Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 219/2013. Tribunalul ALBA

La data de 27.12.2012 administratorul judiciar i-a transmis o notificare prin care comunica faptul că a respins integral creanța R., motivat de faptul că nu rezulta plata taxei judiciare de timbru de 120 lei si a timbrului judiciar de 0,30 lei.

Se susține că administratorul judiciar nu este cel in măsura sa respingă cererea pentru motivul că este netimbrata, ci acesta trebuie sa verifice creanțele, in scopul stabilirii masei credale a societății debitoare. Ori, din acest punct de vedere, administratorul judiciar considera întemeiata cererea de înscriere in tabelul preliminar al creanțelor formulate de R..

In drept: art. 18, art. 20 alin 2 si 3 din Legea 146/1997, art. 73 din Legea nr. 85/2006

Și creditoarea . a formulat contestație în dosar nr._ 12/a6, invocând aceleași motive ca și creditoarea . declarației de creanță.

La data de 19.12.2012 creditoarea DGFP A. a înregistrat în dosar nr._, contestație prin care a solicitat înscrierea in tabloul creanțelor cu suma de_ lei ,conform fisei sintetice pe plătitor la data de 22.10.2012.

În motivare se arată că DGFP A. ,in calitate de reprezentant al MF-ANAF in teritoriu, nu a fost notificata așa cum prevăd art.61 alin 1 si 62, din Legea nr.85/2006, care subliniază ca administratorul judiciar are obligația de a trimite notificare tuturor creditorilor din lista debitoarei,iar pe cale de consecința trebuia notificata DGFP A. ,fiind singura entitate din județ care are personalitate juridica si totodată de a sta si reprezenta in justiție subunitățile sale care nu au aceasta personalitate si nici calitatea de ordonatori de credite . De fapt in totalitatea cazurilor si experții in insolventa pot sa confirme aceasta,singura entitate notificata pentru a depune declarație de creanța a fost DGFP si nu o alta entitate din subordine care nu are calitatea procesuala de a face acest lucru.

Se apreciază că administratorul judiciar a omis să o notifice, nu din rea credința, lucru reieșit si din discuția avută cu acesta.

Creditoarea menționează că nu a avut cunoștință despre deschiderea procedurii, cererea de deschidere nefiind formulată de către DGFP, aflând despre aceasta prin consultarea BPI nr._/14.11.2012,consultare care s-a realizat in 26.11.2012, iar . 2 zile respectiv la 28.11.2012, a depus cererea de creanța, după ce am solicitat de la organul fiscal teritorial, suma de plata si actele justificative pentru aceasta.

La data de 09.01.2013 creditoarea .. a formulat cerere de repunere în termen prin care solicită înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. A. R. ., cu suma de 2594,37 lei, debit conform facturilor emise de .., reprezentând contravaloarea serviciilor de colectare, transport și depozitare deșeuri menajere pentru punctul de lucru din A. I., .. 50A.

Se menționează că împotriva debitoarei s-a deschis procedura generală de insolvență și cu toate că .. putea fi identificată ca făcând parte din lista creditorilor, administratorul judiciar nu a procedat la notificare societății privind deschiderea procedurii de insolvență împotriva . SRL.

Creanța este certă întrucât existența creanței privind contravaloarea neachitat rezultă din cuprinsul contractului de prestări servicii și facturile emise, este lichidă și exigibilă .

In drept: art. 64, 65, 66 - 76 din Le| 85/2006, privind procedura insolvenței, art. 103 alin. 2 Cod de procedură civilă

La data de 23.01.2013 numiții Bortes G., G. I.-A., F. T., M. A.-E., M. M., N. D., P. D., D. N., T. G. C., Joldes V. M., in calitate de foști salariați ai debitoarei . SRL au formulat cerere de repunere in termen si cerere de înscriere in tabelul preliminar al creanțelor cu următoarele sume datorate de aceasta:

1- Bortes G. - 1375 lei compusă din: 900 lei - reprezentând garanție materiala, 250 lei - reprezentând diferența salariu luna noiembrie si 225 lei pentru 5 zile concediu de odihna

