Obligatia de a face. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii comerciale / 2013

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1716/107/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA COMERCIALĂ_ /2013

Ședința publică de la 4 iunie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. C.

Grefier: V. L.

Pe rol judecarea acțiunii comerciale privind pe reclamantul C. M. B., în contradictoriu cu pârâta M. E D. LEASING SRL, în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar Expert Insolvență SPRL, având ca obiect litigiu cu profesioniști.

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța pune în discuție excepția netimbrării acțiunii ridicată de pârâtă și o respinge, întrucât prin încheierea din data de 13.03.2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, în sensul scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare.

Totodată, pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, ridicată de pârâtă în întâmpinare și la cauza în pronunțare pe aceasta excepție.

TRIBUNALUL

Constată că prin acțiunea comercială înregistrată la data de 20.02.2013 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul C. M. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M. E D. LEASING SRL, în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar Expert Insolvență SPRL:

- să se constate că, în calitate de utilizator cesionar, în contractele de leasing nr. 150/01.09.2005 respectiv nr. 157/15.09.2005 și-a îndeplinit obligațiile;

- să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra vehiculelor mai jos menționate, începând cu data de 1.09.2005 față de Contractul nr. 150 și cu data de 15.09.2010 față de Contractul nr. 157;

- să fie obligată pârâta locator/finanțator să încheie contractul de vânzare cumpărare, în forma autentică, pentru autovehiculul marca Mercedes Benz 1840LS, cu datele de identificare WDB9540321K700616, ce face obiectul contractului nr. 150, respectiv pentru semiremorca REISCH RHKS-35 cu datele de identificare E_, obiect al contractului de leasing nr. 157, iar în caz de refuz sentința să țină loc de contract vânzare cumpărare, apoi pârâta să fie obligată la plata de daune interese, pentru refuzul culpabil, nelegal în executarea obligației de a respecta dreptul lui de opțiune, conform contractelor de leasing;

- să fie obligată pârâta locator/finanțator, . SRL prin S. profesională Expert Insolvență SPRL, în calitate de lichidator judiciar, să predea actul de proprietate al autovehiculului, cartea tehnică, cartea de identitate, certificatul de radiere, certificatul de înmatriculare, viza de la organul financiar competent, precum și rândul 2 de chei al mașinii, iar în caz de refuz să se aplice lichidatorului judiciar și o sancțiune civilă respectiv, obligarea la daune (despăgubiri viitoare) de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării sentinței și până în executarea masurilor dispuse prin sentință.

În motivarea acțiunii, arată că:

Pârâta, deși notificată cu confirmare de primire, la data de 12.08.2010, cu privire la opțiunea lui de a cumpăra bunurile care fac obiectul contractelor de leasing nr. 150/2005 și nr. 157/2005, conform Cap. V din cele două contracte, nu a înțeles să-i predea documentația necesara înmatriculării bunurilor. CAPITOLUL V - din Contractele de leasing nr. 150 și nr. 157-Proprietatea b): La sfârșitul perioadei de leasing, UTILIZATORUL va putea cumpăra bunul care face obiectul contractului de leasing proprietatea transmițându-se de la FINANȚATOR la UTILIZA TOR. CAPITOLUL III - din OG 51/1997 - Obligațiile părților în cadrul unei operațiuni de leasing: Art. 9. - Locatorul/finanțatorul se obligă: d) să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale; Contractul de leasing este un contract specific reglementat prin OG 51/1997 astfel cum a fost modificata si actualizata. Prin Legea 93/2009, leasingul financiar a fost calificat ca fiind activitate de creditare.

Prin urmare orice interpretare a prevederilor legale, indiferent dacă sunt în baza Noului Cod civil, în baza OG 51/1997, sau în baza Codului fiscal, trebuie să pornească de la premisa că un contract de leasing financiar este, prin definiție, un contract de finanțare și nu o închiriere. Codul Civil nu aduce norme noi prin care cei obligați la anumite prestații se pot pune la adăpostul unor concepte sau instituții de drept atunci când nu își îndeplinesc obligațiile contractuale.

