Pretenţii. Decizia nr. 1452/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 7508/176/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 1452/R/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Judecător C. M. C.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul I. V. împotriva sentinței civile nr. 2019/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 2013 în contradictoriu cu intimații . și B. E. JUDECĂTORESC SAPTA F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prezent și asistat de av. N. I. V. în substituire av. B. A. cu delegație de substituire la dosar pentru recurent și av. S. S. pentru intimata ., lipsă fiind intimatul B. Sapta F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 19.09.2013, intimata . prin avocat a depus la dosa întâmpinare și împuternicire avocațială.
La solicitarea avocatului recurentului, instanța comunică un exemplar din întâmpinare.Instanța supune dezbaterilor competența funcțională a Secției a II-a Civilă de soluționarea a pricinii raportat la natura litigiului dedus judecății.
Mandatarii părților, având pe rând cuvântul, apreciază litigiul fiind de natură pur civilă și transpunerea acesteia pe Secția I.
Față de actele depuse la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.11.2012, sub doar nr._, reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâții . și B. E. JUDECĂTORESC SAPTA F. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- să fie obligați pârâții la plata sumei de 28.512 euro în echivalent lei în ziua plății, reprezentând câștigul nerealizat în perioada 19.05.2009 – 19.05.2012, ca urmare a lipsei de folosință a autotractorului marca „VOLVO” FH12 – 380 4x2, cu nr. de identificare YV2A4B2A0XB214498, fabricat în anul 1999, având masa maximă autorizată de 18.000 kg.
- să fie obligat pârâtul B. Sapta F. alături de pârâta . la plata sumei de 18.486 euro în echivalent lei în ziua plății, ca urmare a imposibilității reintrării în posesia autotractorului mai sus identificat
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care se vor opune admiterii acțiunii.
În fapt, a arătat în esență că în dosarul execuțional nr. 252/2008, B. Sapta F. a pornit formele de executare silită împotriva debitoarei . pentru plata sumei de 10.021,50 lei, aplicându-se în acest sens, la data de 10.02.2009 sechestrul execuțional asupra autotractorului marca VOLVO, însă după aplicarea sechestrului, la data de 11.02.2009, numitul I. V. M., administratorul . adus la cunoștință B. Sapta F. faptul că autotractorul a fost vândut unei terțe persoane, la data de 15.01.2009. Cu toate acestea executorul judecătoresc a continuat procedura executării silite, iar la data de 19.05.2009 a organizat o licitație publică, care a fost câștigată de pârâta ., care a oferit prețul de 10 100 lei plus 1 919 lei TVA, întocmindu-se în acest sens procesul verbal de licitație mobiliară nr. 252/19.05.2009, autotractorul fiind preluat de pârâta ..
Reclamantul arată că împotriva acestui proces – verbal de licitație a formulat o contestație la executare, care a format obiectul dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 3376/21.06.2010, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ și nici prin decizia civilă nr. 218/A/05.11.2010 dată de Tribunalul A., respectiv de restituire a autotractorului marca VOLVO FH12-380 4x2, cu număr de înmatriculare AB-06- motiv pentru care a formulat cerere de executare silită care face obiectul dosarului execuțional nr. 338/EX/2011 al B. Cherșa S.. A precizat că prin procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc la data de 30.08.2011, s-a constat că pârâta a înstrăinat autotractorul. Față de această împrejurare, reclamantul a formulat o acțiune la Judecătoria A. I., prin care a chemat în judecată pârâta de ordin 1, pentru a se stabili valoarea autotractorului la suma de 18.486 euro, acțiune care a fost admisă în parte de această instanță. Iar împotriva sentinței pronunțate de judecătoria A. I., reclamantul a formulat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 321/2012 pronunțată de Tribunalul A., fiind stabilită valoarea de 18.486 euro a autotractorului.
Reclamantul menționează că de la data preluării autotractorului și până în prezent nu a putut folosi autotractorul, apreciind totodată că pe durata celor trei anii de zile ar fi putut obține un venit net de 28.512 euro.
