Pretenţii. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6299/176/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 215/R/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător D. C.
Judecător A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Grefier M. P.
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de reclamanta recurentă . INSURANCE GROUP S.A. împotriva Sentinței civile nr. 3774/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta M. D. și chematul în garanție V. A. V., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 20.02.2013 reclamanta a depus la dosar, în copie, încheierea nr.108/2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a VI a Civilă în dosar nr._/3/2012.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._, reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pârâta M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2268,69 lei, reprezentând despăgubirea achitată de reclamantă, în calitate de asigurator, în baza poliței AVA nr._, pentru autoturismul_, proprietatea S.C. Full Leasing S.A.;
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legale în cuantum de 555,95 lei, calculate de la 21.08.2008 – data plății efectuate de S.C. BCR Asigurări V. Insurance Group S.A. până la data de 21.08.2011, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal.
- Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 02.05.2007, numita M. D. a traversat Bulevardul Revoluției 1989 din A. I. și a provocat un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Împrejurarea că pârâta se afla angajată în traversare printr-un loc nepermis este consemnată în adresa IPJ A. nr._/20.03.2008.
Reclamanta a precizat că, având în vedere aceste împrejurări, în baza actelor constatatoare întocmite de organele de poliție (PV amintit și autorizația de reparații . nr._) și a celorlalte înscrisuri existente la dosarul de daună (declarații, facturi etc) a fost plătită cu titlu de despăgubiri suma de 2268,69 lei, așa cum reiese din OP 727 și 728/21.08.2008.
Reclamanta a menționat că, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contrar celor răspunzători de producerea pagubei”. În aceste condiții, având în vedere și art. 998-999 Cod civil, reclamanta consideră că este îndreptățită să regreseze împotriva pârâtei M. D. pentru recuperarea sumei achitate de reclamantă, având în vedere că aceasta este răspunzătoare de producerea accidentului de circulație care a condus la avarierea autoturismului_, traversând printr-un loc nepermis.
În baza art. 7201 și urm. Cod procedură civilă, având în vedere că sunt pretenții comerciale pecuniare, reclamanta a menționat că a convocat la conciliere pe pârâtă prin poștă cu confirmare de primire prin adresa 4299/13.08.2010.
Reclamanta a menționat că pârâta nu a achitat debitul, așa încât reclamanta a fost nevoită să înainteze în justiție acțiune, pentru recuperarea prejudiciului.
În drept: art. 5, art. 7201 și urm., art. 274 Cod procedură civilă, art. 58 din Legea 136/1995, art. 998-999 și 1001 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: răspuns la convocarea pentru conciliere directă (f. 5), proces verbal (f. 6-7), confirmare de primire (f. 8-9), convocare pentru conciliere directă (f. 10), ordinul de plată 727 (f. 11), ordinul de plată nr. 728 (f. 12), planșe foto (f. 13-17), polița AVA nr._ (f. 18), adresa emisă de IPJ A. către BCR Asigurări (f. 19), autorizație de reparații (f. 20), proces verbal de constatare (f. 21), declarație de daună la asigurare de bunuri (f. 22).
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 30-32), pârâta M. D. a solicitat respingerea, în principal ca prescrisă și în subsidiar, ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei.
În susținerea excepției, pârâta a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris în raport de prevederile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. În cazul acțiunii în răspundere civilă delictuală prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea sau la expirarea termenului prevăzut de lege. Or, reclamanta a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Menționează că reclamanta a cunoscut paguba de la data de 04.05.2007, iar raportat la această dată, dreptul material la acțiune s-a prescris în 05.05.2010. De asemenea, menționează că reclamanta cunoștea pe pretinsul vinovat de producerea pagubei de la data de 20.03.2008, când IPJ A. a comunicat prin adresa nr._ persoana vinovată de producerea accidentului, iar raportat la această dată, dreptul material la acțiune s-a prescris în data de 21.03.2011.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, apreciind că nu este vinovată de producerea accidentului. Menționează că adresa nr._ din 20.03.2008 a IPJ A. nu are relevanță în prezenta cauză sub aspect probatoriu al vinovăției și descrie alt incident decât cel în care a fost implicată. O simplă adresă a poliției nu are relevanță asupra vinovăției în ceea ce privește producerea accidentului.
Pârâta a menționat că a fost lovită pe trecerea de pietoni vis-a-vis de magazinul Nick de pe . magazinului Kopiernicus, actualmente florărie. Această zonă este denumită de localnici Patibar. Acest lucru rezultă din procesul verbal întocmit de poliție cu ocazia incidentului.
