Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1156/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 13463/107/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1156/R/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Judecător S. I.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 393/2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. L. SĂSCIORI, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.09.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta Decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul A. la data de 18.10.2011, reclamanta ., prin reprezentant, C. Individual de Insolvență S. I., desemnat lichidator judiciar prin încheierea nr. 49/F/CC/2009 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul A., în temeiul art. 25 litc din Legea"nr. 85/2006, în contradictoriu cu pârâtul C. L. Săsciori a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-rezoluțiunea contractului de concesiune nr. 4404 din 03.09.2008;
-repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul ca, suma totală de 10.196 lei să fie remisă petentei, - sumă achitată cu titlu de: 5.000 lei - taxă garanție licitație, reținută/scăzută din suma avans datorată; 5.196 lei - (1200 euro x 4,33 lei)-avans lot 6, din locația Poarta Raiului;
In susținerea acțiunii, referitor la competenta instanței sesizate, a învederat ca, natura juridică a contractului a cărui rezoluțiune se solicita, este cea de contract administrativ, iar competența de soluționare a litigiilor născute din executarea sau neexecutarea contractelor administrative de concesiune revine instanței de contencios-administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul concedentului, in speța Tribunalul A..
A învederat reclamanta ca intre C. L. Săsciori, reprezentat de primar, în calitate de concedent și petenta ., în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de Concesiune nr.4404/2008 asupra unei suprafețe de teren - lot nr. 6 -, având ca obiect cesiunea unui teren în zona turistică Poarta Raiului.
Întrucât, prin încheierea nr.49/F/CC/2009 pronunțată în dos. nr._, Tribunalul A. a dispus declararea stării de faliment, petenta s-a aflat în imposibilitatea de a-șj respecta obligațiile asumate prin contract.
În atare situație, ca urmare a solicitărilor pârâtei, prin adresa nr. 363 din 23.02.2010 s-a exprimat acordul cu privire la cedarea concesiunii asupra lotului nr. 6 din zona Poarta Raiului, către ., - în condițiile în care petenta își recupera suma totală de 10.196 cu titlu de: 5.000 lei - taxă garanție licitație, reținută/scăzută din suma avans datorată și 5.196 lei-1200 euro x 4,33 lei- avans lot 6.
D. fiind faptul că, pană în prezent concedentu-parat nu și-a îndeplinit obligația de returnare a sumei datorate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune rezoluțiunea Contractului nr. 4404 din 03.09.2008, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
In drept, prin precizarea de acțiune depusa pentru termenul de judecată din 30.11.2011, au fost invocate dispozițiile art. 36 si urm., art.51 din OUG nr.54/2006 și Normele metodologice de aplicare.
Prin întâmpinarea (f.41) formulată, pârâtul a învederat că solicită rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, respectiv ca bunul obiect al contractului de concesiune face parte din domeniul privat al Comunei Săsciori.
In probațiune și în vederea stabilirii de către instanță a naturii contractului a cărui rezoluțiune se solicită, părțile au depuse înscrisuri, extrase de carte funciară documentația care a stat la baza încheierii contractului a cărui rezoluțiune se solicita (f.43-77).
Prin Sentința administrativă nr.204/C./2012 pronunțată la 29 februarie 2012 Tribunalul A. s-a declarat necompetent material și a declinat soluționarea cauzei Judecătoriei S., motivat de faptul că valoarea obiectului litigiului dedus judecății -10.196 lei și faptul că la data înregistrării acțiunii – 18.10.2011, normele de competenta inserate în dispozițiile art. 2 punctul nr.1 litera a si art. 10 punctul nr. 4 din Codul de procedura Civila erau abrogate de art. 219 din Legea nr. 71/2011, de punere in aplicare a Noului Cod Civil, iar pe de altă parte, atât sediul pârâtului cât și locul situării imobilului obiect al contractului, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei S..
În considerentele hotărârii de declinare pronunțate de tribunalul A. se reține că potrivit art. 1 alin.1 din OUG nr. 54/2006, ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, iar din extrasul de carte funciara pentru informare nr._ Sugag – care se coroboreaza cu sustinerile pârâtei în acest sens, rezultă că bunul obiect al contractului de concesiune a carui rezolutiune se solicită, face parte din domeniul privat al Comunei Sasciori, fiind dobândit cu titlul de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.
Or, potrivit art. 3 din OUG NR. 54/2006, fac obiectul contractului de concesiune, bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unităților administrativ teritoriale, de unde rezultă că, indiferent de voința părților - care nu poate fi atributivă de competenta după materie, contractului de concesiune a cărui rezoluțiune se solicita, nu-i pot fi aplicabile dispozițiile OUG nr. 54/2006 și ca atare, nici cele ale art.66 alin.1 si 2 din același act normativ, potrivit cărora, soluționarea litigiilor în legătura cu ….executarea… se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ.