2- G. I. A. - 1753 lei compusă din: 900 lei reprezentând garanție materiala, 225 lei pentru 5 zile concediu de odihna, 180 lei reprezentând tichete de masa si 450 lei diferența de salariu luna noiembrie

3. F. T. - 1664 lei compusa din: 189 lei - reprezentând tichete de masa, 3S0 lei - reprezentând diferența de salariu, 225 lei pentru 5 zile de concediu de odihna si 900 lei -reprezentând garanție materiala

4. M. A. E. - 1875 lei compusă din: 900 lei -reprezentând garanție materiala, 372 lei - reprezentând diferența salariu, 198 lei - reprezentând bonuri de masa si 405 lei pentru 9 zile de concediu de odihna

5. M. M. - 1855 lei compusă din: 900 lei -reprezentând garanție materiala, 225 lei pentru 5 zile concediu de odihna, 180 lei reprezentând tichete de masa si 450 lei reprezentând diferența de salariu pe luna noiembrie 2012

6. N. Pragos - 1800 lei compusă din 900 lei - reprezentând garanție materiala, 270 lei pentru 6 zile concediu de odihna, 180 lei - reprezentând bonuri de masa si 450 lei reprezentând diferența de salariu pe luna noiembrie 2012

7. P. D. - 1700 lei compusa din 850 lei - reprezentând garanție materiala, 450 lei - reprezentând suma aferenta pentru 15 zile de concediu de odihna, 400 lei - reprezentând bonuri de masa

8. D. N. - 1600 lei compusă din: 900 lei -reprezentând garanție materiala, 300 lei - reprezentând diferența salariu si 400 lei - reprezentând suma aferenta pentru 10 zile concediu de odihna

9. T. G. C. - 825 lei compusă din: 600 lei -reprezentând garanție materiala si 225 lei pentru 5 zile concediu de odihna

10. Joldes V. M. - 1400 lei compusă din: 900 lei -

reprezentând garanție materiala, 300 lei - reprezentând diferența dalariu si 200 lei reprezentând suma aferenta pentru concediu de odihna

În motivare se arată că acești creditori au avut calitatea de angajați . SRL până la data de 01.12.2012 când le-au fost desfăcute contractul de munca întrucât societatea a intrat in insolventa.

La data desfacerii contractului de munca nu le-au fost achitate drepturile salariale cuvenite celor 15 zile lucrate in luna noiembrie, sumele aferenta pentru concediul de odihna neefectuat si bonurilor de­ masa aferente si nici nu li s-a restituit suma de bani reținuta cu titlu de garanție materiala.

Având in vedere că societatea a intrat in stare de insolvență, au avut convingerea că vor fi înscriși in tabelul preliminar al creanțelor din oficiu de către lichidatorul judiciar desemnat in cauză având in vedere că drepturile lor trebuiau sa rezulte din evidentele contabile ale societății sau sa fie notificați pentru a depune cerere de admitere a creanțelor.

În drept: art. 64, 65 din Legea 85/2006 art. 103 C. pr civ.

Contestațiile au fost legal timbrate.

Prin încheierile de ședință din data de 30.01.2013 dosarele nr._ 12/a2,_ 12/a3,_ 12/a4,_ 12/a5,_ 12/a6, având ca obiect contestațiile la tabelul preliminar al creanțelor, formulate de către creditoarele ., SC P. P. SRL, . . au fost conexate la dosar nr._ . Au fost atașate în prezentul dosar și cererile de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță formulate de către creditorii ., DGFP A. și salariații B. G., G. I.-A., F. T., M. A. E.,M. M., N. D., P. D., D. N.,T. G. C., J. V. M..

Analizând contestațiile formulate, judecătorul sindic reține următoarele:

Potrivit disp. art. 67 alin.1 din Legea nr.85/2006 “Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecărei creanțe”, iar art.6 lit.c din Legea nr.147/1997 prevede că se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 120 lei acțiunile, cererile și contestațiile introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. De asemenea, art. 20 din Legea nr.147/1997 stipulează că „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecată”.

