Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 774/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 9559/176/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 774/R/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Judecător C. C.
Judecător D. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenții C. E. A. și B. C. R. împotriva Sentinței civile nr.3574/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul B. L., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziilor părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.05.2013, când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 06.06.2013 și apoi, 13.06.2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecatoria A. I. sub dosar nr._ contestatorul C. E. A. a chemat în judecată pe intimații B. Comercială Română SA, . SRL și executorul Judecătoresc B. L., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- suspendarea executării silite pornite de B. Comercială Română în dosarele execuționale nr. 128/2011 și nr. 129/2011;
- anularea tuturor formelor de executare silită declanșate de intimați împotriva contestatorului în dosarele execuționale nr. 128/2011 și nr. 129/2011 ale B. B. L.;
În motivarea contestației la executare s-a arătat, în esență, că prezenta contestația a executării silite se fundamentează pe lipsa unei transparențe din partea intimaților cu privire la modul de stabilire a sumei pe care pretind că o urmăresc în mod justificat; că din anul 2006 de când contestatorul a contractat creditele ce fac obiectul executării silite, și până în prezent, acesta a achitat o parte din debitul restant și o parte din majorările de întârziere, demonstrând astfel buna credință.
În drept: art. 400 și urm., art. 488 – 515 Cod pr.civ.
Contestația la executare a fost legal timbrată (f 5-6).
La cererea instanței, B. B. L. a comunicat fotocopiile dosarelor execuționale nr. 129/2011 și nr. 128/2012, certificate pentru conformitate cu originalul (f 9-42, 44-88).
Intimata B. Comercială Română SA a depus la dosar întâmpinare (f 96-97) prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare efectuate . Totodată a solicitat și respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că potrivit art. 969 Cod civ., „ convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante „; că prin contractul de ipotecă contestatorul și-a asumat obligații de plată a oricărei sume datorate și neachitate, renunțând la beneficiul discuțiunii și diviziunii, astfel că garantul poate fi urmărit de către creditor chiar înainte de a urmări pe debitorul principal; că
În drept: art. 115 – art. 188 Cod pr.civ., art. 242 al 2 Cod pr.civ.
La termenul din data de 14.12.2011 contestatorul a depus la dosar precizare a contestației la executare (f 109-110) prin care a solicitat:
- anularea tuturor actelor efectuate de către executorul judecătoresc B. L. în dosarele execuționale nr. 128/2011 și 129/2011;
- suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației;
- diminuarea onorariului executorului judecătoresc conform baremului onorariilor minimale și maximale prevăzute în Legea nr. 188/2000;
- obligarea intimatei BCR la plata cheltuielilor de judecată, în cazul opunerii admiterii contestației;
În motivarea precizării contestației la executare s-a arătat, în esență, că executarea silită a fost pornită în virtutea celor două titluri executorii fără a se stabili dacă creanța este una certă, lichidă și exigibilă, așa cum este definită de legiuitor prin art. 379 Cod pr.civ.
A anexat precizării cerere formulată de contestator vizând acordarea unui termen de grație pentru achitarea sumei ce face obiectul contractului bancar și factură (f 111-112).
La termenul din data de 23.11.2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția calității procesual pasive a B. B. L., excepție care a fost supusă dezbaterii la termenul din data de 14.12.2011 și admisă (f 113).
La același termen, 14.11.2012, instanța a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite, urmare faptului că, contestatorul nu a achitat cauțiunea în sumă de 37.236,00 lei.
La cererea mandatarului contestatorului s-a dispus citarea intimatei BCR SA prin mandatar . SRL, aspect indicat de altfel și prin contestația la executare (f 3).
A fost încuviințată proba privind efectuarea unei expertize contabile și unei completări la aceasta, lucrările fiind întocmite în cauză de către expert T. A. și depuse la dosar la filele 169-195, 214-238.
Prin sentinta civila nr.3574/2012 instanta de fond a retinut ca, in baza contractelor de credit nr. 2764 PF/20.09.2006 și nr. 2765 PF/20.09.2006 contestatorul a ridicat de la BCR SA prin Sucursala Județeană A. sumele de 54.000 EUR și respectiv 12.500 EUR pentru o perioadă de 300 luni și respectiv 240 luni, credite care au fost garantate de către împrumutat cu imobilele proprietate, așa cum rezultă din cuprinsul contractelor de ipotecă.