Pe de alta parte, s-a reținut că, nu-i sunt aplicabile nici prevederile art.2 litera c din Legea nr. 554/2004, privind contractele administrative, contractului de concesiune a cărui rezoluțiune se solicita, deoarece și acest text de lege se referă la punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
De asemenea s-a constatat că litigiului dedus judecății - tot raportat la împrejurarea ca bunul obiect al contractului aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale coroborat cu obiectul contractului a cărui rezoluțiune se solicită și cu prevederile art. 3/1 din OUG nr. 34/2006, nu-i sunt aplicabile nici dispozițiile OUG nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Prin sentinta pronuntata, prima instanta a respins actiunea in rezolutiunea contractului, formulată și precizată de reclamanta ., prin lichidator judiciar C. Insolvență S. I., în contradictoriu pârâtul C. L. SĂSCIORI,retinand urmatoarele:
Astfel cum a reținut Tribunalul raportat la împrejurarea că nu sunt incidente în cauză prevederile speciale din OUG nr. OUG nr. 54/2006, respectiv OUG nr. 34/2006, rezultă că cererea așa cum a fost formulată se supune regulilor generale prevăzute de codul civil privitoare la rezoluțiune, respectiv art.1020-1021 Cod civil, ca sancțiune prevăzută de legea civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Clauza rezolutorie, subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice conduce la desființarea convenției în caz de neexecutare culpabilă a obligației de către una dintre ele.
Este necesar astfel ca, partea ce nu se află în culpă și care cere rezoluțiunea să-și fi îndeplinit ea însăși propriile obligații corelative asumate prin încheierea antecontractului, ceea ce nu este cazul în speța de față, reclamanta fiind cea care s-a aflat în imposibilitatea de a-și respecta obligațiile asumate prin contract, fiind declarat falimentul acesteia.
Prin urmare prima instanța a retinut ca nu va putea dispune rezoluțiunea și repunerea părților în situația anterioară, la cererea reclamantei care, nu și-a îndeplinit obligațiile contractate, in conditiile in care pârâta nu a formulat cererea reconvențională având același obiect, nefiind îndeplinite condițiile art.1020-1021 Cod Civil.
Impotriva sentintei pronuntata de prima instanta a declarat recurs reclamanta ., solicitand modificarea acesteia, in sensul admiterii actiunii in rezolutiune formulate, desființarii sentinței recurate, iar în urma rejudecării, sa se dispuna:
- rezoluțiunea contractului de concesiune nr. 4404 din 03.09.2008;
- repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul ca, suma totală de 10.196 lei să fie remisă petentei, - sumă achitată cu titlu de:
* 5.000 lei - taxă garanție licitație, reținută/scăzută din suma avans datorată;
• 5.196 lei - (1200 euro x 4,33 lei)- avans lot 6, din locația Poarta Raiului;
In sustinerea recursului, fundamentat in drept pe dispozitiile art. 299, art. 304 alin.9 Cpr. Civ., art. 304/1 din Codul de Procedura Civila, reclamanta recurenta a invederat urmatoarele:
In fapt, prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea sa, motivat de faptul că:"reclamanta.....s-a aflat în imposibilitatea de a-și respecta obligațiile asumate prin contract, fiind declaratfalimentul acesteia, fiind în culpă pentru neexecutarea obligației asumate prin încheierea contractului.``
Reitereaza faptul că, recurenta-reclamantă a încheiat cu intimata-pârâta Contractul de Concesiune nr. 4404/2008 asupra unei suprafețe de teren - lot nr. 6 - având ca obiect concesiunea unui teren în zona turistică Poarta Raiului.
Intrucât, prin înch. nr. 49/F/CC/2009 pronunțată în dos. nr._, Tribunalul A. a declarat societatea recurentă în stare de faliment, a intervenit imposibilitatea obiectivă de a exploata terenul conform destinației pentru care a fost concesionat. Mai mult de atat, după data deschiderii procedurii de faliment, fostul adm social, J. C. a decedat.
In opinia recurentei, prima instanță, trebuia mai întâi să pornească de la criticile formulate care vizau obiectul cererii: rezoluțiunea și determinarea sumelor solicitate în raport de temeiul legal invocat. Cele două capete de cerere, deși în legătură, nu sunt interpendente în așa măsură încât neadmiterea primului să-l înlăture pe al doilea.
In speță, nu s-a făcut această distincție și mai mult s-a introdus ca element de apreciere împrejurarea fortuită, falimentul, care a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind (în mod culpabil), determinantă în neexecutarea obligațiilor.
Apreciaza recurenta că, la data atribuirii contractului de concesiune, (deși era obligată), parata nu a ținut seama de capacitatea economico-financiară a concesionarei - situație de fapt și de drept ce indica starea iminentă de insolvență a petentei. Indicatorii economici arătau faptul că, în cursul anului 2008 societatea concesionară și-a desfășurat activitatea pe credite având un nivel în continuă scădere a lichidităților.