Interpretând coroborat dispozițiile legale menționate mai sus, judecătorul sindic reține că administratorul judiciar poate refuza înscrierea unei creanțe în tabelul preliminar numai în situația în care apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens, respectiv, din documentele justificative prezentate, nu rezultă existența unei creanțe chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente. Dacă declarația de creanță nu îndeplinește o condiție legală formală, cum este cea a timbrării, acest aspect va fi adus la cunoștința judecătorului sindic, care va proceda conform disp. art.20 din Legea nr.146/1997.

În speța de față, administratorul judiciar a refuzat înscrierea la masa credală a creditoarelor . și . de faptul că la cererea de înscriere în tabelul preliminar al creditorilor nu a fost anexată dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Ulterior, însă creditoarele în cauză au depus la dosar chitanțele ce atestă plata taxei de timbru în cuantum legal și timbru judiciar, astfel că, raportat la verificările efectuate de administratorul judiciar cu privire la temeinicia creanțelor solicitate, judecătorul sindic va admite contestațiile celor două creditoare și va dispune înscrierea acestora în tabelul definitiv de creanțe. . fi înscrisă cu întreaga sumă solicitată, respectiv 7.560,62 lei, iar . doar cu suma de 16.038,92 lei, restul sumei până la totalul de 20.568,37 lei reprezentând c/val. facturilor emise după data deschiderii procedurii insolvenței, astfel că fiind vorba de creanțe născute după declanșarea procedurii nu pot fi înscrise în tabelul preliminar.

Referitor la contestația creditoarei DGFP A., se constată că potrivit disp. art. 61 alin.1 din Legea nr.85/2006 „In urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați in lista depusă de debitor in conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c)…”, însă în speță, administratorul judiciar nu a procedat în acest sens. Astfel, acesta a trimis notificare în vederea depunerii declarației de creanță către Administrația Finanțelor Publice a mun. A. I. și nu către DGFP A., care este instituția cu personalitate juridică din județ care administrează creanțele fiscale, conform disp. art.2 din HG nr.109/2009. Or, DGFP A. a fost menționată de către debitoare în lista creditorilor depusă la dosar odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, dar această creditoare nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu respectarea disp. art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 și anume, potrivit prevederilor art.86 Cod pr. civ.

Ca atare, în privința acestei creditoare nu este incidentă sancțiunea decăderii prevăzută de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, deoarece culpa pentru nedeclararea în termen a creanței nu incumbă creditoarei DGFP A., ci administratorului judiciar, astfel că este fără obiect cererea de repunere în termen formulată de această creditoare, nefiind vorba despre neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal câtă vreme creditoarei nu i-a fost comunicată notificarea deschiderii procedurii. În consecință, se constată temeinicia contestației creditoarei, aceasta urmând a fi înscrisă în tabelul creditorilor cu suma solicitată, de 519.125 lei, administratorul judiciar constatând că aceasta reprezintă debite certe, lichide și exigibile, anterioare deschiderii procedurii insolvenței.

Pe de altă parte, creditoarea respectivă a solicitat înscrierea în categoria creanțelor garantate deoarece a realizat înscrierea la AEGRM a creanțelor fiscale deținute împotriva debitoarei. Sub acest aspect, relevante sunt disp. art.36 din Legea nr.99/1999, Titlul VI, care stipulează că „Orice creditor care, fără a fi parte . garanție, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanției reale a creditorului asupra bunului in cauză numai in momentul in care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului.” Or, creditoarea a înscris la AEGRM creanțele fiscale și nu dreptul de garanție asupra unui bun mobil sau asupra unei universalități de bunuri mobile ale debitoarei, iar pe de altă parte, chiar în situația existenței unei garanții reale mobiliare, condiția de publicitate a fost îndeplinită ulterior deschiderii procedurii insolvenței față de societatea debitoare, așa cum recunoaște însăși creditoarea. Așadar, înscrierea la AEGRM nu este opozabilă terților, respectiv debitoarei și celorlalți creditori, astfel că, din această perspectivă, creanța creditoarei este una chirografară, fără garanții, urmând a participa la distribuire conform ordinii de prioritate de la art.123, respectiv pct.4 și nu de la art.121 din Legea nr.85/2006.

