Pretenţii. Decizia nr. 1254/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3674/175/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1254/R/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Judecător L. D.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent S.C. U. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 518/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L. UNIREA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 11.10.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, convocare pentru conciliere și cerere de acceptare a plății eșalonate.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și, fata de lipsa partilor lasă cauza în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecatoria Aiud, sub dosar nr._, reclamanta S.C. S. I. S.R.L. Unirea-prin Lichidator Judiciar Logica Insolv IPURL A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. T. S.R.L. (fostă S.C. Unichim România S.R.L.) Unirea, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,80 lei reprezentând partea neachitată a facturilor nr. 274/30.10.2009 rest de plată_,40 lei, nr. 281/15.03.2010 rest de plată_,80 lei și contravaloarea facturii nr. 282/17.03.2010 în valoare de 6592,60 lei.
În motivarea acțiunii, scutită de plata taxei de timbru, reclamanta arată că în baza facturilor fiscale nr. 274/30.10.2009 în valoare de_ lei, nr. 281/15.03.2010 în valoare de_,44 lei și facturii nr. 282/17.03.2010 în valoare de 6592,60 lei au fost prestate servicii și livrare bunuri către pârâtă, facturile fiind neachitate în totalitate până la această dată. Scadenta facturilor emise și acceptate a fost imediată. Pârâta nu a contestat existența raportului juridic invocat de reclamantă, nefăcând nici un refuz de plată, deși pârâta a acceptat la plată factura fiscală, aceasta nu a înțeles să-și achite debitul, reclamanta făcând nenumărate demersuri în acest sens și procedura concilierii directe în baza art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă dar fără nici un rezultat.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 1361 Cod civil, art. 43,46 Cod comercial și art. 274 Cod de procedură civilă.
În probațiune a depus facturile fiscale și adresa de conciliere și dovada comunicării ( fl. 3-6 ).
Pârâta legal citată la data de 08.02.2013 a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantă pentru lipsa concilierii directe și arată faptul că acțiunea este neîntemeiată pentru faptul că, o parte din pretențiile solicitate sunt prescrise. De asemenea solicită instanței să se observe că acțiunea a fost înregistrată de reclamantă la Judecătoria Aiud în data de 01.11.2012 iar factura fiscală nr. 274 a fost întocmită la data de 30.01.2009, astfel începând cu data de 01.11.2012, acesta a depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei pârâta apreciază că pretențiile reclamantei nu sunt susținute de acte doveditoare, arătând că pârâta nu a acceptat plata facturilor fiscale nr. 274/30.01.2009 și nr. 282/17.03.2010 nepurtând ștampila societății pârâte. Sub aspectul caracterului cert al creanței, pârâta învederează că în conformitate cu art. 46 Cod comercial, obligațiile se probează cu facturi acceptate, iar reclamanta nu a putut face această dovadă.
Prin sentinta recurata, prima instanta a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește debitul constatat prin factura nr. 274/30.10.2009, admitand acțiunea comercială formulată de reclamanta . Unirea reprezentată prin lichidator judiciar LOGICA INSOLV IPURL, în contradictoriu cu pârâta . și pe cale de consecință,a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de_,80 lei cu titlu de debit restant.
Impotriva sentintei pronuntate de primai instanta a declarat recurs parata ., solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii ca inadmisibila a acțiunii formulate de către reclamanta . pentru lipsa concilierii directe pe de o parte, iar pe de alta parte de semnarea acțiunii de către o persoana fara calitate, in speța administratorul judiciar S.P. Logica Insolv IPURL A. lulia.
A mai invederat recurenta ca, se susține in motivarea soluției de admitere a acțiunii formulate de către ., ca potrivit art. 46 Cod Comercial, act normativ aplicabil in cauza in considerarea principiului tempus regit actum, fiind in vigoare la data emiterii facturilor fiscale de reclamanta, obligațiunile comerciale si liberatiunile se probează cu acte (inscrisuri ) autentice; cu acte ( înscrisuri ) sub semnătura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele pârtilor; cu martori, de cate ori autoritatea judecătoreasca ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala, si aceasta chiar in cazurile prevăzute de art. 1191 Cod Civil; prin orice alte mijloace de proba admise de lege.
F. de aceasta susținere, arata ca, instanța de fond nu a luat in calcul nici susținerile ei, in sensul ca, nu a acceptat la plata factura fiscala nr. 274/30.01.2009, in valoare de 26.180 lei, aceasta nepurtand stampila societății pe care o reprezint si nici factura cu nr. 282/17.03.2010, in valoare de 6.592,60 lei care de asemenea nu are stampila ei.
Se pune astfel întrebarea, instanța de fond nu trebuia sa extinda cercetarea judecătoreasca in sensul audierii in calitate de martori a semnatarilor celor doua facturi, ba mai mult, se poate opina ca acestea au fost semnate de reprezentantul reclamantei.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, învedereaza ca, in conformitate cu art.46 Cod Comercial, obligațiile se probează cu ...facturi acceptate..., iar recalmanta nu a putut face aceasta dovada, precum nici dovada datei si modului de comunicare a acesteia, data in raport cu care se poate aprecia exigibilitatea obligației.
Desi raportat la obiectului litigiului dedus judecatii primei instante si la motivele de recurs invocate, pentru termenul de judecata din 17.10.2013, în conformitate cu art. 2 alin.1 și art. 11 alin. 1 teza a doua din Lg.146/1997, parata recurenta a fost legal citata cu mentiunea expresa privind achitarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 1230 lei si a timbrului judiciar in cuantum de 5 lei, recurenta nu a facut dovada achitarii taxelor judiciare pentru primul termen de judecata. (fl. 13)
Or, potrivit dispozițiilor art .20 alin 1 și 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru- in vigoare la data declararii recursului, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea de către partea tinuta la aceasta a obligației de plată până la termenul stabilit de instanță, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Aceleași prevederi legale se regăsesc și în art. 35 alin.1,2 și 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 conform cărora „ Taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat(…), instanțele judecătorești, cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție putand reține cereri sau acțiuni netimbrate(…), obligând insa partea să plătească taxele până la primul termen de judecată… Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”
Având în vedere aceste dispoziții legale, constatand ca nu poate păși la judecarea cauzei și nu poate îndeplini nici un act de procedură în condițiile în care actul de sesizare a instanței nu este însoțit de plata taxelor judiciare de timbru,
Tribunalul, admitan excepția netimbrării recursului, il va anula ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr. 518/2013, pronunțată de Judecătoria Aiud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.10.2013.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | Judecător, L. D. |
Grefier, G. M. P. |
Red.ABA/11.1.2013/Tehnored. ABA/2ex/11.11.2013
Jud. fond. C.I.-L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 958/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