Consideră astfel faptul că, nu poate fi reținută culpa recurentei pentru neexecutarea obligației contractuale și că declanșarea procedurii falimentului a fost generată de cauze anterioare încheierii contractului de concesiune, datorită unor împrejurări de fapt independente si neculpabile recurentei.
Consecințele riscului contractului, au fost aplicate de prima instanță dincolo de prevederile legii insolvenței, ceea ce a dus la concluzia greșită că obligațiile contractuale ar fi fost posibil de a fi executate. Acest mod de abordare, nesocotește exonerarea de răspundere a debitorului, prin prisma apariției cazului fortuit "falimentul societății ", - împrejurare neimputabilă .
Raportat la aceste aspecte, se constată culpa intimatei-parate în ceea ce privește respectarea condițiilor de atribuire, astfel că, se impune rezoluțiunea contractului cu repunerea părților în situația anterioara, situatie in care, urmeaza ca:
- intimata-parată să remită recurentei- petente suma totală de 10.196 lei sumă achitată cu titlu de taxă garanție licitație și sumă avans achitat tot din locația Poarta Raiului .
Verificand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit art. 304/1 din Codul de Procedura civila 1865, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Contractul de concesiune a carui rezolutiune se solicita, a fost incheiat la data de 03.09.2008. (fl.31 dosar fond)
Ulterior incheierii lui, prin Incheierea nr. 49/F/CC/2009, pronuntata in dosar nr._, Tribunalul A., a deschis procedura insolventei reclamantei recurente, care a incheiat contractul in calitate de concesionar.
Potrivit art. 86 alin.1 din Legea 85/2006, contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte orice contract, (…), atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial, de catre toate partile implicate.
Din textul de lege precitat, rezulta ca, deschiderea procedurii insolventei, nu poate fi privita ca o imprejurare imputabila debitorului in derularea contractelor existente la momentul deschiderii procedurii, ci, dimpotriva, contractele respective se considera mentinute, ramanand la latitudinea administratorului judiciar denuntarea lor, functie de posibilitatea cresterii la maximum a valorii averii debitorului.
Asa fiind, Tribunalul retine ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea dedusa judecatii, facand in esenta aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans,(nimeni nu-si poate invoca propria culpa, pentru a obtine un folos material ), considerand in mod eronat prima instanta, si contrar prevederilor art. 86 alin.1 din Legea insolventei, ca, debitorul intrat in insolventa, nu ar putea solicita rezolutiunea contractelor aflate in derulare.
Dimpotriva, raportat la adresa nr. 1645/10.04.2011,( ce apare ca fiind expediata prin fax paratului, daca se are in vedere nr. de fax mentionat pe aceasta si care corespunde cu cel relevat de antetul actelor provenind de la parat, fl.3 si 4 dosar fond), ca de altfel raportat si la apararile paratului, prima instanta trebuia sa stabileasca daca, lichidatorul judiciar al debitoarei, a denuntat contractul de concesiune in sensul prevederilor art. 86 alin.1 din Legea 85/2006 si, in consecinta sa stabileasca daca, raportat si la clauzele contractuale, paratul mai are vreun temei pentru a pastra sumele pretinse de reclamanta, anume: suma de 5.000 lei –reprezentand taxă garanție licitație, reținută/scăzută din suma avans datorată, respectiv suma de 5.196 lei - (1200 euro x 4,33 lei)- reprezentand avans lot 6, din locația Poarta Raiului;
In plus, potrivit art. 129 alin.5 din Codul de procedura Civila, prima instanta trebuia sa stabileasca daca sumele a caror restituire o solicita reclamanta, au fost achitate de aceasta in executarea contractului de concesiune, sau in vederea incheierii lui, pentru a putea stabili apoi, care este regimul lor juridic si care sunt situatiile in care se poate dispune restituirea lor. Aceasta cu atat mai mult cu cat, actiunea are ca petit subsidiar constatarea incetarii contractului de concesiune pentru imposibilitate obiectiva de executare, aspect care de asemenea nu a fost analizat de instanta de fond.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca, rationamentul juridic in baza caruia prima instanta a respins actiunea introductiva nu reprezinta o cercetare a fondului cauzei,
In temeiul art. 312 alin.3 din Codul de Procedura Civila,
Va admite recursul declarat impotriva Sentintei Civile nr. 393/2013 a Judecatoriei S.,
Va casa sentinta recurata si,
Va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond, care, in rejudecare va da curs tuturor celor mai sus expuse in ceea ce priveste analiza raporturilor juridice obligationale dintre parti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă . CUGIR – în insolvență, împotriva Sentinței Civile nr . 393/2013, pronunțată de Judecătoria S.:
Casează sentința recurată și,
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.10.2013.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | Judecător, S. I. |
Grefier, G. M. P. |
Red./Tehnored. ABA/2ex/07.10.2013
Jud. fond L. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1189/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 764/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