În privința contestației formulate de creditoarea ., se constată că sunt nefondate susținerile acesteia privind neefectuarea notificării conform Codului de procedură civilă, deoarece aceasta a fost notificată cu respectarea disp. art.86 alin.3 Cod pr. civ. Astfel, se constată că creditoarea a fost notificată prin fax la data de 22.10.2012, însă declarația de creanță a fost trimisă prin poștă doar la data de 27.11.2012, deși ultima zi de depunere a cererilor de înscriere în tabelul preliminar a fost 26.11.2012. Justificarea oferită de creditoare privind lipsa din localitate a administratorului social la data de 26.11.2012 nu este de natură a înlătura sancțiunea decăderii care este aplicabilă creditorilor care nu au respectat termenul de depunere a declarațiilor de creanță. Deci, nerespectarea termenului limită pentru declararea creanței este imputabilă în exclusivitate creditoarei, astfel că în mod întemeiat nu a fost înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul preliminar. Ca atare, contestația acesteia va fi respinsă ca nefondată.

Referitor la cererea de repunere în termen formulată de creditoarea ., se constată că aceasta nu a fost notificată conform Cod. de pr. civilă, nefiind menționată de către debitoare în lista creditorilor. În această situație, judecătorul sindic constată că îi este opozabilă prezumția realizării notificării în conformitate cu disp. art.7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006, prin publicarea sentinței de deschidere în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Judecarea cu celeritate a cauzelor în materia de insolvență a impus luarea unor măsuri adecvate, în acord cu interesul general al economiei, de asimilare și valorificare cât mai rapidă, de către alți agenți economici, a bunurilor debitorului falit.

Incertitudinea asupra situației creanțelor, este de natură a tergiversa finalizarea acestui proces, în detrimentul creditorilor ale căror creanțe au fost declarată în cauză dar și al societății în general. Riscul ca unele persoane interesate să nu fi luat efectiv la cunoștință, despre săvârșirea actului procedural comunicat potrivit art.7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006, este un risc asumat de către legiuitor în favoarea interesului general al societății.

În sensul celor menționate, ar fi total contraproductivă reluarea continuă a procedurii de la momentul declarării creanțelor și stabilirii tabelului de creanțe, mai ales că în unele faze ale procedurii, consecințele pot fi dramatice.

În sensul celor menționate, de nenumărate ori Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul că prevederile art.7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, cel mai recent prin decizia nr. 1458/8.11.2011, își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Aceasta constituie o măsură specială care asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor în materie de insolvență.

Așa fiind, creditoarea . nu poate depune declarația de creanță peste termenul stabilit în acest sens, adus la cunoștință în temeiul textului de lege menționat prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar motive obiective de împiedicare a formulării în termen a declarației de creanță, conform disp. art.103 alin.1 Cod pr. civ., nu au fost invocate și dovedite de către creditoare. Așadar, cererea de repunere în termen este neîntemeiată, sens în care va fi respinsă.

Creditoarea . a contestat categoria de creanțe în care a fost înscrisă de către administratorul judiciar, aceasta pretinzând că are un drept de retenție asupra mărfurilor livrate debitoarei. În acest, sens se constată că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.2050/17.12.2010, în baza căruia creditoarea i-a livrat debitoarei diverse produse alimentare și nealimentare. La art.4.1.19 din contract este prevăzut faptul că vânzătorul are un drept de retenție asupra produselor neachitate.

Dreptul de retenție este un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa până ce debitorul nu-i plătește tot ce îi datorează în legătură cu acel bun. Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, în sensul că nu conferă retentorului un drept de preferință și nici un drept de urmărire, după cum nu conferă nici dreptul de a folosi lucrul deținut. Așadar, dreptul de retenție poate fi invocat doar în situația în care se pretinde de către debitor restituirea unui bun aflat în detenția creditorului, ceea ce nu este cazul în speța de față, marfa aflându-se la debitoare, care nu are nicio pretenție de la creditoare.

