Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 690/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 690/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 622/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-T, DGFP T, SC SRL PRIN LICHIDATOR, ORC T, și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 622/11.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali al debitoarei, formulată de lichidatorul judiciar și creditoarea Administrația Finanțelor Publice-T, în contradictoriu cu pârâții, și, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul SC SRL, s-a dispus radierea debitoarei SC SRL din Registrul Comerțului, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 201/PI/02.03.2006 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosar 11852/COM/S/2005 al Tribunalului Timiș, s-a admis cererea formulată de creditoarea și s-a deschis procedura prev. de Legea 64/95, în vigoare la acea dată, față de debitoarea SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic reținut întemeiată cererea creditoarei, fiind întrunite condițiile prev. de art. 36,38 alin. 2 și 7, art. 41, art. 38 alin. 7 din Legea 64/95.
Întrucât la data introducerii cererii debitoarea se afla în dizolvare de drept, conform art. 30 din Legea 359/2004, fiind desemnat lichidator PFA, începând cu data de 27.09.2005, judecătorul sindic a desemnat același lichidator, pentru efectuarea activității de lichidare a societății și în baza Legii 64/95.
S-a format dosarul de administrare a procedurii nr. 66/S/2006.
Prin sentința nr. 64/S/27.04.2006 pronunțată în dosar nr. 66/S/2006, a fost închisă procedura falimentului prev. de Legea 64/95, în vigoare la acea dată față de debitoare, cu radierea debitoarei din Registrul Comerțului și a respins cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii și AVAS B.
Prin decizia nr. 744/R/COM/12.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- au fost admise recursurile declarate de creditorii T și AVAS B, casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că în mod nelegal prima instanță a hotărât închiderea procedurii fără a dispune comunicarea către creditori a Raportului Final întocmit de lichidatorul judiciar, fiind astfel încălcate drepturile procesuale ale părților de a formula eventuale obiecțiuni.
S-a constatat că creditoarea AVAS nici nu a fost citată în cauză pentru termenul de judecată din 27.04.2006, deși în practicaua hotărârii a fost menționată în calitate de creditoare.
S-au reținut de asemenea, întrunite disp. art. 304 pct. 9, 312 alin. 1 și 5 Cod Procedură Civilă.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din 18.10.2006.
Prin încheierea din data de 14.12.2006 judecătorul sindic a dispus înlocuirea, la cerere, a lichidatorului judiciar PFA cu PFA, ulterior & Insolvency (conform reorganizării activității practicienilor în insolvență în baza OUG 86/2006).
Conform demersurilor întreprinse de acest lichidator judiciar, s-a constatat că debitoarea nu mai funcționează la sediul declarat la Registrul Comerțului, ultimul bilanț de activitate fiind depus la ORC în anul 2000, lichidatorul judiciar a fost în imposibilitatea de a prelua actele contabile ale debitoarei, și nu a identificat în patrimoniul debitoarei nici un bun prin valorificarea căruia să poată fi îndestulate creanțele creditorilor, deși a întreprins demersuri în acest sens (s-a deplasat la sediul declarat al debitoarei și a solicitat relații de la instituțiile bugetare).
A solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali ai debitoarei, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței.
Prezenți la dezbateri, reprezentanții creditorilor au fost de acord cu raportul de închidere a procedurii întocmit de lichidatorul judiciar, susținând solicitările acestuia, atât cu privire la propunerea de închidere a procedurii, cât și față de cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali ai debitoarei, și.
Administratorii sociali ai debitoarei, și, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Având în vedere întrunirea condițiilor impuse de art. 131 din Legea insolvenței, în sensul că nu există bunuri în averea debitorului și nici unul din creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul sindic a apreciat că se impune închiderea procedurii insolvenței față de debitoare și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Cu privire la cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale, formulate de lichidatorul judiciar - în rejudecare după casare, precum și de creditoarea în dosar 66/S/2006, precizată în cererea de recurs cu privire la numele persoanelor care se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei și faptele săvârșite de acestea, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Conform art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
Cererea formulată în acest sens de lichidatorul judiciar și întemeiată pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței, susținută oral de reprezentanții creditorilor, nu prezintă însă, în concret, faptele comise de persoanele a căror antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâții au ținut o contabilitate fictivă și nu au ținut contabilitatea în conformitatea cu legea, nu pot fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au adus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Cererea formulată de creditoarea în dosar 66/S/2006 are caracter formal, nefiind individualizate persoanele a căror răspundere fost solicitată și chiar dacă în cererea de recurs creditoarea menționează numele și domiciliul administratorilor societății, cât și faptul că se fac vinovați de inconsecvență în ceea ce privește ținerea contabilității și le este imputabilă lipsa de eficiență a activității pe care au desfășurat-o, judecătorul sindic nu poate reține ca fiind dovedită legătura de cauzalitate între faptele afirmativ săvârșite de administratorii sociali și starea de insolvență a debitoarei.
Creditoarea nu a prezentat probe pertinente, concludente, prin care să facă dovada săvârșirii de către administratorii sociali a faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, iar dacă o societate face obiectul procedurii 85/2006, nu se poate prezuma vinovăția persoanelor aflate la conducerea acesteia.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea insolvenței, invocate prin cererea formulată, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod Civil, respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției și legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a putut reține culpa administratorilor sociali față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiate cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar & Insolvency, creditoarea și susținute oral de reprezentantul creditoarei AVAS în ședința publică din 04.10.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivare se arată că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", că simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1lit.c și alin.2 din Legea nr.31/1990- Legea societăților comerciale, ale art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 republicată - Legea contabilității.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS C S către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respectiv greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Lege, deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății
Motivul de recurs nu poate fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat în precedent.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS împotriva sentinței civile nr. 622/11.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED. /
TEHNORED./2 EX/
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