Întrucât contestatorul nu și-a respectat obligațiile de plată la datele scadente, creanțele rezultate din contractele de credit au devenit exigibile anticipat, motiv pentru care intimata BCR SA prin mandatarul . SRL a promovat cererile de executare silită ce formează obiectul dosarelor execuționale nr. 128 și nr. 129 pe anul 2011 ale B. B. L..
Contestatorul a contestat actele de executare, motivând pe de o parte că a achitat parte din împrumuturi, și pe de altă parte că bunurile aduse drept garanție ar acoperi valoarea creditelor restante.
Potrivit art. 399 Cod pr.civ. „ Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei vătămați prin executare .
La cererea contestatorului, instanța a încuviințat proba cu un raport de expertiză contabilă ce a fost efectuat și completat de către expert T. A. .
Atât prin raportul de expertiză cât și prin completare d-na expert a determinat creditele restante și dobânzile, sumele achitate de către contestator pentru fiecare credit în parte, precum și datoria contestatorului.
Astfel, în ce privește primul credit în sumă de 54.000 EUR, s-a arătat că dobânda calculată până la 31.05.2011 este de 27.496,54 EUR, comisionul de administrare este de 1.539 EUR, că s-a achitat doar 20.861,86 EUR de către contestator iar debitul de executat este de 62.173,68 EUR (f 174 ).
Tot la fel s-a determinat și pentru cel de-al II-lea credit de 12.500 EUR, experta concluzionând că datoria restantă este de 12.272,87 EUR (f 173).
Așadar, față de constatările d-nei expert, s-a admis în parte contestația la executare, urmând a se anula actele de executare pentru suma de 927,09 EUR în dosarul execuțional nr. 128/2011 și pentru suma de 539,26 EUR pentru actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 129/2011.
Contestatorul a obiectat asupra modului de calcul al dobânzii, însă așa cum a arătat d-na expert T. A., s-a verificat și calculat dobânda aplicată zilnic, așa cum a fost modificată de către bancă ( a se vedea tabelele de calcul filele 230-233) ,iar pe de altă parte trebuie avut în vedere că s-a semnat de către contestatorul a semnat clauza din contractele de credit și condițiile generale de creditare – anexă la contract prevăzute la art. 2, respectiv pct. 2.4 (f 12 și 48),potrivit cărora dobânda se calculează la soldul creditului neachitat și nicidecum doar la soldul creditului scadent, cum greșit susține contestatorul.
S-a mai observat că dna expert a determinat și diferența dintre dobânda calculată în modalitatea cerută de contestator și cea determinată de bancă potrivit art 2 pct 2.4 din condițiile de creditare ,stabilind diferențe mici, de – lo7,69 EUR și respectiv de -0,26 EUR.
S-a respins cererea contestatorului de a se reduce onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul a respectat dispozițiile art. 39 modificat, în sensul că a stabilit onorariul pentru fiecare executare silită potrivit art. 39 al 1 lit. b și d din lege, iar față de împrejurarea că actele de executare au fost anulate doar cu sumele 929 EUR și respectiv 539 EUR, nu se impune recalcularea onorariului executorului,acesta încadrându-se în limita maximă
Fiind admisă în parte contestația la executare, în temeiul disp. art. 274 C pr. civ., a fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 199,00 lei cu titlu cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbre judiciare.
Contestatorul C. E. A. a declarat recurs împotriva sentinței civile Nr.3574/2012 pronunțata de Judecătoria A. I., solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii corecte a sumelor achitate de către contestator. In subsidiar, modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii in totalitate a contestației formulată împotriva actelor de executare.
În motivare se arată că executarea silita a fost pornita in virtutea celor doua titluri executorii, fără a se stabili dacă creanța este una certa, lichida si exigibila așa cum este definită de legiuitor prin art. 379 din Codul de proc. civila. S-a dispus efectuarea unei expertize contabile, unde expertul nu a ținut cont de sumele achitate de către recurent până in acest moment.
Conform extraselor de cont până la momentul actual, s-a achitat suma de 26.953,20 euro, sumă de care executorul judecătoresc si expertul contabil trebuia sa țină cont, somația emisa in dosarele executionale fiind pentru întregul credit bancar .
S-au formulat obiecțiuni la completarea raportului de expertiza, prin care s-a solicitat ca expertul sa stabilească dacă dobânzile si penalitățile au fost percepute pentru întreg creditul, precum si care este cuantumul dobânzilor si penalităților pentru creditele ajunse la scadență. Aceste calcule să se facă in baza actelor bancare lisate zilnic privind modificarea dobânzii variabile. Au fost solicitate calcule datorită faptului că din cererea de executare rezultă faptul că intimata a perceput pe lângă dobânzile stipulate in contractul de credit " dobânzi asazise afișate zilnic" și puncte procentuale de penalizare de întârziere.