De asemenea, pârâta a menționat că a încheiat o tranzacție cu șoferul autoturismului implicat în accident (V. A. V.) și care este răspunzător de producerea acestuia, având în vedere că pârâta se afla angajată în trecerea străzii în mod regulamentar și pe zona marcată pentru trecerea de pietoni. Acesta a plătit pârâtei o sumă de bani pentru a o dezdăuna pentru prejudiciul suferit, și astfel a stins amiabil diferendul, recunoscându-și astfel culpa în producerea accidentului.
Pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție prin care solicită chemarea în garanție a numitului V. A. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- obligarea chematului în garanție la plata sumei de 2268,69 lei, reprezentând despăgubirea achitată de . Insurance Group S.A., în calitate de asigurător, în baza poliței AVA nr._, pentru autoturismul_, proprietatea S.C. Full Leasing S.A.
- obligarea chematului în garanție la plata dobânzii legale de 555,95 lei și a sumei ce va fi actualizată până la stingerea debitului.
- Obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că în data de 02.05.2007 a fost accidentată pe trecerea de pietoni, pârâta aflându-se angajată regulamentar în trecerea străzii, în fața magazinului de pe atunci Kopiernicus, în prezent florărie, în apropiere de intersecția .. C..
Urmare a acestui accident, pârâta împreună cu chematul în garanție V. A. V. au încheiat o tranzacție prin care acesta i-a achitat pârâtei o sumă de bani pentru a stinge amiabil diferendul, recunoscându-și astfel culpa în producerea accidentului.
În drept: art. 60-63 Cod procedură civilă.
La data de 14.12.2011, chematul în garanție a depus la dosar întâmpinare (f. 59) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta M. D., precizând că de producerea accidentului de circulație în urma căruia pârâta a suferit leziuni, întrucât aceasta s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii, în loc nepermis.
În probațiune, chematul în garanție a solicitat atașarea dosarului penal nr. 1590/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. și încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2012, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta M. D., prin întâmpinare.
În ședința publică din data de 26.04.2012, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiat martorul M. A.-E., declarația fiind consemnată și atașată la dosar (f. 145), iar în ședința publică din data de 28.06.2012, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiat martorul F. I.-C., declarația fiind consemnată și atașată la dosar (f. 164).
Prin sentința civilă nr. 3774/2012 instanța de fond a reținut că reclamanta și-a întemeiat prezenta acțiune îndreptată împotriva pârâtei pe răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998-999 Cod civil.
Sub acest aspect, instanța a reținut că pentru a fi îndeplinită condiția răspunderii civile delictuale trebuie ca reclamanta să facă dovada faptei ilicite a prejudiciului produs, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a vinovăției pârâtei.
Din materialul probator administrat în acest sens, rezultă că pârâta a fost implicată într-un accident de circulație la data de 02.05.2007 pe . I., accident care s-a produs ca urmare a impactului între autoturismul cu nr._ condus de V. A. cu pârâta din prezenta cauză.
Ulterior producerii accidentului părțile implicate au încheiat convenția din data de 06.06.2007 (f. 90 dosar) din care rezultă că părțile s-au împăcat, numitul V. A. achitând contravaloarea prejudiciului suferit de pârâta M. D..
Din declarația martorului F. C. rezultă că urmele de frânare erau pe trecerea de pietoni și erau cioburi de sticlă exact la jumătatea trecerii de pietoni.
Față de lipsa chematului în garanție la interogatoriu, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă și a considerat aceasta ca un început de dovadă scrisă care se coroborează cu mijloacele de probă anterior enunțate, toate acestea ducând la concluzia că pârâta M. D. nu se face vinovată de producerea accidentului.
Din procesul verbal încheiat la data de 02.05.2007 nu rezultă în mod neîndoielnic împrejurarea că pârâta ar fi fost lovită în afara trecerii de pietoni.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Față de soluția pronunțată pe cererea de chemare în judecată, instanța a respins și cererea de chemare în garanție.
Reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta denumire BCR Asigurări V. Insurance Group S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3774/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. in dosarul nr._, solicitând modificarea hotărârii in sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se învederează că instanța de fond a respins cererea recurentei-reclamante ca neîntemeiată, motivând sentința atacata prin faptul că in cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
F. de aceasta motivare, se învederează că la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr._/20.03.2008 emisa de IPJ A. - Serviciul Politiei Rutiere, in care se precizează faptul ca „la data de 02.05.2007, in jurul orei 21.15, pe . mun. A.-I., V. A. V., in timp ce a condus auto_, din direcția Spitalul Judetean-Stadion, după ce a trecut de intersecția cu . accidentează pe M. D., care era angajată neregulamentar in traversarea străzii, prin loc nepermis.
In cauză, s-a întocmit dosarul penal nr. 1590/P/2007 care a fost înaintat Parchetului, cu propunerea de a nu se începe urmărirea penala împotriva lui V. A. V.".
De asemenea, a fost depus la dosarul cauzei Procesul verbal de cercetare la fața locului in tocmit de către Ag. sef adj. C. A., ag. sef Târlea D. si ag. sef adj. S. M. - tehnician criminalist, in prezenta martorilor asistenți Mindroc A. si Surpateanu V. P., in care sunt stabilite in mod detaliat împrejurările producerii evenimentului. De asemenea, se menționează in acest document faptul că a fost identificat martorul ocular Fazekas E. A..
Totuși, instanța de fond retine faptul că, din declarația martorului F. C., rezultă că urmele de frânare erau pe trecerea de pietoni. Având in vedere că instanța a admis cererea intimatei-parate si a încuviințat proba testimoniala cu martorii Mindroc A. E. si Fazekas E. A., nu este de înțeles de ce instanța nu a reținut si declarațiile acestor doi martori. Câtă vreme prin încheierea de ședința din 22.03.2012 instanța încuviințează proba testimoniala in cadrul căreia să fie audiați martorii Mindroc A. E. si Fazekas E. A., nu este de înțeles cum in 28.06.2012 instanța a procedat la audierea martorului F. I.-C., care nu fusese acceptat inițial de instanța ca martor si care nici nu apare in documentele emise de organele de Politie abilitate.
Mai retine instanța faptul că din procesul verbal încheiat in data de 02.05.2007 nu rezultă in mod neîndoielnic împrejurarea că pârâta ar fi fost lovită in afara trecerii de pietoni. Dar din adresa_/20.03.2008 rezultă cu certitudine acest lucru, iar instanța de fond a decis sa se bazeze pe declarațiile unui asa-zis martor, decât sa ia in considerare documentele emise de organele de Politie, documente depuse la dosarul cauzei.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, se consideră că in prezenta cauză au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel:
- prejudiciul a fost dovedit cu devizele de reparație si ordinul de plata;
- fapta ilicita consta in traversarea prin loc nepermis;
- legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu a fost probata cu adresa nr._/20.03.2008 emisa de IPJ A. - Serviciul Politiei Rutiere si autorizația de reparație . nr._, in care sunt consemnate avariile suferite de autovehiculul asigurat CASCO, precum si cauzele si împrejurările producerii accidentului. Instanța trebuie sa aibă in vedere forța probantă a acestor documente;
- vinovăția intimatei-pârâte a fost probata prin adresa nr._/20.03.2008 emisa de IPJ A. - Serviciul Politiei Rutiere.
In drept: art. 304 alin. 9, 304 ind.1 si art. 312 alin. 3 si 4 Cod pr. civila.
Cererea de recurs este legal timbrată (fila 12).
Intimata M. D. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de către . GROUP SA ca fiind nefondat si menținerea ca legala si temeinica a hotărârii instanței de fond.
In mod corect a apreciat instanța de fond ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece din analiza tuturor probelor de la dosarul cauzei instanța de fond in mod just a concluzionat ca pârâta s-a angajat in trecerea străzii pe trecerea de pietoni si nu in afara acesteia.
Martorii Fazekas E. A., M. A., F. I. C., au confirmat faptul că aceasta a fost acroșată pe trecerea de pietoni.
De asemenea, procesul-verbal de cercetare la fata locului confirma ca erau urme de cioburi pe trecerea de pietoni.
De asemenea, conducătorul auto vinovat de producerea accidentului si-a recunoscut vinovăția prin încheierea convenției din 06.06.2007 (f. 90 din dosarul de fond) unde a fost de acord să îi plătească o suma de bani, pentru a nu recurge la alte demersuri legale împotriva acestuia.