Că, în fapt, a încheiat la data de 1.02.2006 două contracte de cesiune de contracte de leasing în baza căruia a intrat în posesia autovehiculului marca Mercedes Benz și respectiv a semiremorcii REISCH RHKS-35, având obligația de a achita: 26.500 eur reprezentând valoarea totală a contractului nr. 150/01.09.2005 respectiv 14.300 eur reprezentând valoarea totala a contractului nr. 157/15.09.2005. Cum rezultă din conținutul celor două contracte la CAP. IV - Valoarea contractului, ratele, scadența ratelor - părțile au convenit ca,din aceste valori, 15% reprezintă avansul iar 20% reprezintă valoarea reziduală. Conform art. 2 lit. b din OG 51/1997 valoarea totală a contractului de leasing reprezintă valoarea totală a ratelor la care se adaugă valoarea reziduală. Potrivit OG nr. 51/1997 prețul este stipulat în contractul de leasing sub forma valorii totale a contractului de leasing, a valorii reziduale și a ratelor de leasing. Valoarea totală a contractului are semnificația juridică a prețului, ea reprezentând valoare totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală. Valoarea reziduală este valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator, corespunzând de regulă, cu ultima rata de leasing. Este însă posibil ca valoarea reziduală să fie achitată și în avans ori eșalonat. În acest ultim caz, cota din valoarea reziduală se adaugă la cuantumul ratei de leasing. Cauza oricărui act juridic constă în scopul urmărit de părți la încheierea lui. Asemeni dreptului comun și în cazul contractului de leasing, până la dovada contrarie, existența cauzei se prezumă, ea rezultând din ansamblul clauzelor contractuale. Cum contractul de leasing are un caracter sinalagmatic, aici cauza este evidentă și constă în prestația pe care oricare dintre cele doua părți o are de efectuat. Durata contractelor a fost negociată la 60 de luni, până la 1.09.2010 respectiv 15.09.2010, conform capitolului III.

Conform acelorași contracte obligația de plată totală, a celor doua contracte, era de 40.800 eur. În perioada 2006-2010 a efectuat plăți eșalonate, care au inclus și valoarea reziduală a bunurilor, acestea reprezentând contravaloarea contractelor de leasing mai sus menționate, in valoare totala de 52.483,47 eur. Invocând art. 969 Codul civil, în vigoare atunci, față de forța obligatorie a Contractului de Leasing, acesta reprezintă legea părților, ambele părți contractante având încă de la încheierea contractului reprezentarea întinderii drepturilor și obligațiilor ce le revin. Astfel locatorul . LEASING SRL a avut la semnarea Contractelor de Leasing și reprezentarea faptului că valoarea acestor contracte a fost stabilită de comun acord și acceptata, având în vedere caracterul comercial al activității desfășurate de societatea de leasing. La data cesionării, 1.02.2006, pârâta s-a obligat, prin contract, să îi întocmească un nou grafic de reprezentare a ratelor de leasing pentru ambele contracte cesionate însă acest lucru nu s-a întâmplat astfel că plata bunurilor s-a făcut după cum a considerat de cuviință însă fără a depași data încetării celor două contracte.

Susține reclamantul că, cu privire la obligația întocmirii noului grafic, a fost statuat in mod irevocabil, având autoritate de lucru judecat, de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 750/2010, acest fapt.

Privitor la evaluarea convențională a prejudiciului prin clauza penală menționată în CAP.XIV pct. a, b și c din Contractele de Leasing, părțile au inserat practic art. 16 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing și pe care a înțeles să le precizeze și în sensul predeterminării prejudiciului cauzat de neexecutarea Contractului de către Finanțator/Locator. Astfel că datorita refuzului continuat și total nejustificat al Lichidatorului judiciar al . SRL de a preda actele bunurilor în vederea transferului de proprietate asupra acestora, prejudiciul este reprezentat de neputința folosirii bunurilor pe perioada 15.09.2010 până în prezent, întrucât au expirat actele de circulație a autovehiculului, iar lichidatorul judiciar a refuzat în mod nejustificat prelungirea valabilității actelor, deși a fost obligat prin sentința civilă nr. 5782/2010 rămasa definitivă prin nerecurare, pentru o anumită perioadă să facă acest lucru.

Luând în considerare faptul că bunurile reprezintă un autovehicul cu semiremorca de 40 tone, pe care le-a contractat în vederea efectuării de transporturi diverse în scopul aducerii de venituri și care nu au putut fi puse în circulație datorită refuzului lichidatorului judiciar al . LEASING SRL, prejudiciul cauzat se ridică la suma de 130.500 lei pe o perioada de 29 de luni respectiv din 09.2010 până în 02.2013.