Cu privire la pârâtul B. Sapta F. arată că acesta trebuie să răspundă solidar alături de pârâta de ordin 1, întrucât acesta a încălcat prevederile art. 437 Cod. proc. civ., formele de executare silită întocmite de acesta fiind lovite de nulitate parțială, deoarece s-a produs o vătămare, constând în obținerea unui preț derizoriu pentru bunul mobil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 9-50).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.840 lei și timbru judiciar în valoare de 6 lei (f. 67).
La data de 13.02.2013, pârâtul B. Sapta F. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție care a fost respinsă de către instanța de judecată, prin încheierea de ședință din data de 05.04.2013. Iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune a depus la dosarul cauzei Decizia nr. 162/22.04.2013 a Curții Constituționale a României.
A fost depus, în copie pentru conformitate cu originalul, dosarul execuțional nr. 252/2008 al B. Sapta F. (f. 80-260) și actele aflate în dosarul execuțional nr. 338/EX/2011 al B. Cherșa S. (f. 262-373).
Pârâta . a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării a arată că autotractorul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ a fost dobândit de societatea pârâtă la licitație, însă, chiar dacă licitația a fost anulată din motive de ordin procedural, nu duce la concluzia că participanții la licitație ar fi avut cunoștință de omisiunile executorului și ar fi fost de rea credință la dobândirea bunului. De asemenea precizează că nu se poate reține o culpă a societății . întrucât bunul dobândit la licitație în data de 19.05.2009 în dosarul execuțional nr. 252/2008 al B. Sapta nu se afla sub sechestru și nu exista nici o dovadă certă că acest bun ar aparține . silită declanșată în dosarul execuțional menționat nu a fost suspendată de către instanța de judecată până la data adjudecării bunului. Bunul a fost folosit de către pârâta . de la data dobândirii lui la licitație până la data de 23.10.2009, când a fost înstrăinat, din motive comerciale. Iar la data când a fost înstrăinat bunul și când a fost înmatriculat pe noul proprietar, actul prin care a fost dobândit, respectiv actul de adjudecare la licitație, nu era desființat.
Pârâta a contestat și suma pretinsă de reclamant, întrucât acesta nu a depus nici o dovadă în dovedirea cuantumului prejudiciului. Totodată a înțeles să conteste și dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la acest bun, întrucât chiar și în condițiile în care vânzarea la licitație este anulată, bunul ar fi urmat să se întoarcă în patrimoniul societății . dintre fiu și tată, fiind una fictivă, putând fi dovedită cu elemente ce atrag nulitatea absolută.
La termenul de judecată din data de 5.04.2013, pârâta . a depus la dosarul cauzei completare la întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției acțiunii pentru perioada 19.05.2009 – 14.11.2009, excepție respinsă de către instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 26.04.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei . (f. 396-397).
Prin sentința nr. 2019/2013 pronunțată de Judecătoria A. I., instanța a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamantul I. V., domiciliat în ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în . M., ., jud. A. și B. E. JUDECĂTORESC SAPTA F. cu sediul în A. I., P-ța I. M., nr. 25, jud. A..
A obligat reclamantul să plătească pârâtei . suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul execuțional nr. 252/2008, s-a început executarea silită împotriva debitoarei ., pentru plata sumei de 10.021,50 lei.
În data de 19.05.2009, executorul judecătoresc a vândut la licitație publică un autotractor marca Volvo, aparținând ., această licitație fiind câștigată de către ..
Împotriva licitației a fost formulată contestație la executare de către numitul I. V., care a fost admisă de instanță, care a anulat licitația și a dispus restituirea autotractorului, stabilind că acesta era proprietatea lui I. V., nu a debitoarei . (această societate înstrăinase autotractorul administratorului ei, I. V., înainte de vânzarea acestuia la licitație).
Numitul I. V. nu a mai reușit să-și recupereze autotractorul, întrucât . (societatea care l-a cumpărat la licitație) l-a vândut unei terțe persoane, de bună credință.
Prin urmare, I. V. a formulat o acțiune în instanță prin care a solicitat instanței să oblige pe . să-i plătească valoarea autotractorului marca Volvo, cerere admisă de Tribunalul A. prin decizia civilă 321/11.05.2012.
