 85/2006 ca executarea silită a hotărârii de antrenare a răspunderii să fie efectuată după închiderea procedurii de către executorului judecătoresc căruia i se va pune la dispoziție de către lichidator tabelul definitiv consolidat.
Această executare silită poate avea loc la cererea oricărei persoane interesate, ea nefiind atributul exclusiv al lichidatorului judiciar așa cum invocă nejustificat recurenta.
Conform prevederilor articolului 142 aliniatul 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la articolul 138 din lege se efectuează de către executorul judecătoresc conform Cod de procedură civilă.
Această executare silită guvernată de Cod de procedură civilă poate avea loc atât în timpul procedurii de lichidare cât și după închiderea procedurii de lichidare atâta vreme cât legiuitorul a acordat această posibilitate prin dispozițiile articolului 142 aliniatul 2 din Legea 85/2006. Pentru realizarea ei este evident este necesară avansarea de cheltuieli de procedură de către cei interesați în executarea hotărârii, de cheltuieli care pot fi avansate averea debitorului dacă există disponibil bănesc.
De asemenea,în speță deși s-a adus la cunoștința creditorilor lipsa bunurilor și disponibilului bănesc în averea debitoarei, aceștia nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii situație în care cererea lichidatorului formulată în baza prevederilor articolului 131 din Legea 85/2006 este întemeiată, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic.
În consecință, curtea reține că în cauză au fost parcurse toate etapele prevăzute de lege, în desfășurarea procedurii, motivele de recurs invocate de recurentă fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat deAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIîmpotriva sentinței nr.1263/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red. dec. - jud.-
În concept, 11.11.2009
Jud. fond
Tehnoredact.- -
12.11.2009 / 6 ex.
4 com./
1.AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B,--11, sector 1
2.SC"-"SRLO, str. -, nr.2, J-, CUI - - prinlichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER- O, Parcul,nr.11,.1, jud. B,
3.ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE- O, str. -, nr.2B, jud. B
4.OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR- O,-, jud.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