Dovada comunicării pretențiilor sale precum și a actelor doveditoare pe care se sprijină acestea, în una din formele prevăzute la art. 720 ind. 1 alin. 2 precum și a îndeplinirii termenului prevăzut la alin. 5 al aceluiași articol, înainte de adresa instanței o face cu Notificarea transmisă și primită de societate pârâtă din data de 12.08.2010 la care nu a dat curs .

Menționează faptul că cele două contracte de leasing au încetat la termen respectiv la data de 1.09.2010 și 15.09.2010 însă de atunci reprezentantul . LEASING refuză să întocmească actele de vânzare cumpărare a bunurilor pe motiv că ratele nu au fost achitate în totalitate. Însă având in vedere Decizia comercială nr. 750/2010 prin care Curtea de Apel a stabilit, în mod irevocabil, că cele două contracte de leasing nu pot fi reziliate pe motiv de neplată, respectiv pentru neplata a două rate consecutive de către utilizator întrucât nu a fost întocmit un grafic de plata a ratelor iar utilizatorului nu-i poate fi imputată o astfel de culpă care aparține în mod exclusiv finanțatorului. Cu alte cuvinte cele două contracte de leasing au încetat la termen. Leasingul financiar este definit ca fiind acea operațiune care îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele condiții: riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing; părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului; utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate fi exprimată; pe durata locațiunii, finanțatorul și utilizatorul au drepturi și obligații specifice stabilite pe cale legală și pe cale convențională. La încetarea contractului de leasing la termen utilizatorul are trei posibilități: să achiziționeze bunul, să îl restituie, ori să continue contractul de leasing.

Legea sancționează în termeni imperativi pe finanțatorul care nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului, obligându-l la daune interese.

Din aceste motive se constată aplicabila sancțiunea civilă respectiv, obligarea la daune cominatorii (despăgubiri viitoare) de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării sentinței și până la executarea măsurilor dispuse prin sentință.

În drept, invocă reclamantul art. 242 Codul de procedură civilă, prevederile art. 969, 970, 977, 1073 din Codul civil in vigoare la data încheierii contractelor, art. 1350 și art. 1530 din Noul Cod Civil, art. 274 codul de procedură civilă și OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing, Legea nr. 287/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 51/1997, art. 9, art. 13, art. 16 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing; art. 172-176 Codul de procedură civilă.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

A ridicat în prealabil în întâmpinare excepția nulității cererii ca netimbrată, respectiv autorității de lucru judecat cu privire lai solicitările reclamantului.

Susține că, conform art. 6 lit. c din Legea nr. 146/1997, pentru acțiunile, cererile și contestațiile introduse se prevede obligativitatea plății taxei de timbru judiciar, iar conform art. 20 alin. 3 din același act normativ, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Și că, pe cale de excepție, solicită constatarea autorității de lucru judecat, cu privire la solicitările pârâtului, având în vedere următoarele:

Împotriva reclamantului, lichidatorul judiciar a exercitat o acțiune în pretenții ce a constituit obiectul dosarului nr._ . La rândul său, C. M. B. a formulat cerere reconvențională împotriva societății M. E D. Leasing SRL, prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra celor două bunuri mobile ce constituie obiectul și prezentului dosar. La data de 9.12.2010 prin sentința nr. 6000/2010 pronunțată de Judecătoria A. I., acțiunea lichidatorului judiciar a fost admisă și cererea reconvențională a fost respinsă, instanța constatând că reclamantul C. M. B. nu și-a executat obligațiile stipulate în contractele de leasing.

În consecință, există deja o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a constat neexecutarea culpabilă a obligațiilor stipulate în contract și a fost respinsă acțiunea în constatare a dreptului de proprietate asupra celor două bunuri mobile

Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat, asupra căreia a rămas în pronunțare instanța, tribunalul reține că:

Art. 430 Autoritatea de lucru judecat: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Art. 431 Efectele lucrului judecat: (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Art. 432 Excepția autorității de lucru judecat: Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Este consacrat că puterea de lucru judecat are un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, fără ca această instanță să mai poată lua în discuție existența dreptului, și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate pune în discuție dreptul său la alt litigiu.

Instanța apreciază că există în cauză autoritate de lucru judecat, în sensul art. 431, anume identitate de părți, cauză și obiect.

Astfel, prin sentința civilă nr. 6000/2010 pronunțată la 9.12.2010 de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta S. PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . LEASING SRL, societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtul C. M. B., și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 34.168,10 lei, reprezentând debit restant. De asemenea, s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant C. M. B. în contradictoriu cu reclamanta S. PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . LEASING SRL.