Prin prezenta acțiune, reclamantul I. V. a solicitat instanței să oblige pe . și pe B. Sapta F. (cel care i-a vândut autotractorul la licitație), să-i plătească 28.512 euro, reprezentând câștigul nerealizat pe perioada în care a fost lipsit de dreptul de folosința acestuia (3 ani).
În plus, a solicitat să fie obligat B. Sapta F., la plata sumei de 18.486 euro, alături de . suma la care a fost obligată această societate, prin hotărârea menționată mai sus, reprezentând valoarea autotractorului).
În privința câștigului nerealizat, în valoare de 28.512 euro, pe care l-a solicitat reclamantul, instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, nu se explică cum a fost stabilită această sumă și la ce anume ar trebui să se raporteze instanța (și eventual expertul evaluator) pentru a stabili câștigul nerealizat de reclamant în cei 3 ani cât a fost lipsit de autotractor.
Reclamantul, prin avocat, a arătat (f. 392 verso) că reclamantul obținea venituri din transportul de materiale de construcții cu autotractorul Volvo, fiind înregistrat ca persoană fizică autorizată.
Prin urmare, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada că era înregistrat ca persoană fizică autorizată și că obținea venituri în mod legal, cu autotractorul Volvo (f. 393).
Reclamantul nu s-a conformat solicitării instanței, depunând doar o factură fiscală (f. 399) în care apare PF I. V., nefiind în măsură să facă dovada că există în realitate acest PF (sau că acesta a existat în cei 3 ani cât a fost lipsit de folosința autovehiculului).
De asemenea, reclamantul a mai depus o factură fiscală (f. 404) reprezentând contravaloarea unui transport de la . (unde era administrator reclamantul) la Arhiepiscopia Ortodoxă A.. Această factură nu dovedește însă, că reclamantul obținea câștiguri personale din folosința autotractorului (nu rezultă nici măcar că la acel transport s-a folosit autotractorul Volvo).
De altfel, prezenta acțiune este formulată de reclamantul I. V., în nume personal, nu de PF I. V. (presupunând că există acest PF).
Prin urmare, cererea de obligare a pârâților la plata câștigului nerealizat va fi respinsă de instanță ca nefondată.
În ceea ce privește obligarea B. Sapta F. la plata, alături de ., a valorii autotractorului vândut la licitație de acest executor, instanța constată că răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile art. 45 alin. 1 Legea 188/2000, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.
În speță, nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc și-a încălcat obligațiile profesionale, o eroare săvârșită cu ocazia unei executări silite, nefiind de natură a trage automat răspunderea sa profesională și civilă, mai ales că nu s-a făcut dovada că ar fi fost săvârșită cu intenție sau din gravă neglijență.
În hotărârea judecătorească prin care a fost desființat procesul verbal de licitație (fila 29-31) a analizat un vast probatoriu pentru a se stabili că reclamantul era adevăratul proprietar al autotractorului (dobândit de acesta de la propria societate printr-o dare în plată cu termen suspensiv). Având în vedere că executorul nu putea administra probe (inclusiv martori) în faza de executare silită pentru a ajunge la concluzia instanței, nu se poate concluziona că acesta a săvârșit vreo faptă cu vinovăție sub forma intenției sau a culpei grave, care să atragă răspunderea disciplinară și civilă.
Față de cele de mai sus, instanței a respins acțiunea ca nefondată.
În temeiul art. 274 al 1 Cod pr.civ. instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei . suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs I. V. solicitând instanței ca prin decizia ce o va pronunța sa dispună: în principal, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe de fond și în subsidiar modificarea în întregime a sentinței civile.
În fapt, s-a arătat că sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale la care a făcut referire în acțiune.
În mod greșit prima instanță a respins efectuarea unei expertize tehnice de evaluare prin care să se stabilească câștigul nerealizat de către subsemnatul în perioada 19.05._12, ca urmare a lipsei de folosință a autotractorului marca „VOLVO".
