Spete procedura insolventei. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.--

DECIZIA NR.33/C/2010-

Ședința publică din 14 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Tătar Ioana judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu

- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de pârâta-" TRANS"SRL, cu sediul în,-, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare-""SRLcu sediul în O,-, -.C,.43, jud. B și intimata debitoare-"- ART"SRL,-, -B,.3. J-, CUI R - - prin lichidator cu sediul în O, str. -. -, nr.20,.9, jud. împotriva sentinței nr.1200/F din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată -.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata debitoare - prin lichidator, consilier juridic -, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata creditoare și recurenta pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 60 lei plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:

Reprezentanta intimatei debitoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței prin care s-a dispus anularea tranzacției și restituirea camionului marca, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:

Prin sentința nr.1200/F din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar O desemnat să administreze procedura de insolvență a debitoarei - - ART SRL O, în contradictoriu cu pârâta - TRANS SRL și în consecință:

A fost anulată tranzacția încheiată între debitoarea - - ART SRL în calitate de vânzător și pârâta - TRANS SRL în calitate de cumpărător, menționată în factura nr. 69/31.03.2008 având ca obiect autoutilitara camion marca, serie 29G11273, serie motor 0588 -, capacitate cilindrică 4580, la valoarea totală de 27.901 lei, din care TVA 5301 lei și obligată pârâta să restituie debitoarei - - ART SRL autoutilitara camion marca, serie 29G11273, serie motor 0588 -, cap.cil 4580.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin sentința nr.190/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 11.03.2008 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei - - ART SRL cu sediul în O,fiind numit administrator judiciar cu sediul în O căruia i s-a stabilit atribuțiile prev. de art 20 din L 85/2006.

În urma analizării actelor contabile a societății debitoare, administratorul judiciar a constat că data de 31.03.2008 debitoarea prin administratorul său a vândut către pârâta - TRANS SRL autoutilitara camion marca la valoarea totală de 27.901 lei,din care TVA 5301 lei conform facturii fiscale nr 69/31.03.2008.

Acest aspect fiind evidențiat și de organele fiscale în raportul întocmit cu ocazia controlului la societatea debitoare-fila 142 dosar.

Potrivit art. 46 din L 85/2006, (1) In afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Conform art. 49 din același act normativ, (1) Pe perioada de observație, debitorul va putea sa continue desfășurarea activităților curente si poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operațiunile si plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședința a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia,

În speță, așa cum s-a arătat mai sus după deschiderea procedurii insolvenței respectiv 11.03.2008, administratorul societății debitoare a vândut la data de 31.03.2008 către pârâta - TRANS SRL autoutilitara camion marca, fără ca această acțiune să se încadreze în dispozițiile art. 49 menționat mai sus, și fără să existe vreo autorizație dată în acest sens de către judecătorul sindic sau administratorul judiciar. Procedând astfel, s-au încălcat dispozițiile art. 46 din actul normativ menționat anterior, fapt ce atrage nulitatea tranzacției.

Susținerea pârâtei că este un cumpărător de bună credință, nu are relevanță, aceasta având posibilitatea ca înainte de încheierea tranzacției să se informeze despre situația juridică a societății debitoare.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 80 din legea insolvenței acestea vizând acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii și nu ulterior deschiderii procedurii.

Față de cele reținute, judecătorul sindic a admis cererea așa cum a fost formulată.

Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs în termen, legal timbrat, recurenta - TRANS SRL, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a autoutilitarei camion marca, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că soluția pronunțată bazată pe prevederile art.49 din Legea 85/2006 pornește de la premisa falsă că autocamionul s-ar fi vândut la data de 31.03.2008 când s-a emis factura fiscală nr.68/2008.

Într-adevăr, factura s-a emis la această dată dar din ea nu rezultă că vânzarea-cumpărarea ar fi avut loc la data respectivă. În practica comercială este de întâlnită situația în care acordul părților cu privire la încheierea contractului are loc la o anumită dată, iar redactarea înscrisurilor are lor la o dată ulterioară. Această împrejurare nu schimbă faptul că, contractul este încheiat atunci când s-a realizat acordul părților cu privire la elementele esențiale ale convenției și nu atunci când se redactează sau comunică factura. Aceste situații sunt prevăzute de art. 1295 cod civil. Consideră că, prima instanță a scăpat din vedere elementul esențial al datei reale a încheierii contractului, mulțumindu-se să repete susținerile lichidatorului. Însă, art.46 din Legea 85/2006 condiționează aplicarea sancțiunii nulității de data efectuării operațiunii și nu de data comunicării facturii cu care s-a efectuat plata prețului.

Convenția cu privire la vânzarea - cumpărarea camionului s-a perfectat la data de 22.12.2007 când s-a achitat avansul de 3.500 lei. Deoarece vânzarea a avut loc înainte de data intrării în faliment, anularea contractului în temeiul dispozițiilor art. 46 din Legea 85/2006 este lipsită de temei, instanța de fond făcând o aplicare greșită a legii.

În drept au fost invocate prevederile art.1295 cod civil, art.46, 49 din Legea 85/2006, art.304 pct.7 și 9, art.304/1 cod procedură civilă.

Intimații legal citați în cauză nu au depus întâmpinare, iar lichidatorul judiciar al debitoarei falite a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca în baza prev.art.8 din Legea 85/2006, art.312 cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate sentinței atacate pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 46 din Legea 85/2006 în afara cazurilor prevăzute la art.49 sau cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Prin sentința nr. 190/F/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - - ART SRL

După analizarea actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea prin fostul administrator a emis factura fiscală nr.69/31.03.2008 ce atestă vânzarea de către debitoare către recurenta pârâtă - TRANS SRL a unei autoutilitare-camion marca serie serie 29G11273, serie motor 0588 -, în sumă de 27.901 lei din care TVA 5.301 lei, după data deschiderii procedurii.

În fața instanței de recurs cumpărătoarea camionului, recurenta pârâtă, arătat că vânzarea-cumpărarea autoutilitarei nu a avut loc la data emiterii facturii, ci la data de 22.12.2007 când a avut loc înțelegerea între părți și când s-a achitat un avans de 3.500 lei, sens în care a depus la dosar înscrisul aflat la fila 4.

Acest înscris sub semnătură privată apare ca fiind încheiat între și societatea recurentă, atestând achitarea unui avans în sumă de 3.500 lei pentru un autocamion marca nr. de înmatriculare -.

Din înscrisul respectiv nu rezultă prețul total al vânzării autocamionului și nici faptul că el ar fi fost încheiat în numele societății debitoare de către numitul, în cuprinsul înscrisului acesta apărând în nume propriu și nu ca un reprezentant legal - administrator al vreunei societăți comerciale.

În factura fiscală emisă după deschiderea procedurii insolvenței nu se face vreo referire la achitarea vreunui avans anterior, pentru cumpărarea camionului respectiv, iar în evidența contabilă a debitoarei, nu există vreo mențiune în acest sens anterior emiterii facturii, factura figurând neachitată de către cumpărător.

Intr-adevăr, potrivit prev. art.1295 cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept transmutată la cumpărător în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul însă nu s-a predat și prețul nu s-a plătit, dar în speță, nu se poate reține incidența acestor dispoziții.

Înscrisul depus de recurentă ca fiind actul în baza căruia părțile s-au înțeles asupra vânzării autoutilitarei-camion, nu cuprinde un element esențial al vânzării -prețullucrului vândut, iar el nu emană de la debitoarea falită, câtă vreme pe acesta nu apare ștampila societății, iar persoana care primește banii nu declară că a primit suma de bani în numele și pentru societatea vânzătoare.

Acest înscris sub semnătură privată nu s-a coroborat cu starea de fapt rezultată din dosar, el nefiind menționat ca existând nici în factura ce atestă vânzarea bunului și nici în contabilitatea societății. Ori, dacă anterior emiterii facturii ar fi existat înțelegerea asupra vânzării invocate de recurentă și s-ar fi achitat avansul, acest aspect ar fi trebuit să apară înregistrat atât în evidența contabilă cât și în factura emisă.

De altfel, acest aspect al datei anterioare a perfectării vânzării și a plății avansului nu s-a invocat de recurentă în fața primei instanțe. aceasta nu a contestat că data vânzării nu ar fi cea menționată în factura emisă, ci doar ulterior în fața instanței de recurs după pronunțarea soluției nefavorabile față de recurentă.

Drept urmare, instanța constatând aceste aspecte, nu poate reține valoarea probatorie a acestui înscris sub semnătură privată, înlăturându-l din materialul probator, câtă vreme se deduce din starea de fapt existentă, posibilitatea preconstituirii lui pentru evitarea aplicării sancțiunii prevăzute de lege.

În consecință, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod corect și legal judecătorul sindic constatând încheierea vânzării-cumpărării bunului debitoarei după data deschiderii procedurii insolvenței, a aplicat sancțiunea nulității prevăzute de lege și a dispus readucerea bunului în averea debitoarei.

Penru aceste considerente, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.

Instanța de recurs nu va acorda cheltuielile de judecată deoarece recurenta care le-a solicitat nu este îndreptățită căzând în pretențiile formulate, iar părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta -" TRANS"SRL, cu sediul în,-, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare-""SRLcu sediul în O,-, -.C,.43, jud. B și intimata debitoare-"- ART"SRL,-, -B,.3. J-, CUI R - - prin lichidator cu sediul în O, str. -. -, nr.20,.9, jud. împotriva sentinței nr.1200/F din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.dec.

În concept 18.01.2010.

Sent.fond.

Tehnored.5 ex.

În 20.01.2010.

3 com.

Recurenta- -" TRANS"SRL,-,

intimata creditoare -""SRL O,-, -.C,.43

intimata debitoare -"- ART"SRL O,-, -B,.3. J-, CUI R - - prin lichidator O, str. -. -, nr.20,.9

Președinte:Tătar Ioana
Judecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete procedura insolventei. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Oradea