De fapt, creditoarea pretinde recunoașterea unui drept de garanție reală mobiliară, însă clauza contractuală invocată nu-i conferă acest drept, ci doar dreptul de a refuza predarea bunurilor vândute debitoarei până la achitarea prețului. Însă, creditoarea a livrat marfa debitoarei, conform facturilor menționate în declarația de creanță, astfel că nu se mai află în detenția sa, sens în care nu se poate reține că creditoarea are un drept de retenție asupra stocului de marfă ce face obiectul facturilor neachitate.

Nu poate fi vorba despre o garanție reală mobiliară deoarece potrivit disp. art.9 alin.2 din Legea nr.99/1999, Titlul VI, “garanția reală acordă creditorului garantat dreptul de a-si satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat si înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției au un grad de prioritate inferior, potrivit dispozițiilor cuprinse in cap. III ”, or creditoarei nu i-a fost conferit un astfel de drept prin contractul încheiat cu debitoarea.

În consecință, se constată că în mod corect a fost înscrisă creditoarea . în categoria creanțelor chirografare.

Referitor la cererea de repunere în termen și înscriere în tabelul preliminar de creanțe formulată de numiții Bortes G., G. I.-A., F. T., M. A.-E., M. M., N. D., P. D., D. N., T. G. C., Joldes V. M., in calitate de foști salariați ai debitoarei . SRL, se constată că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale aferente lunii noiembrie 2012, sume aferente concediului de odihnă neefectuat și bonurilor de masă respective, precum și garanțiile materiale constituite la angajare.

Creanțele solicitate de foștii salariați au luat naștere ca urmare a desfacerii contractelor individuale de muncă ale acestora, la data de 01.12.2012. Or, potrivit disp. art.3 pct.16 din Legea nr.85/2006 tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii, iar art. 3 pct.17 din Legea nr.85/2006 prevede că „prin tabel definitiv de creanțe se înțelege tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in tabelul preliminar si împotriva cărora nu s-au formulat contestații in conformitate cu prevederile art. 73, precum si creanțele admise in urma soluționării contestațiilor”. Deci, fiind vorba despre creanțe născute în perioada de observație, acestea nu pot fi înscrise în tabelul preliminar de creanțe. Ca atare, va fi respinsă cererea salariaților de înscriere în tabelul preliminar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația formulată de creditoarea . sediul procesual ales în Timișoara, ..1, jud. A. împotriva refuzului administratorului judiciar R.&Partners SPRL Filiala A. de înscriere în tabelul preliminar întocmit față de debitoarea . consecință:

Dispune înscrierea creditoarei în tabelul definitiv cu creanța în sumă de 7.560,62 lei, conform art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006.

Admite în parte contestațiile formulate de creditoarele DGFP A., cu sediul în A. I., ., jud. A. și ., cu sediul în . G.-Târgu B. Km 8, jud. G. împotriva refuzului administratorului judiciar R.&Partners SPRL Filiala A. de înscriere în tabelul preliminar întocmit față de debitoarea . SRL și în consecință:

Dispune înscrierea creditoarei DGFP A. în tabelul definitiv cu creanța în sumă de 519.125 lei, conform art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006 și a creditoarei . cu creanța în sumă de 16.038,12 lei, conform art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006.

Respinge celelalte pretenții.

Respinge contestațiile formulate de creditoarele ., cu sediul în A. I., ., jud. A. și ., cu sediul în Sibiu, ..1A, jud. Sibiu.

Respinge cererile de repunere în termen și de înscriere în tabelul definitiv de creanțe formulate de ., cu sediul în A. I., ..48, jud. A. și Bortes G., G. I.-A., F. T., M. A.-E., M. M., N. D., P. D., D. N., T. G. C., Joldes V. M., in calitate de foști salariați ai debitoarei . SRL, toți cu domiciliul ales în A. I., la Cabinet Avocat H. O., P-ța Națiunii, nr.11, cam.7, jud. A..

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 Martie 2013

Red. C.C.

Tehnored. E.B./ 10 ex./9 Mai 2013