Încă de la început, a solicitat, în probațiune, efectuarea unei expertize de evaluare motivat de faptul că era singura posibilitate de a-mi dovedi pretențiile, respectiv de a dovedi că pârâții îmi datorează 28.512 euro în echivalent lei în ziua plății.
Pârâta S.C. Miriam G. S.R.L., prin mandatarul său, a arătat că nu se opune efectuării unei expertize tehnice, din contră, a considerat că această probă este utilă soluționării cauzei. Mai mult decât atât, a formulat și obiective pentru expertiză (fila 391 din dosarul cauzei). Cu toate acestea, instanța nu a încuviințat efectuarea acestei expertize (încheierea de ședință din data de 26.04.2013-fila 405).
Prin urmare, instanța de fond că nu avea la ce anume să se raporteze pentru a stabili câștigul nerealizat în cei 3 ani. În situația în care ar fi încuviințat acest mijloc de probă, cu siguranță ar fi avut la ce să se raporteze.
Anexează un raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expertul tehnic auto M. P., raport de expertiză din care rezultă că "profitul potențial de realizat de un autotractor Volvo FH12 ce tractează o semiremorcă pentru mărfuri generale, pe o perioadă de 3 ani se estimează astfel: aproximativ 28.500 euro pentru transport intern și aproximativ 35.000 euro pentru transport internațional."
Anexează un contract civil de prestări servicii încheiat la data de 19.05.2009 între recurent și S.C. Studio 54 Spedition, prin care a închiriat autotractorul Volvo FH12 pentru o perioadă de 3 ani, prețul prestației fiind de 28.462 euro.
Tot greșită este și susținerea primei instanțe potrivit căreia nu a făcut dovada că obținea câștiguri personale de pe urma folosinței autotractorului. Nu este simplu să dovedească acest aspect atâta vreme cât nu a putut folosi autotractorul de la data preluării acestuia și până în prezent.
Și totuși, atât cu raportul de expertiză tehnică extrajudiciară cât și cu contractul civil de prestări servicii, ambele anexate prezentului recurs, dovedețte că pe durata celor trei ani de zile ar fi putut obține un venit net de 28.500.
Prima instanță a considerat necesar să facă dovada că era înregistrat ca persoană fizică autorizată. Nu avea de ce să fac această dovadă. Recurentul, persoană fizică, a fost și sunt proprietarul autotractorului marca „VOLVO" FH12 - 380 4x2. Putea să închirieze autotractorul (lucru pe care l-a și făcut), putea să obțin câștiguri personale din folosința acestuia. în realitate însă nu s-a întâmplat așa, neputând să folosească autotractorul.
În ceea ce privește obligarea B. Sapta F. la plata, alături de S.C. Miriam G. S.R.L., a valorii autotractorului vândut la licitație de acest executor, prima instanță a considerat că nu a făcut dovada că executorul judecătoresc și-a încălcat obligațiile profesionale și mai ales că nu a făcut dovada că acesta ar fi săvârșit vreo eroare cu intenție sau din gravă neglijență.
În cuprinsul acțiunii formulate, a arătat că răspunderea civilă a executorului judecătoresc este reglementată de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și prin Hotărârea nr. 19/03.09.2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.
Dispozițiile art. 54 din aceeași lege prevăd că „executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale Codului de procedură civilă și ale altor legi aplicabile în materie".
Potrivit art. 55 alin. 1 și 5 din Hotărârea nr. 19/03.09.2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, „executorul judecătoresc răspunde pentru modul în care își îndeplinește atribuțiile, disciplinar sau civil, în condițiile legii, regulamentului și ale prezentului statut", iar „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale".
În cazul executorilor judecătorești, răspunderea civilă este antrenată și de prevederile art. 998, respectiv art. 999 din vechiul Cod civil, în vigoare la data întocmirii actelor de executare silită.
Așa cum a arătat și în acțiune, în dosarul execuțional nr. 252/2008, B. E. Judecătoresc Sapta F., la cererea creditoarei S.C. (Euro Star Group" S.R.L., a pornit formele de executare silită împotriva debitoarei S.C. „Studio 54" S.R.L. pentru plata sumei de 10.021,50 lei. În acest sens, la data de 10.02.2009 a aplicat sechestrul execuțional asupra autotractorului marca „VOLVO".
La data de 11.02.2009, după aplicarea sechestrului execuțional, s-a prezentat la executorul judecătoresc Sapta F., numitul lacșa V. M., administratorul debitoarei S.C. „Studio 54" S.R.L., care i-a adus la cunoștință faptul că autotractorului marca „VOLVO" a fost vândut în data de 15.01.2009 unei alte persoane.
Cu toate acestea executorul judecătoresc a continuat procedura executării silite și s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către S.C. „Radyso" S.R.L., prin expert M. P., care a evaluat autotractorul la suma de 18.486 euro.
La data de 19.05.2009 executorul judecătoresc Sapta F. a organizat o licitație publică, care a fost câștigată de pârâta S.C. Miriam G. S.R.L, care a oferit prețul de 10.100 lei + 1.919 lei TVA. A întocmit în acest sens procesul-verbal de licitație mobiliară nr. 252/19.05.2009, iar autotractorul a fost preluat de pârâta S.C. Miriam G. S.R.L
Împotriva acestui proces-verbal de licitație mobiliară subsemnatul am formulat o contestație la executare, care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A.-lulia.
Prin sentința civilă nr. 3376/21.06.2010 Judecătoria A.-lulia a admis contestația la executare, a anulat procesul-verbal de licitație mobiliară din 19.05.2009 și a obligat pârâta S.C. Miriam G. S.R.L. să restituie subsemnatului lacșa V. autotractorul mai sus identificat.
Din considerentele de fapt ale sentinței rezultă că era proprietarul autotractorului marca „VOLVO" încă înainte de încheierea procesului-verbal de sechestru. Mai rezultă că executorul Sapta F. a încălcat prevederile art. 437 din codul de procedură civilă în sensul că nu a afișat publicația de vânzare la sediul Primăriei comunei Sântimbru, respectiv nu s-a întocmit procesul-verbal de afișare.
Instanța a reținut că în cauză au fost încălcate prevederile art. 437 din Codul de procedură civilă și că formele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc sunt lovite de nulitate parțială deoarece s-a produs o vătămare a persoanelor constând în obținerea unui preț derizoriu pentru bunul mobil.
Prin urmare, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu a făcut dovada că executorul judecătoresc și-a încălcat obligațiile profesionale. A dovedit acest aspect cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu sentința civilă nr. 3376/21.06.2010 pronunțată de Judecătoria A.-lulia în dosarul nr._, menținută prin decizia civilă nr. 218/A/05.11.2010 a Tribunalului A. și prin decizia civilă nr. 286/28.04.2011 a Curții de Apel A.-lulia.
Intimata ., a depus întâmpinare, prin care va solicită respingerea recursului formulat de către lacșa V. impotriva sentinței civile 2019/2013 pronunțata de către Judecătoria A. I..
In primul rand arată ca motivele de recurs se axează in principal nu pe motivarea sentinței civile ci pe acțiunea principala căreia se incearca sa se dea o noua interpretare si o noua nuanța .
Astfel se invoca un nou contract de prestări servicii incheiat in data de 19.05.2009 având ca parti . SRL si Iacsa V. cu obiectul de inchiriere a autovehiculului Volvo ce face obiectul prezentului dosar pentru o perioada de 3 ani incepand de la data de 19.05.2009 si pana la 19.05.2012.
Depune o adresa din partea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de conducere si înmatriculare a Vehiculelor A. către Birou executor judecătoresc Sapta F. in care se arata ca din data de 10.03.2008 si pana in data 04.06.2009 proprietar al acestui vehicul a fost . SRL " de la acea data si pana in prezent numitul Iacsa V. ca persoana fizica nu a inmatriculat acel vehicul pe numele lui desi putea sa faca acest lucru . Atunci se pune Întrebarea fireasca cum putea sa se faca in realitate un contract de prestări servicii pentru același vehicul, mai ales ca in acel contract nu se menționează la rubrica reprezentant al societății cine este ci doar se face o simpla semnătura la finalul contractului, semnătura care aparține fiului lui Iacsa V. care se numește la fel Iacsa V. M. . Acum știind aceste aspecte veti observa ca fiul prin societate ii inchiriaza tatălui vehiculul cu o suma exorbitanta pentru o perioada de 3 ani . De unde pana unde ca pe cei trei ani numitul Iacsa V. a fost prejudiciat cu aceeași valoare de_ euro, cand el trebuia sa plătească conform contractului si nu sa încaseze .
Este lesne de observat ca acest contract se incheie cu data de 19.05.2009 (daca s-a incheiat in realitate la acea data ) deci la câteva luni de la data de 15.01.2009 cand s-a emis acea factura prin care . vinde vehiculul către lacsa V. persoana fizica, deci vinde un bun ca apoi sa il inchirieze plătind o suma exorbitanta.
Crititica si faptul ca la dosar prin motivele de recurs s-a mai depus si un raport de expertiza extrajudiciara care folosește niște date absolut aberante cum ar fi cei 600 km media zilnica (intrucat daca se ia in calcul o viteza medie de 50 km/h in oras si 90 km/h in afara localităților, nu se poate realiza o viteza medie mai mare de 60 km/h in condițiile de trafic si daca ar merge constant fara opriri si F. A SE LUA IN CALCUL ÎNCĂRCAREA SI DESCĂRCAREA MĂRFII, precum si faptul ca un șofer nu poate sa conducă mai mult de 8 ore . 24 ore si ca se presupune prin expertiza ca acel vehicul nu face revizii, ca sunt comenzi nonstop etc ) deci se afirma ca merge aproape 10 ore in fiecare zi, cate 23 zile pe luna.
Acestea sunt critici raportate la depunerea celor doua acte in probatiune cu atat mai mult cu cat se depun abia acum dupa ce acțiunea principala a fost depusa la Judecătorie la data de 14.11.2012 si nici măcar pana la dezbateri in data de 17 mai 2013 nu s-au regăsit la dosar având in vedere ca in motivele de recurs se fac referire la ele, considera ca aveau in opinia reclamantului o forța probantă.
In al doilea rand arată ca reclamantul nu a răsturnat prin nici un fel de probe sau argumente motivele invocate de noi in apărare si insusite de instanța in motivare cu privire la calitatea pe care noi am avut-o si anume de câștigător al unei licitații care a fost ulterior desfintata ulterior pe cale judecătoreasca pentru niște motive ce nu ni se pot imputa noua, mai mult chiar reclamantul a arătat la fila 392 verso ca acesta realiza venituri din transport de materiale de construcții cu acel autovehicul fiind înregistrat ca persoana fizica autorizata, nereusind sa producă probe in acest sens, iar acțiunea e formulata de către reclamant ca persoana fizica si nu persoana fizica autorizata .
Examinând recursul formulat de I. V. împotriva sentinței civile 2019/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 2013, Tribunalul reține următoarele:
Cererea introductivă de instanță a fost fundamentată pe dispozițiile art. 1003 Cod Civil.
Simpla calitate de societate comercială a unei părți nu atrage caracterul comercial al cauzei, dat fiind obiectul acțiunii, determinat și de cauza juridică indicată de parte.
Față de natura civilă a procedurii judiciare demarate (instanța nefiind chemată să analizeze raporturi juridice obligaționale între profesioniști/cu profesioniștii), soluționarea pricinii excede competenței funcționale a Secției a II-a Civile, de C. Administrativ și Fiscal.
D. urmare, instanța va admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului A. și va transpune în favoarea Secției I din cadrul Tribunalului A. dosarul nr._ 2013 în vederea soluționării recursului declarat de recurentul I. V. împotriva sentinței civile nr. 2019/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului A..
Transpune în favoarea Secției I din cadrul Tribunalului A. dosarul nr._ 2013 în vederea soluționării recursului declarat de recurentul I. V. împotriva sentinței civile nr. 2019/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.11.2013.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored CMC/2ex/06.12.2013
Jud. fond. M.I.M.
| ← Cerere în anulare. OUG 119/2007. Hotărâre din 22-10-2013,... | Pretenţii. Decizia nr. 259/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