În considerentele sentinței, a reținut judecătoria că:

Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2010 sub număr_, reclamanta SOCIETATE PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL lichidator judiciar al S.C. M. E D. LEASING SRL a chemat în judecată pe pârâtul C. M. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către . Leasing SRL a sumei de 34.168,10 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin dispozițiile încheierii nr. 317/F/12.12.2006 pronunțată de către judecătorul sindic desemnat în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului A., s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea . Leasing SRL și numirea în calitate de administrator judiciar a lui A. Z.. La data de 31.01.2008, prin dispozițiile încheierii nr. 7/F/CC/2008 lichidatorul judiciar A. Z. este înlocuit la cererea sa cu T. I.. Prin încheierea nr. 27/F/CC/19.06.2008, lichidatorul judiciar T. I. este înlocuit la cererea sa cu Expert Insolvență SPRL Hunedoara.

Reclamanta a mai precizat că la data de 1.02.2006, între S.C. M. E D. Leasing SRL, în calitate de finanțator și C. M. B., în calitate de utilizator, au fost încheiate două contracte de leasing: contract de leasing nr. 150/01.09.2005, având ca obiect autoturism Mercedes Benz 1840 LS, cu date de identificare WDB9540321K700616 și contract de leasing nr. 157/15.09.2005, având ca obiect semiremorca Reisch RHKS-35, cu date de identificare E100881. De asemenea, s-a arătat că pârâtul a devenit utilizator al contractelor de leasing mai sus menționate, în urma încheierii unor contracte de cesiune pentru bunurile respective cu cedentul Trans A. SRL.

Datorită neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către pârât privind plata ratelor de leasing scadente, reclamanta a arătat că în temeiul dispozițiilor contractelor de leasing a procedat la notificarea utilizatorului în vederea efectuării plății ratelor contractuale restante, urmând ca în caz contrar contractul să fie reziliat.

Astfel, la data de 4.02.2009, prin somația nr. 8435 și scrisoarea de reziliere nr. 8435/1, lichidatorul judiciar a notificat clientului rezilierea contractelor de leasing nr. 150/2005, respectiv nr. 157/2005 în temeiul dispozițiilor art. XV din contract, punându-i-se în vedere să predea bunul care face obiectul contractului de leasing reziliat, achitarea ratelor de leasing restante și a îndemnizației de reziliere.

Totodată, reclamanta a precizat că deși pârâtul și-a exprimat intenția rezolvării litigiului pe cale amiabilă, nu a predat bunurile aferente contractelor de leasing și nici nu a înțeles să-și onoreze obligațiile de natură pecuniară, în sensul achitării ratelor restante în valoare de 34.168,10 lei, fiind convocat ulterior și la conciliere.

Mai mult, s-a arătat că respectiva creanță deținută împotriva pârâtul este una certă, lichidă și exigibilă.

În drept au fost invocate prevederile art. 1073, art. 1170 Codul civil, art. 720 ind. 1, art. 720 ind. 3 Codul de procedură civilă, art. 15 din OG 51/1997, modificată privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, art. 43, art. 46 din Codul Comercial, art. 25 și art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Conform art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În probațiune, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar: încheierea nr. 27/F/CC/2008 pronunțată de Tribunalul A. în data de 19.06.2008 în dosarul nr._ ; contractele de leasing încheiate între cele două părți; dovada rezilierii contractuale întreprinsă de lichidatorul judiciar; facturile fiscale invocate în susținerea pretențiilor, convocarea la conciliere a pârâtului, răspunsul acestuia și adresa lichidatorului judiciar prin care i s-au comunicat acestuia condițiile eșalonării ratelor restante (f. 9-57).

Prin întâmpinarea formulată (f. 67-69), pârâtul a solicitat, în primul rând, suspendarea cauzei întrucât pe rolul Curții de Apel A. se regăsește dosarul nr._ – recurs, cu termen de judecată la data de 24.09.2010, având ca obiect constatarea rezilierii contractelor de leasing nr. 150/01.09.2005 și nr. 157/15.09.2005. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, ca inadmisibilă.

Cu privire la sumele pretinse de către reclamantă, pârâtul a solicitat să se constate executarea contractelor de leasing sus menționate încheiate între ., în calitate de utilizator și . Leasing SRL, cesionate ulterior pârâtului prin contractele de cesiune încheiate pentru fiecare contract în parte la data de 1.02.2006.