De altfel adresa IPJ A. arătată de reclamantă nu poate avea nicio valoare probatorie, atâta vreme cat in dosarul penal la care se face referire nu s-a stabilit vinovăția niciunei persoane.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
La data de 02.05.2007, pe . mun. A. I. a avut loc un accident rutier, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a pârâtei M. D., care era angajată în traversarea străzii și avarierea autoturismului VW Polo cu nr. de înmatriculare_ . Proprietarul autoturismului păgubit avea încheiat cu societatea reclamantă contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor AVA nr._, fapt pentru care i s-a achitat suma de 2268,69 lei reprezentând despăgubirea pentru producerea riscului asigurat.
Pârâta a contestat existența vinovăției sale în producerea accidentului, iar probele administrate la instanța de fond dovedesc în mod neechivoc realitatea situației de fapt prezentată de aceasta. Astfel, se constată că deși inițial, instanța a încuviințat audierea martorului Fazekaș E. A., în ședința publică din data de 31.05.2012 a procedat la înlocuirea acestuia, la solicitarea apărătorului pârâtei, iar apărătorii reclamantei și ai chematului în garanție au fost de acord cu acest fapt. Deci, în aceste condiții s-a ajuns la audierea martorului F. I. C., iar mandatarul reclamantei a fost prezent la ședința de judecată când au fost luate aceste măsuri, așa încât nu au nici o justificare nelămuririle reclamantei exprimate prin cererea de recurs cu privire la situația în care s-a ajuns la administrarea probei testimoniale privind audierea numitului F. I. C.
Totodată, pe lângă depoziția acestui martor, sunt și alte mijloace de probă care susțin varianta pârâtei, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de IPJ A. la data de 02.05.2007, în cuprinsul căruia se menționează că „De pe trecerea de pietoni cât și după aceasta, pe partea carosabilă se observă mai multe cioburi fine de sticlă, probabil rezultate de la parbrizul autoturismului implicat în accident”. Mai mult, se constată că nici prin rezoluția din data de 28.06.2007 dată în dosar nr.1590/P/2007 de P. de pe lângă Judecătoria A. I. nu s-a reținut că victima accidentului ar fi traversat prin loc nepermis, iar dosarul a fost soluționat prin neînceperea urmăririi penale față de conducătorul auto V. A. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.184 Cod penal întrucât acesta a înțeles să acopere prejudiciul suferit de partea vătămată. Or, în situația în care acesta nu se considera vinovat de producerea accidentului nu ar fi procedat la încheierea unei înțelegeri cu partea vătămată și nu ar reparat prejudiciul pretins de aceasta.
De asemenea, se constată că deși martorul care a fost de față la producerea accidentului nu a fost audiat la instanța de fond, declarația dată de acesta cu ocazia efectuării cercetărilor penale din dosar nr.1590/P/2007 se coroborează cu celelalte probe administrate de instanța de fond și demonstrează încă odată, temeinicia afirmațiilor pârâtei. Astfel, la fila 10 din dosar nr.1590/P/2007 se află declarația olografă a numitului Fazekas E. A., în care se menționează foarte clar faptul că pârâta a fost lovită pe trecerea de pietoni, iar martorul a văzut momentul impactului.
Singura probă pe care se fundamentează practic recursul reclamantei este adresa nr._/20.03.2008 emisă de IPJ A. prin care se comunică BCR Asigurări faptul că, la data de 02.05.2007, numitul V. A. V. a surprins și accidentat pe pârâta M. D., „care era angajată neregulamentar în traversarea străzii, prin loc nepermis”. Or, acest înscris nu poate fi luat în considerare pentru stabilirea vinovăției pârâtei în producerea accidentului deoarece nu are nicio bază legală, afirmația că traversarea străzii a avut loc prin loc nepermis nefiind susținută în niciun fel de probele administrate în cursul cercetării penale, responsabilitatea pentru aceste susțineri aparținând în exclusivitate semnatarilor adresei în cauză. În consecință, înscrisul respectiv nu are valoare probatorie în cauza de față, sens în care Tribunalul reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.998-999 cod civil pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în baza disp. art.312 alin.1 Cod pr. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta . GROUP SA .
În baza disp. art.274 Cod pr. civ., reținând culpa procesuală a recurentei, instanța o va obliga să plătească intimatei M. D. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . GROUP SA împotriva Sentinței civile nr. 3774/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatei M. D. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică azi, 21 Februarie 2013
Președinte, C. C. | Judecător, D. C. | Judecător, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. CC /2 ex./26.03.2013
Jud. fond . M. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 550/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 1189/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