S-a mai solicitat ca expertul sa stabilească care este modul de calcul si aplicarea pentru majorarea punctului procentual pentru ratele neajunse la scadenta conform aplicării clauzelor contractuale. De observat că intimata percepe aceste penalități pentru ratele viitoare, ceea ce nu este corect.
Instanța de fond trebuia sa constate ca din prisma dispozițiilor legale amintite mai sus titlurile executorii nu îndeplinesc condiția unei creanțe certe lichide si exigibile, astfel încât trebuia sa anuleze in totalitate actele din dosarul executional si sa oblige intimata la plata in totalitate a cheltuielilor de judecata, nu parțial cum le-a acordat.
În drept:art.312 alin.1 și 3 Cod pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 16).
Și intimata B. C. R. SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.3574/19.09.2012, pronunțata de Judecătoria A. I. in
dosarul nr._, solicitând modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul înlăturării din dispozitiv a următoarelor aspecte: anularea in parte a actelor de executare in dosarul executional Nr. 12S/EX/2011 al B. BOLDAS L. pentru valoarea de 927,07 euro; anularea in parte a actelor de executare in dosarul executional nr. 129/EX/2011 al B. BOLDAS LMU pentru valoarea de 539,26 euro; obligarea intimatei BCR la plata sumei de 199,00 lei către contestator cu titlu de cheltuieli de judecata.
Se menționează că, in motivarea solicitării de anulare a actelor executionale, contestatorul nu indica decât un singur motiv: creanța pretinsă de bancă nu este certa, lichida si exigibila.
Prima instanța nu a analizat această critică raportat la apărările invocate de părți si nici cele 3 condiții ale admiterii acțiunii in anulabilitate, limitându-se la a admite in parte contestația lui C. E., raportat numai la constatările doamnei expert contabil, care prin raportul întocmit a determinat creditele restante si dobânzile, sumele achitate de contestator pentru flecare credit in parte, precum si datoria contestatorului.
Potrivit principiilor de drept procesual, o proba nu poate conduce in mod singular la pronunțarea unei soluții, ci trebuie coroborate cu celelalte probe administrate in cauză.
În speța de față, instanța de fond nu a mai analizat si celelalte apărări invocate de parti (înscrisuri), ci aplicând in mod greșit legea, a pronunțat o soluție raportându-se numai la concluziile raportului de expertiza (împotriva căruia intimata a formulat si obiecțiuni), acordând practic acestui document valoarea unei prezumții absolute de veridicitate, in mod nelegal.
De asemenea, prima instanța nu a ținut cont de faptul ca a fost verificat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței chiar de către o instanța judecătoreasca, cu prilejul incuviințării executării silite.
Astfel, executarea silita a contractelor de credit si a celor de ipoteca au fost încuviințata de Judecătoria A. I. in dosarele nr._ (si respectiv nr._ . Cu aceasta ocazie, instanța a efectuat si controlul judiciar al creanței pretinsa de BCR SA, iar în cazul in creanța nu ar fi îndeplinit cele 3 condiții prevăzute de art. 379 Cpr. Civ, instanța ar fi respins cererea de încuviințare a executării, potrivit art.373 ind.1 alin. 4 pct.3 Cpr. civ.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă in mod evident faptul că actele de executare contestate de către debitorul C. E. au fost îndeplinite de către executorul judecătoresc cu respectarea condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege, precum si cu respectarea termenelor procedurale, astfel că nu se poate vorbi de nulitatea lor.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate, respectiv o alta interpretare a legii de către prima instanța, privește cheltuielile de judecata acordate contestatorului.
Față de soluția pronunțata in cauză-admiterea in parte a contestației, se apreciază că prima instanță a dispus in mod nelegal obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Referitor la solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, se arată faptul că nu i se poate imputa BCR SA nicio culpa procesuală, banca nefăcând altceva decât sa uzeze de mijloacele legale pentru recuperarea creanței sale de la debitor.
De asemenea, intimata a solicitat cheltuieli de judecată constând in speze generate de prezenta reprezentantului sau la termenele de judecata din prezentul litigiu, in cuantum de 150,08 in acest lei, dovedind aceste cheltuieli cu înscrisuri.
In atare împrejurări, se apreciază că se impunea compensarea cheltuielilor de judecata ale contestatorului cu cele ale intimate BCR SA, respectiv nu se impunea obligarea intimatei la plata vreunei cheltuieli.