Pârâtul susține că a achitat sumele stabilite în cele două contracte până în aprilie 2009, deși contractele de leasing erau în derulare, cu termen de valabilitate stabilit prin contracte până în septembrie 2010.

De asemenea, a precizat să . Leasing SRL s-a obligat la întocmirea unui nou grafic de eșalonare a plăților ce urmau a fi efectuate de către pârât, lucru care nu a fost dus la îndeplinire.

Pârâtul a apreciat că în mod nelegal și cu încălcarea prevederilor contractuale lichidatorul judiciar a procedat la rezilierea celor două contracte pe motiv de neplată deși acesta a achitat suma de 42.483,47 euro, respectiv 147.317,98 Ron.

Totodată pârâtul arată că a acceptat rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului dintre părți, datorită faptului că nu a intrat în posesia contractelor de leasing preluate prin cesiune decât la data la care i-a fost comunicată citația, necunoscând astfel adevărata valoare a celor două bunuri.

Anexat întâmpinării s-a depus: centralizator (f. 70-71) și dovada citării (f. 72).

La data de 21.09.2010 pârâtul a formulat acțiune reconvențională (f. 73-74), solicitând instanței:

- Să se constate executarea contractelor de leasing sus menționate încheiate între ., în calitate de utilizator și . Leasing SRL, cesionate ulterior pârâtului prin contractele de cesiune încheiate pentru fiecare contract în parte la data de 1.02.2006;

- Să se dispună obligarea pârâtei reconvenționale să emită factura finală a valorii reziduale, în baza contractelor de leasing ante menționate, pentru bunurile contractuale, respectiv autotractorul Mercedes Benz 1840 LS, cu date de identificare WDB9540321K700616 și semiremorca Reisch RHKS-35, cu date de identificare E100881, în vederea înmatriculării acestora pe numele pârâtului, iar în caz de refuz să se pronunțe o sentință care să țină loc de act translativ de proprietate a celor două bunuri menționate mai sus, în favoarea acestuia;

- Să se dispună înmatricularea bunurilor mai sus menționate către Serviciul de Înmatriculări Auro din cadrul Instituției Prefectului și operarea de către acest serviciu a mențiunilor necesare în vederea înmatriculării bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing nr. 150 și nr. 157 pe numele pârâtei

În drept au fost invocate art. 969, 970 Cod civil, art. 119 (1) Codul de procedură civilă, OG nr. 51/1997 modificată privind operațiunile de leasing.

Acțiunea reconvențională a fost legal timbrată (f. 75).

Anexat acțiunii reconvenționale s-a depus notificare (f. 76), dovezi comunicare (f.77).

La data de 3.01.2010, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât (f. 82-83), solicitând respingerea apărărilor formulate de pârât, ca fiind nefondate.

Anexat răspunsului la întâmpinare s-a depus fotocopia certificată pentru conformitate cu originalul a chitanței nr._/25.05.2006 (f. 84), sentința nr. 144/F/2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ (f. 85-86).

La data de 03.11.2010 reclamanta a depus la dosar întâmpinare împotriva acțiunii reconvenționale (f. 87-88).

La aceeași dată, pârâtul a depus la dosar completare la întâmpinare (f. 89-91), anexând, în fotocopie: Decizia comercială nr. 750/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ (f. 92-94), chitanțe (f. 95-99), ordine de plată (f. 100-102), dovezi transfer numerar (f. 103-123), contract de plată (f. 124).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 15.09.2005 între . Leasing SRL, în prezent societate în faliment, în calitate de finanțator și . calitate de utilizator a fost încheiat contractul de leasing nr. 157, având ca obiect semiremorca REISCH RHKS – 35, cu datele de identificare: E100881.

La data de 1.09.2005 între . Leasing SRL, în prezent societate în faliment, în calitate de finanțator și . calitate de utilizator a fost încheiat contractul de leasing nr. 150, având ca obiect autoturismul Mercedes Benz 1840 LS, cu datele de identificare WDB9540321K700616.

La data de 1.02.2006, s-au încheiat contractele de cesiune de contract de leasing nr. 150/01.09.2005 și respectiv nr. 157/15.09.2005 între . Leasing SRL, în calitate de locator, C. M. B. în calitate de cesionar și ., în calitate de cedent.

Prin somația nr. 8435/04.02.2009 (fila 32) a fost somat pârâtul să predea bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing menționate mai sus și să achite ratele de leasing restante, consemnate în facturile emise, inclusiv penalitățile de întârziere aferente acestora, precum și să achite indemnizația de reziliere, constând în echivalentul a 6 rate de leasing, întrucât contractul a fost reziliat conform dispozițiilor art. XV din Contract.

