Pretenţii. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 733/203/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 152/R/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M. C. FLORENȚA
Judecător B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta ., Sucursala A. I. împotriva Sentinței civile nr. 1092/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. C. C. și intervenientul intimat D. I. M..
Obiectul cauzei: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier carte învederează că la data de 06.02.2013 reclamanții intimați au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de la termenul din 31.01.2013, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 07.02.2013. Încheierea din data de 31.01.2013 face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr_ reclamantul C. C. C. - VADU MOTILOR, POPEȘTII DE SUS, nr. 242, J. A. a chemat în judecată pe pârâta . A. I. - A. I., C., nr. 3, .-4, J. A. si pe intervenientul D. I. M. - CÂMPENI, NARCISELOR, nr. 2, J. A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
Să fie obligată pârâta . A. I. - A. I. să plătească reclamantului suma de 2300 lei cu titlu de daune;
Să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin sentința civilă 1092/2012 Judecătoria Cîmpeni a fost admisă cererea reclamantului C. C. C. - VADU MOTILOR în contradictoriu cu pârâta . A. I. si cu intervenientul D. I. M. - si in consecință:
A obligat pe pârâta . A. I. - A. I. să plătească reclamantului suma de 2300 lei cu titlu de daune si suma de 211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În data de 14.01.2012, ora 15:20, în orașul Câmpeni pe . I. M., conducătorul autoturismului cu nr de înmatriculare_, în timp ce efectua manevra de mers înapoi pentru a ieși din parcarea barului UFO de pe .-a asigurat corespunzător la mersul înapoi și a lovit cu bara spate autoturismul reclamantului cu nr de înmatriculare_ care oprise pe .-i permite autovehiculului condus de intervenient să iasă din parcare. În urma coliziunii celor două autovehicule s-au produs următoarele avarii: la autovehiculul condus de reclamant a fost avariată bara față ( spoiler), iar la autovehiculul condus de intervenient a fost avariată bara spate.
Această stare de fapt rezultă din depozițiile martorului C. C. audiat în instanță, cât și din recunoașterea intervenientul D. I. M. .
Prin declarația dată în fața instanței intervenientul D. I. M. a recunoscut că este vinovat de accidentul de circulație în urma căruia a avariat autoturismul reclamantului și a recunoscut încă de la început vinovăția lui, fiind de acord cu constatarea amiabilă făcută între el și reclamant.
Audiat fiind în instanță martorul C. C. a declarat că era în mașina condusă de D. Jean M. și acesta în timp ce efectua manevra de mers înapoi nu s-a asigurat și l-a lovit pe reclamant care era în mers dar în momentul respectiv s-a oprit. A arătat că intervenientul ieșea de pe stra Moților de la UFO și reclamantul mergea spre Școala Generală. În urma impactului a fost avariat spoilerul mașinii reclamantului .
După producerea accidentului, pe cale amiabilă și în prezența agentului constatator a societății pârâte, s-a încheiat o constatare amiabilă de accident în care intervenientul a recunoscut culpa lui în producerea accidentului fiind întocmit și dosarul de daună ( copie filele 29 – 50), însă reclamantului nu i-au fost acordate despăgubirile solicitate invocându-se prev art 45 pct 3 din Ordinul 5/2010 al CSA susținându-se că nu se poate trage concluzia cu privire la persoana răspunzătoare de producerea accidentului precum și la împrejurările producerii lui.
Reclamantul și-a reparat pe cont propriu autoturismul în urma refuzului societății pârâte de a achita contravaloarea acestuia, înlocuind bara față cu una nouă a cărui preț este de 2400 lei ( fila 9) la care s-au adăugat manopera de înlocuire în cuantum de 274,84 lei conform avizului estimativ de la dosar, însă reclamantul a solicitat doar plata sumei de 2.300 lei.
Susținerea pârâtei conform căreia nu se poate trage concluzia cu privire la persoana răspunzătoare de producerea accidentului precum și la împrejurările producerii lui, este total nefondată atâta timp cât părțile pe cale amiabilă au recunoscut modul în care s-a produs accidentul cât și persoana vinovată, starea de fapt fiind confirmată de depoziția martorului C. C. care se afla în mașina condusă de D. Jean M.
Societatea pârâtă nu a produs o altă probă din care să rezulte o altă stare de fapt astfel că în baza art 1357 – 1358 cod civil rap la art 2214 – 2217 cod civil a admis ca întemeiată cererea reclamantului și a fost obligată pârâta . A. I. - A. I. să plătească reclamantului suma de 2300 lei cu titlu de daune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că din actele depuse la dosarul de daună nu se putea stabili cu certitudine care au fost împrejurările producerii accidentului astfel că dosarul nu s-a soluționat pe cale amiabilă.
Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a putea fi antrenată răspunderea persoanei vinovate și implicit a societății recurente.
Astfel, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului real suferit de el.Pentru a fi despăgubit, prejudiciul trebuie să aibă caracter cert. Ori reclamantul a depus la dosar un deviz estimativ prin care a arătat că reparația autovehiculului s-ar ridica undeva la 2.400 lei, fără a face dovada că a suportat efectiv această sumă. Din motive inexplicabile, dorește doar 2.300 lei.
Tocmai pentru a dovedi că prejudiciul reclamat nu are caracter cert a depus la dosarul cauzei, un alt deviz estimativ care arată, după calculele noastre că reparația ar fi doar de 1.369,60 lei.
Considerăm că prin depunerea devizului estimativ, întocmit la cererea reclamantului, nu s-a făcut dovada reală a prejudiciului. Mai mult asa cum rezultă din adresa comunicată de SPCRCIV, reclamantul nu mai este proprietarul autovehiculului din data de 10.02.2012, deoarece a înstrăinat auto către M. A. A. din Bistrița Năsău. Prin urmare, având în vedere că la data promovării prezentei acțiuni, 24.04.2012, reclamantul nu mai era proprietarul autovehiculului, și în lipsa unor documente de plată, respectiv factură și chitanță reclamantul nu poate face dovada prejudiciului cert suferit de el. Este posibil ca reclamantul să fi înstrăinat autovehiculul avariat pentru un preț mai mic, rămânând ca noul cumpărător să își înlocuiască bara. De altfel am și solicitat instanței de fond acordarea unui nou termen până la comunicarea răspunsului cu privire la situația autovehiculului însă instanța a nesocotit cererea noastră, soluționând cauza.
Reclamanatul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și manținerea dispozițiile sentinței primei instanțe.
În motivare a arătat că obligațiile ce îi incumbă pârâtei derivă din faptul producerii accidentului din culpa celui asigurat și este irelevant modul cum își repară păgubitul mașina. Excede discuției în speța dedusă judecății faptul că această mașină ar fi fost înstrăinată. Cert este că asiguratul pârâtei mi-a cauzat o daună, daună care trebuie suportată de asigurator. Acesta este scopul și finalitatea încheierii unor polițe RCA și nu îmbogățirea fară justă cauză a societăților de asigurări. De altfel, refuzul acordării despăgubirii a devenit o practică uzuală a societăților de asigurări, punând pe cei îndreptățiți la despăgubiri în situația deloc plăcută să suporte atât daunele ce le-au fost produse cât și cheltuielile cu procese în fața instanțelor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtul recurent și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 din codul de procedură civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
În speță sunt însă aplicabile dispozițiile Lg.136/1995 cu modificări, care reglementează asigurarea de răspundere civilă obligatorie pentru pagubele, produse prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării în România, sau care se folosesc pe teritoriul României, fiind înmatriculate în străinătate.
Dispozițiile art.54 din Lg.nr.136/1995 – prevăd că „despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art.49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat (art.54 din Lg.nr.136/1995).
Prin urmare, asigurătorul datorează despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul, în cazul în care, pentru acest accident, se poate angaja, potrivit legii, răspunderea civilă delictuală a persoane asigurate sau a persoanei care conducea autovehiculul în limitele pronunțate de Ordinul nr. 14/2011.
În speță, s-a reținut în mod corect de către prima instanță culpa intervenientului D. I. M. în producerea accidentului, iar prin prezentul recurs pârâta . A. I. nici nu contestă situația de fapt reținută de instanță.
În aceste condiții, față de dispozițiile Lg.nr.136/1995 pârâta obligată să acopere prejudiciul cauzat reclamantului în limitele prevăzute de Ordinul nr.14/2011.
Având în vedere că reclamantul a dovedit conform avizului estimativ de la dosar, un prejudiciu de 2400 lei din care a solicitat doar plata sumei de 2.300 lei, în mod corect prioma instanță a dispus obligarea pârâtei la suportarea acestei sume.
Nu se poate reține lipsa caracterului cert al prejudiciului prin faptul că reclamanatul a depus doar un deviz estimativ.
Art. 47 din Ordinul 14/2011 prevede că la stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA, iar potrivit art. 43 despagubirile se stabilesc in conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza politei RCA, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, pe baza elementelor cuprinse in formularul "Constatare amiabila de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, pe baza instiintarii sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor intocmit de asigurator, precum si a oricaror mijloace de proba, ori prin hotarare judecatoreasca.
Prin urmare, reclamantul are la dispoziție orice mijloc de probă pentru dovedirea prejudiciului suferit.
În cauză reclamanatul a înțeles să dovedească prejudiciul prin devizul estimativ, sens în care revenea pârâtei sarcina probei contrare, respectiv proba altui cuantum al prejudiciului.
Pârâta a depus un deviz estimativ cu altă sumă, ceea ce nu este de natură a dovedi un cuantum real al prejudiciului, preferabil celui depus de reclamant, în condițiile în care nu rezultă verificarea efectivă a vehiculului vizat.
Pârâta avea posibilitatea de a solicita administrarea unor probe specifice, ca expertiza tehnică judiciară, care să determine cuantumul real al prejudiciului în condițiile în care contesta acest aspect. Cu toate acestea, în fața instanței de fond pârâta nici nu a invocat incertitudinea prejudiciului, rezumându-și apărările la dinamica producerii accidentului.
Nu pot fi primite nici criticile pârâtei recurente privind vânzarea vehiculului avariat de către reclamant.
Astfel, ceea ce contează este calitatea de proprietar al vehiculului avariat la momentul producerii incidentului rutier, atunci fiind stabilită calitatea de persoana păgubită.
Faptul că ulterior accidentului reclamantul a înstrăinat vehiculul avariat nu face să îi înceteze calitatea de persoană păgubită întrucât paguba a fost deja suportată la momentul efectuării reparației sau, chiar și în lipsa efectuării reparației, paguba este reprezentată de diferența de preț a vehiculului nereparat.
Pe de altă poarte, nici această apărare nu a fost invocată de pârâtă în fața instanței de fond, reclamanta nesolicitând administrarea vreunei probe în sensul lipsei prejudiciului care ar decurge din vânzarea vehiculului de către reclamant.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul recurs va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
Întrucât recursul a fost respins, pârâta recurentă fiind în culpă procesuală, potrivit disp. art. 274 alin. 1 cod procedură civilă va fi obligată să achite reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . Sentinței civile nr. 1092/2012 a Judecătoriei Cîmpeni.
Obligă pârâta recurentă la plata în favoarea reclamanților intimați a sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.02.2013.
Președinte, F. M. C. FLORENȚA | Judecător, B. A. A. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. U. |
Red. F.F.7.03.2013/tehnored. F.F 3.04.2013
2 ex.
Judecător fond V. E. C.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Decizia nr. 324/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