In drept: art.274, 276, 299 si urm. art. 8 si 9, 304 ind.1 C.pr.Civ.
Recursul este legal timbrat (fila 19)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. I. la data de 18.10.2012 sub dosar nr._ petentul contestator C. E. A. a solicitat să se dispună completarea sentinței civile nr. 3547/2012 pronunțată în dosarul nr._ în sensul obligării intimatei B. Comercială Română prin mandatar . SRL la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert contabil.
În motivarea cererii s-a arătat că la momentul la care cauza a fost lăsată în pronunțare pe fond s-au anulat în parte actele de executare silită efectuate în dosarele execuționale nr. 128/EX/2011 și 129/EX/2011 ale B. B. L., în sensul diminuării debitului în ambele dosare execuționale, fiind totodată obligată intimata la plata sumei de 199,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, instanța omițând a se pronunța asupra onorariului de expert contabil.
Prin încheierea nr.4459/2012 instanța a reținut că, deși contestatorul a solicitat cu ocazia judecării cauzei în fond obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, instanța cu ocazia soluționării cauzei pe fond a omis să se pronunțe asupra onorariului expertului în valoare de 1600 lei, acordând cu titlu cheltuieli de judecată doar taxa de timbru și timbru judiciar de 199 lei (194+5 ).
Având în vedere că a fost admisă doar în parte contestația la executare în procent de doar 0,_ % prin anularea actelor de executare doar pentru valoarea totală de 1466,33 euro (539+927) și că au fost menținute în rest actele de executare,pentru valoarea totală de 74.446,55 euro, aplicând acest procent la valoarea onorariului expertului de 1600 lei, rezultă că intimata datorează cu acest titlu suma de 31,51 lei (1600X0,_ %) față de contestator.
A fost obligată intimata să achite contestatorului cu titlu cheltuieli de judecată și suma de 31,51 lei reprezentând onorariu expert parțial, alături de sumele de 199 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar, care au fost acordate în totalitate prin sentința civilă nr. 3574/2012 având în vedere taxa de timbru fixă de 194 lei.
Intimata B. C. R. SA a declarat recurs și împotriva încheierii nr. 4459/31.10.2012, pronunțata de Judecătoria A. I. in dosarul nr._, solicitând modificarea încheierii recurate, in sensul respingerii solicitării contestatorului C. E. A. de completare a sentinței civile nr. 3574/2012 pronunțata in dosarul nr._, respectiv respingerea solicitării de obligare a intimatei BCR SA la plata contravalorii raportului de expertiza contabilă.
În motivare se apreciază că problema cheltuielilor de judecata a fost pe deplin soluționată in cadrul dosarului nr._ ,prin sentința nr. 3574/19.09.2012.
In cadrul acestui dosar instanța a reținut faptul că părțile din proces au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, iar in urma admiterii in parte a contestației la executare ,a obligat BCR SA să achite contestatorului suma de 199 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Prin cererea de completare a sentinței nr. 3574/19.09.2012, contestatorul urmărește de fapt o rejudecare a pretențiilor sale, pretinzând obligarea BCR SA si la plata onorariului expertului contabil in suma de 1600 lei.
Modificarea soluției data de prima instanță asupra cheltuielilor de judecata nu este posibila pe calea unei cereri de completare a hotărârii, ci prin declanșarea caii de atac împotrivă hotărârii care l-a nemulțumit pe contestator.
Mai mult decât atât, se apreciază că încheierea nr.4459/31.10.2012 a fost pronunțata de instanță cu greșita interpretare si aplicare a legii.
Potrivit, art. 2812 C. pr. Civ., “ Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.“
In speța de fata, nu se poate vorbi despre o omisiune din partea instanței in condițiile in care aceasta a luat act de solicitarea cheltuielilor de judecata si a dispus in acest sens.
În drept: art.274, 276, 299 si urm., art. 304 pct. 8 si 9, 3041 C.pr.Civ.
La data de 30.05.2013 dosarul nr._ * a fost conexat la dosarul nr._ .
Verificând legalitatea si temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele, Tribunalul retine următoarele:
Potrivit art. 399 alin 1 și 3 din Cod.pr.civ. se poate formula contestație la executare împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare, de către cei interesați sau vătămați prin executare. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
Cu privire la apărările formulate de contestator că suma ce se urmărește de către intimata este mult mai mare decât cea care rezultă din contractele de credit care constituie titluri executorii, apărări care privesc în fapt întinderea obligațiilor din titlurile executorii și care sunt permise de principiu în virtutea art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, aceste apărări au fost in mod corect reținute de către instanța de fond ca fiind parțial întemeiate.
Sub aspectul întinderii obligației de plată, instanța a constatat că, raportat la concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert T. A., reiese că suma urmărită de intimata este mai mare cu 927,07 Euro si respectiv, 539,26 Euro.
Obiecțiunile formulate de către contestator si intimata la raportul de expertiza contabila au fost admise de către instanță,iar prin completarea depusa ulterior experta si-a menținut concluziile exprimate anterior si a adus explicații suplimentare cu privire la modul de calcul a sumei restante. Având in vedere că experta a respectat, la întocmirea raportului de expertiza, prevederile contractelor de credit, condițiilor generale de creditare referitoare la calculul, perceperea dobânzii, data plătii ratelor de credit, in mod întemeiat instanța de fond a luat in considerare concluziile exprimate de aceasta si a respins obiecțiunile formulate de către contestator la data de 10.09.2012, precum si solicitarea de încuviințare a noi obiective de expertiza, răspunsurile formulate fiind clare si suficiente pentru determinarea exacta a sumei datorate de către debitor intimatei.
Faptul că a fost admisa cererea de încuviințare a executării silite nu are relevanță sub aspectul posibilității debitorului de contestare a cuantumului sumei datorate in temeiul contractelor de credit deoarece doar in cadrul contestației la executare se pot formula astfel de apărări, de vreme ce încuviințarea executării silite este o procedura necontencioasa, deci toate apărările de fond pot fi puse in discuție doar pe calea contestației la executare. De altfel, după cum se poate observa, instanța nu a încuviințat executare silita pentru o anumită sumă, ci s-a menționat doar titlul executoriu in baza căruia se declanșează executarea silita.
In ce privește obligarea intimatei la plata parțială a cheltuielilor de judecata acordate către contestator ca urmare a admiterii in parte a contestației, se retine că soluția este legala, in speță nefiind aplicabile diap. art.276 Cod pr. civ. deoarece intimata nu a formulat pretenții împotriva debitorului, astfel că nu poate fi vorba despre admiterea in parte a pretențiilor fiecărei parti. Dispunând admiterea in parte a contestației debitorului, instanța a obligat intimata la plata sumei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul retine că motivele de recurs invocate atât de către debitor cât si de către creditoarea intimata sunt nefondate, hotărârea pronunțata de instanța de fond fiind legală si temeinică.
Pentru aceste considerente, in baza disp. art.312 alin.1 Cod pr. civ., recursurile declarate de către contestator si intimata împotriva sentinței civile nr.3574/2012 a Judecătoriei Alba Iulia vor fi respinse ca nefondate.
Referitor la recursul declarat de intimata BCR împotriva încheierii nr.4459/2012 ,Tribunalul retine ca sunt nefondate criticile recurentei, fata de faptul ca prin sentința civila nr.3574/2012 instanța nu se referă in niciun fel la onorariul expertului, achitat de către contestator pentru a se putea conchide ca a dat o solutie acestei cereri accesorii privind obligarea intimatei la plata sumei respective. In consecință, sunt întrunite cerințele prevăzute de art.281 ind.2 Cod pr. civ, fiind vorba despre o omisiune din partea instanței de a se pronunța asupra acestui petit, exercitarea căii de atac a recursului fiind posibila doar in situația in care instanța ar fi refuzat să acorde contestatorului această sumă, ceea ce nu este insa cazul in speța de față. Pur si simplu, instanța a omis a se pronunța asupra acestei cheltuieli de judecata solicitata de către contestator, la acordarea căreia era îndreptățit deoarece i s-a admis in parte contestația.
In consecință, in mod legal si temeinic a fost admisa cererea de completare a dispozitivului formulata de către contestator si a fost obligată intimata, conform disp. art.274 Cod pr. civ., la plata sumei reprezentând onorariu expert parțial, sens in care in baza disp. art.312 Cod pr. civ. recursul intimatei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de contestatorul C. E. A. și intimata B. Comercială Română SA împotriva sentinței civile nr.3574/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Respinge recursul declarat de intimata B. Comercială Română SA împotriva încheierii nr.4459/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013
Președinte, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă | Judecător, C. C. | Judecător, D. C. |
Grefier, M. P. |
Red.CC
Tehnored. MP/2 ex./05.09.2013
Jud. fond C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1344/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 1254/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