Instanța reține că creanța transmisă prin cesiune își păstrează natura (civilă sau comercială), precum și garanțiile care o însoțeau, iar clauzele contractuale inițiale rămân aceleași. Prin urmare, cesionarul nu poate pretinde că nu-i sunt opozabile clauzele contractuale inițiale, precum și clauzele din contractul de cesiune.

În conformitate cu prevederile contractului de cesiune (fila 11), instanța constată că cesionarul C. M. B. se obliga la plata avansului inițial și a ratelor de leasing restante aparținând cedentului . până la momentul semnării prezentului contract.

Referitor la pretențiile formulate de pârâtul reclamant prin cererea reconvențională, instanța a constatat neexecutarea contractelor de leasing între părți, având în vedere că acesta nu și-a executat obligația contractuală, întrucât datoria de 44.646,89 lei nu a fost achitată de către pârât așa cum arată acesta, factura fiscală depusă la dosar arătând că în realitate pârâtul a plătit suma de 4.646,89 lei, reprezentând contravaloarea facturii pe luna mai 2006 (fila 131). prin urmare, au fost respinse ca nefondate și celelalte capete de cerere din acțiunea reconvențională.

Față de cele de mai sus, instanța a admis acțiunea principală așa cum a fost formulată .

Sentința civilă nr. 6000/2010 pronunțată la 9.12.2010 de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ a devenit irevocabilă. Tribunalul A. Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr._, prin Decizia nr. 614/R/2011 pronunțată la 23 iunie 2011 a respins recursul declarat de recurentul pârât C. M. B. împotriva sentinței.

Așadar, cu putere de lucru judecat, referitor la pretențiile formulate de pârâtul reclamant C. B. prin cererea reconvențională formulată de acesta în contradictoriu cu M. E D. LEASING SRL, prin care a solicitat:

S-a reținut neexecutarea contractelor de leasing între părți, având în vedere că C. B. nu și-a executat obligația contractuală de plată a prețului.

Prin capătul principal al cererii de chemare în judecată în cauza de față, reclamantul C. B. în contradictoriu cu M. E D. LEASING SRL, a solicitat:

- să se constate că, în calitate de utilizator cesionar, în contractele de leasing nr. 150/01.09.2005 respectiv nr. 157/15.09.2005 și-a îndeplinit obligațiile.

Cu privire la care există autoritate de lucru judecat, potrivit considerentelor sentinței civile nr. 6000/2010 pronunțată la 9.12.2010 de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, expuse în paragraful al 3-lea de mai sus.

Prin capetele al doilea, al treilea și ultim al acțiunii de față a solicitat:

Aceste capete de acțiune sunt accesorii cererii principale de constatare că, în calitate de utilizator cesionar, în contractele de leasing nr. 150/01.09.2005 respectiv nr. 157/15.09.2005 și-a îndeplinit obligațiile, și nu mai trebuie examinate în condițiile în care s-a constatat existența autorității de lucru judecat.

Așa fiind, se va admite excepția autorității de lucru judecat ridicate de pârâtă în întâmpinare cu privire la capătul principal de acțiune..

Și se va respinge în consecință acțiunea reclamantului C. M. B., domiciliat în Sântimbru, ., județul A., CNP_, în contradictoriu cu pârâta M. E D. LEASING SRL, în faliment, cu sediul în Cugir, ., ., cod fiscal_, nr. de înregistrare în registru comerțului J_, reprezentată prin lichidator judiciar Expert Insolvență SPRL, cu sediul în D., .. 2, ..

Pentru aceste motive.

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția autorității de lucru judecat ridicate de pârâtă în întâmpinare.

Respinge în consecință acțiunea reclamantului C. M. B., domiciliat în Sântimbru, ., județul A., CNP_, în contradictoriu cu pârâta M. E D. LEASING SRL, în faliment, cu sediul în Cugir, ., ., cod fiscal_, nr. de înregistrare în registru comerțului J_, reprezentată prin lichidator judiciar Expert Insolvență SPRL, cu sediul în D., .. 2, ..

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 4.06.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. C. V. L.

Redactat DC/Tehnoredactat VL/4.07.2013/4 exemplare

← Pretenţii. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul ALBA		Pretenţii. Decizia nr. 1305/2013. Tribunalul ALBA →

Obligatia de a face. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA