Pretenţii. Decizia nr. 324/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 12605/107/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 324/R/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.- președinte Secția a II-a Civilă
Judecător C. C.
Judecător D. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții MANCAȘ S. și MANCAȘ E. F. împotriva Deciziei nr. 926/R/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtele intimate BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - BCR SA, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - BCR SA -SUCURSALA A. I., având ca obiect – revizuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței avocat Mancaș E. pentru revizuienți și avocat L. Olguța pentru pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara pârâtei intimate solicită ca instanța să constate că revizuienții au formulat cerere de revizuire iar considerentele acesteia sunt aceleași cu cele formulate în fața instanței de recurs, astfel că invocă excepția nulității cererii de revizuire.
Mandatara revizuienților solicită respingerea excepției invocate de mandatara pârâtei ca nelegală. Susține că aceasta este formulată în termenul de 30 de zile, astfel că cerința legală a fost îndeplinită.
Instanța în deliberare, respinge cererea de anulare formulată de mandatara pârâtei intimate întrucât conform art. 326 Cod pr. civilă, în privința cererii de revizuire se aplică regulile de la cererea de chemare în judecată, astfel că nu se sancționează cu nulitatea nedepunerea motivelor de revizuire în termenul de formulare a acestei căi de atac .
Mandatara revizuienților depune la dosar o precizare la cererea de revizuire, din care un exemplar se comunică cu mandatara părții adverse.
Mandatara pârâtei intimate depune la dosar note de cheltuieli și note scrise, din care câte un exemplar se comunică cu mandatara revizuienților .
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Mandatara revizuienților învederează instanței că menține cererea de revizuire formulată în ceea ce privește a doua critică și solicită înlăturarea dispoziției de modificare din Decizia nr. 926/R/31 X 2010 a Tribunalului A., a sentinței civile nr. 326/2012, în ceea ce privește modul de soluționare al petitului referitor la comisionul de administrare și menținerea sentinței Judecătoriei Alba Iulia în ceea ce privește modul de soluționare al petitului referitor la comisionul de administrare și sub acest aspect, în drept invocând art. 322 pct. 1 și 2 Cod pr. civilă.
Susține că așa cum rezultă și din Decizia Tribunalului, fiind stabilit irevocabil, revizuienții se află în prezența unui contract preformulat de bancă, în care clauzele nu s-au negociat ci au fost impuse . Deci pe de o parte se recunoaște caracterul abuziv al clauzelor contractuale, iar pe de altă parte instanța de recurs, modifică sentința respingând cererea revizuienților de constatare a clauzei abuzive privind comisionul de administrare.
Susține că în cadrul acestui comision sunt incluse și dobânzi ascunse, solicitând instanței a dispune înlăturarea clauzelor privind comisionul de administrare credit.
De asemenea, mai susține că instanța de fond nu s – a pronunțat în întregime pe cererea revizuienților, omițând ceea ce și ea însăși a constatat, adică lipsa de negociere a contractului și utilizarea unui contract preformulat .
Arată că la semnarea contractului revizuienții nu au avut posibilitatea să vadă acest comision de administrare, însemnând de fapt încasarea unor sume care se impune să le achite, fără a se regăsi contraprestația din partea băncii . Revizuienții se găsesc în prezența unui contract nenegociat – impus de bancă și îmbogățirea acesteia fără justă cauză.
Față de aceste considerente mandatara revizuienților solicită admiterea în principiu și în fond a cererii de revizuire și schimbarea în parte a Deciziei nr. 926/R/2012 .
Apărătoarea pârâtei intimate solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arată că nici la acest moment nu a înțeles care sunt motivele de revizuire. Din cerere nu reiese care sunt motivele de revizuire pe care revizuienții își întemeiază pretențiile. Oricum, acestea sunt neîntemeiate, astfel încât se impune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă .
Susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci a dat eficiență juridică acelor consecințe pe care le atrage anularea ca abuzivă a clauzei prev. la pct. 5 al. 2 din Condițiile speciale de creditare . Modul de calcul al dobânzii prev. la pct. 5 al. 2 din Condițiile speciale de creditare reprezintă o formulă unitară, formată dintr-o componentă variabilă care se afișează la sediile BCR și o componentă fixă care nu pot fi disociate .
Apărătoarea pârâtei intimate solicită respingerea cererii de revizuire formulată de revizuienți, solicitând a se ține seama de notele scrise și depuse la dosar la termenul de astăzi, unde a arătat pe larg care sunt motivele pentru care se impune respingerea acestei cereri de revizuire .
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, reclamanții Mancaș E. F. și Mancaș S. au chemat în judecată pârâtele B. C. Română S.A. și B. C. Română S.A. – Sucursala A. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:
- să constate nul absolut parțial contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007 în privința următoarelor clauze abuzive:
1. clauza prevăzută în pct. 5 alin. 2 teza finală „dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR”, cu privire la care se solicită înlăturarea ei și stabilirea modului de calcul al dobânzii conform art. 2.10 din condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007, respectiv în felul următor: EURIBOR la 6 luni plus marja fixă de 1,20 pp.
2. să constate abuzivă și nedatorată orice dobândă percepută de BCR începând cu septembrie 2008 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii dobândă care excede dobânzii EURIBOR plus maja fixă de 1,20 pp și să oblige pârâtele să restituie sumele percepute nelegal din septembrie 2008 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii sau să compenseze sumele încasate abuziv cu sumele datorate de reclamanți.
- să oblige pârâtele să respecte cuantumul ratelor prevăzut în graficul anexă la contractul de credit;
- să oblige pârâtele să refacă planul de rambursare a creditului astfel cum se impune după înlăturarea clauzelor abuzive;
- să constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit și față de cuantumul acestuia să se constate că acesta ascunde în cadrul său alte comisioane și să se dispună înlăturarea clauzelor privind comisionul de administrare credit;
- să constate că modelul actului adițional personalizat la contractul de credit bancar încheiat de bancă unilateral în septembrie 2010, în temeiul OUG 50/2010, este nul absolut;
- să constate nulă clauză clauza prevăzută în contractul de credit privind cesionarea în favoarea unui terț a drepturilor și obligațiilor rezultate din contract ;
- să oblige pârâtele să înlăture din componența D. comisioanele de administrare și urmărire riscuri, precum și alte costuri intervenite ulterior semnării contractului;
- să constate abuzivă clauza prevăzută la pct. 3.7 din condițiile general de creditare- anexă la contractul de credit nr. 1578/PF/30.08.2007, conform căreia banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare;
- să se dispună ca sumele ce vor fi restituie să fie calculate cu dobânda legală de la data încasării până la data compensării/restituirii;
- să oblige pârâta de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziție actul adițional al convenției;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 45-64), pârâtele au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că dobânda și comisionul de administrare fac parte din prețul contractului și nu pot face obiectul cercetării sub aspectul naturii abuzive conform art. 4 din Directiva Consiliului 93/13/CEE.
Prin cererea reconvențională, reclamanta reconvențională BCR SA a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții reconvenționali Mancaș E. F. și Mancaș S., prin hotărârea ce o va pronunța să dispună adaptarea contractului, în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propusă de reclamantă, respectiv EURIBOR plus o marjă fixă compusă din marja fixă existentă în contract astfel cum a fost inițial reglementată și diferența dintre valoarea dobânzii de referință internă a BCR și valoarea indicelui de referință EURIBOR.
Prin întâmpinare, reclamanta-pârâtă reconvențională a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Prin sentința 326/23.01.2012 prima instanță a respins cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale B. C. Română S.A..
A admis acțiunea principală precizată formulată de reclamanții Mancaș E. F. și Mancaș S. și, în consecință:
A constatat că modelul actului adițional personalizat la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1578/PF/30.08.2007 este nul absolut.
A constatat abuzivă și dispune anularea clauzei de la pct. 5 alin. 2 teza finală din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007 și stabilește modul de calcul al dobânzii în felul următor: EURIBOR la 6 luni + marjă fixă 1,2 puncte procentuale.
A constatat abuzivă și nedatorată orice dobândă percepută de către BCR începând cu luna septembrie 2008 până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, care excede dobânzii EURIBOR plus marja fixă de 1,2 pp. și obligă pârâtele să compenseze sumele percepute nelegal din septembrie 2008 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii cu sumele datorate de reclamanți în continuare, compensarea urmând a fi făcută cu calcularea dobânzii legale de la data încasării sumelor nedatorate și până la data compensării.
A obligat pârâtele să respecte cuantumul ratelor prevăzut în graficul anexă la contractul de credit sus menționat.
A constatat abuzivă și dispune anularea clauzei contractuale de la pct. 8 din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007, referitoare la comisionul de administrare.
A constatat abuzivă și nedatorată orice sumă percepută din momentul încheierii contractului de credit cu titlu de comision de urmărire riscuri.
A constatat abuzivă și anulează clauza prevăzută la pct. 3.7 din condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit nr. 1578/PF/30.08.2007.
A obligat pârâtele să refacă planul de rambursare a creditului cu luarea în considerare a prezentei hotărâri și obligă pârâta BCR – Sucursala A. I. să pună la dispoziția reclamanților în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, actul adițional la convenție și noul grafic de rambursare a creditului.
A constatat nulă clauza prevăzută în contractul de credit privind cesionarea în favoarea unui terț a drepturilor și obligațiilor rezultate din contract.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtelesolicitând casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei având în vedere faptul că instanța de fond a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C. pr.civ.
Dacă se va considera ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a casa hotărârea de fond, s-a solicitat modificarea în întregime a Sentinței nr. 326/23.01.2012 a Judecătoriei A.-I., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții Mancaș E. F. și Mancaș S.;
Cu titlu subsidiar, în caz de menținere a sentinței recurate în privința caracterului abuziv al art. 5.2 din convenția de credit, s-a solicit modificarea acestuia conform cererii reconvenționale,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-au invoca următorele motive de nelegalitate:
Instanța de fond a pronunțat sentința nr. 326/23.01.2012 cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C. pr.civ, soluționând greșit și cu încălcarea legii excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei BCR A. I.. Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale unor societăți comerciale și nu s-a făcut dovada existenței vreunui mandat de reprezentare acordat Sucursalei BCR A., de către Subscrisa.
Instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil prin modul în care a soluționat cererile referitoare la mijloacele de probă în context fiind relevant și faptul că litigiul de fond a fost soluționat pe parcursul a doar trei termene de judecată:
Pentru termenul din data de 05.12.2011, au formulat cerere în probațiune prin care au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților și s-a cerut instanței să pună în vedere reclamanților să facă dovada calității lor de consumatori, astfel încât să se poată prevala de normele legale din materia protecției consumatorului. Singura probă încuviințată de instanță, în pofida complexității evidente a prezentei cauze, a fost proba cu înscrisuri. Evident, încă de la început, proba caracterului abuziv al clauzelor contractuale, prin raportare la Legea 193/2000, trebuiau să o facă reclamanții. În condițiile în care instanța, pe de-o parte a acceptat ca veridice susținerile neprobate ale reclamanților, iar pe de altă parte a respins probele în apărare, este clar că au suferit o vătămare reflectată în eliminarea oricărei posibilități concrete de apărare. Întregul mod de soluționare a litigiului în fond vădește o încălcare a principiilor unui proces echitabil, astfel cum sunt acestea cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond neținând cont de drepturile pârâtei la apărare, respingând nejustificat anumite probe, lipsindu-le de conținut sau neluându-le în calcul.
În privința motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 c. Pr. Civ s-a arătat că Sentința nr. 326/23.01.2012 nu cuprinde motivele pentru care instanța sa pronunțat în sensul în care a făcut-o. Argumentarea instanței, este cu totul sumară raportat la numărul petitelor formulate de reclamanți și la apărările pe care pârâta le-a formulat.
Condițiile pe care Legea 193/2000 le impune pentru a putea califica ca abuzive anumite clauze din contractele de credit analizate nu sunt întrunite în prezentul litigiu.
Astfel, clauzele indicate ca fiind abuzive și a căror anulare se cere:
1. se asociază cu obiectului principal al contractului (ele privesc însuși prețul contractului)
2. au fi fost negociate
3. nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților
1. Clauzele indicate ca fiind abuzive se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit
Este evident faptul că dobânda și comisioanele fac parte din prețul contractului, reprezentând contraprestația datorată de clienți Băncii pentru serviciile prestate.
Art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE (care a fost transpusă de către Legea 193/2000) a exclus clauzele privind prețului contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin. (2), după cum urmează:
„(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Dispoziția corespunzătoare din Legea 193/2000 este cuprinsă în art. 4 alin 6:
„Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
În consecință, modalitatea de determinare a dobânzii și comisioanelor, ca elemente ele prețului contractului, nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare.
Clauzele indicate ca fiind abuzive au fost negociate cu clienții după cum se poate lesne observa, clauzele contractuale stabilesc fără echivoc o totalitate determinabilă de calcul a dobânzii precum și o structură clară a comisioanelor care se percep.
Dobânda aplicabilă acestui tip de contract de credit a fost calculat în conformitate cu cele stipulate în contract și cu prevederile legale în materie, neexistând niciun fel de modificare abuzivă a ratei dobânzii din partea băncii, așa cum se susține.
Înalta Curte, în cuprinsul Deciziei nr. 2450/22.06.2011 a statuat că:
„Dobânda de referință variabilă nu este sinonimă și nu se confundă cu indicele de referință Euribor pentru credite în euro și Libor pentru credite în USD, or pct. 5 din contractul de credit prevede că dobânda curentă este variabilă în funcție de dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile băncii, iar distincția este evidentă potrivit Condițiilor generale de creditare. Anexă la contract, instanța de judecată prin soluția pronunțată nesocotind chiar conținutul contractului prin aplicarea greșită a normelor de interpretare a contractelor prevăzute de Codul Civil în art. 973, art. 966, art. 970 și art. 984".
De asemenea, a indicat, factorii în funcție de care se stabilește nivelul dobânzii de referință ai BCR care se iau în considerare la calcularea acesteia.
Nu este de conceput faptul că împrumutând sume importante de bani de la pârâtă clienții nu s-au informat cu privire la ofertele de credite pe care le avea în acea perioadă.
La fel de greu de imaginat este faptul că aceștia nu au luat în considerare ofertele altor instituții bancare pentru a decide, în deplină cunoștință de cauză, conform intereselor lor.
Simpla calitate de avocat a d-nei Mancaș ar trebui să facă de prisos orice presupunere în sensul că nu a înțeles obligațiile contractuale pe care și le-a asumat. Dimpotrivă, instanța de fond nu a dat nici o relevanță acestui aspect.
Pe de altă parte banca nu a impus clienților să semneze convențiile de credit pe care nu doreau să le încheie . Dimpotrivă, clienții au avut inițiativa demarării raporturilor contractuale cu Subscrisa, prin formularea cererilor de acordare a creditelor.
Solicitarea clienților de a diminua retroactiv costurile contractuale asumate este o dovadă de rea-credință, raportat și la durata de timp semnificativă scursă între momentul încheierii convenției de credit și cel al formulării pretențiilor pe calea justiției.
c) Clauzele indicate ca fiind abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Pentru a putea verifica existența unui dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului de credit analizat.
Fiind vorba de contracte de credit, obiectul acestora este reprezentat de punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit PREȚ. Prețul este format din dobândă și din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care B. le suportă pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.
Analiza ansamblului prevederilor contractuale va conduce instanța la concluzia că nu există un dezechilibru între prestațiile părților.
Deoarece prevederile contractuale stabilesc posibilitatea Băncii de a modifica rata dobânzii numai în cazurile expres menționate în contract, nu se va putea reține existența vreunui abuz caracterizat de însăși existența clauzei.
Cu privire la cererea reconvențională pe care a formulat-o, cu titlu subsidiar, în caz de menținere a Sentinței recurate în privința caracterului abuziv al art. 5.2 din convenția de credit, solicită modificarea acestuia conform cererii reconvenționale.
Algoritmul propus este cel validat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor prin Adresa nr. 1048 din data de 29.10._ (aflată la Dosarul cauzei), formulată ca răspuns la solicitările noastre.
Formula de calcul a dobânzii variabile pe care o propune este: Euribor plus o Marjă fixă, compusă din marja fixă esistentă în contract astfel cum a fost inițial reglementată și diferența dintre valoarea dobânzii de referință internă a BCR și valoarea indicelui de referință Euribor. Cu alte cuvinte:
Euribor la 6 luni + 8,962 pp (Marjă fixă pe toată durata de executare a contractului)
In extremis, dacă se admite că instanța poate interveni peste voința părților, echilibrul contractual nu poate fi menținut decât prin acest algoritm de calcul, acceptat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor .
Din această perspectivă formula de calcul propusă de reclamanți și validată de prima instanță prin hotărârea pe care a pronunțat-o este extrem de discutabilă (Euribor la 6 luni plus Marjă fixă 1,2 puncte procentuale). Acest algoritm de calcul nu are suport în nici o prevedere contractuală.
Prin decizia nr.926/R/2012 instanța de recurs a admis recursul paratei BCR SA si a modificat in parte hotărârea atacata.
Astfel, s-a reținut că instanța a încuviințat motivat doar probele considerate pertinente și concludente față de teza probatorie. Administrarea interogatoriului reclamanților a fost în mod corect respinsă ca nefiind utilă cauzei, având în vedre teza pobatorie invocată de pârâtă, respectiv, dovedirea calității de consumator a reclamanților, în condițiile în care această calitate se probează cu înscrisurile de la dosar, cel mai important fiind contractul de credit încheiat de părți. Analiza acestui contrat de credit, coroborată cu definiția legală a consumatorului este necesară și suficientă în stabilirea calității în care au acționat reclamanții, neexistând alte aspecte care să facă obiectul unei recunoașteri din partea acestora.
Legea nr. 193/2000, arată la art. 2 că prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociații, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acționează in scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
În consecință, atâta timp cât reclamanții au încheiat contactul de credit pentru finanțarea unei locuințe pentru uzul familiei, deci în afara oricăror scopuri profesioniste, calitatea de avocat a unuia dintre ei nu permite nicio distincție în privința calității de consumator în care aceștia acționează. O interpretare contrară ar exclude din sfera consumatorilor multiple categorii de persoane în funcție de pregătirea lor profesională sau chiar aptitudinile lor extraprofesionale. Legea 193/2000 nu apără consumatorul în principal din perspectiva lipsei sale de cunoștințe într-un anumit domeniu ci, în principal, din perspectiva poziției de inferioritate contractuală în care se află în raport cu un comerciant care are posibilitatea de a dicta anumite practici contractuale.
Clauza din contractul de credit prevăzută la art. 5 este abuzivă, acest caracter fiind determinat de dezechilibrul semnificativ existent între drepturile și obligațiile părților, în condițiile în care, este vorba despre clauze contractuale standard preformulate care nu au fost negociate cu reclamanții.
În speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legislația națională cât și de cea comunitară pentru ca acele clauze să fie considerate abuzive, și anume: să nu fi fost negociate direct cu consumatorul; să fie contrare bunei credinte și prin ele însele, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Potrivit disp. art.5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1578/PF/30.08.2007 dobânda curenta este de 5,8% pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. După aceast dată dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR, la care se adăugă 1,20 pp.
Această clauză lasă la voința unilaterala a băncii posibilitatea de a interveni in modificarea ratei dobânzii curente in funcție de dobânda de referința variabila, fara a fi rezultatul de voința a ambelor parti și fără a indica modul de calcul al dobânzii de referință variabilă. Astfel, împrumutatul este prejudiciat in drepturile sale in contextul in care nu se inserează nici un element concret privind referința la care se face trimitere atunci când este vorba de dobânda variabila.
Obținerea profitului de către bancă, prin perceperea dobânzii nu se poate realiza însă cu încălcarea legii și în detrimentul intereselor consumatorului ca beneficiar al creditului.
În măsura în care, prin clauzele stipulate în contract, banca creditoare își arogă în mod unilateral dreptul de a o modifica în absența unor criterii obiective și transparente care să fi fost stabilite de comun acord cu împrumutatul încă de la momentul încheierii contractului, se creează un dezechilibru nejustificat între drepturile și obligațiile părților contractante, în sensul că dobânda devine o sarcină exorbitantă pentru împrumutat, fiind de natură să aducă atingere însuși scopului pentru care acesta a contractat creditul respectiv.
Potrivit disp. alin.1 din Anexa 1 la Legea nr.193/2000 nu este abuziva o clauză care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica in mod unilateral rata dobânzii, in situația in care acest fapt se realizează in baza unui motiv întemeiat prevăzut si in contract si cu condiția informării clientului, care sa aibă libertatea de a rezilia contractul. In speță, motivul prevăzut in contract este cel privind costul resurselor de creditare, insa nu poate fi interpretat ca având natura unui „ motiv întemeiat” deoarece aceasta sintagma are in vedere o situație clar descrisa, care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început criteriile in raport de care dobânda va fi majorata, situație ce nu se regăsește in speța de față.
Evoluția pieței monetar financiare reprezintă într-adevăr o cauza independentă de voința băncii. Însă, atâta timp cât nu au fost prevăzute în concret criterii obiective și transparente precis individualizate care să permită băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa îl prejudicieze pe consumator.
O astfel de modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit. Costurile creditării evoluează diferit în funcție de indici la care se raportează iar banca va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale dar care nu este cunoscut de consumator.
Atâta vreme cat se poate modifica dobânda stabilita de parți, numai prin manifestarea unilaterala de voința a băncii, raportat la niște criterii ce nu pot fi verificate in nici un fel de către consumator, lăsate la libera apreciere a băncii, nu se poate susține că acea clauză nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligațiile parților, astfel că in mod corect a reținut prima instanța că aceasta clauză se încadrează in disp. art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.
Potrivit art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CE, interdicția de a aprecia caracterul abuziv al clauzelor când clauza se asociază obiectului principal al contractului, se refera exclusiv la cele care sunt redactate in mod clar si inteligibil.
In cazul „dobânzii de referință variabile” din prezentul contract, aceasta nu este prevăzuta in mod clar si inteligibil, deoarece nu se menționează criteriile obiective și previzibile în funcție de care fluctuează, astfel încât teza finală a art. 5 din contract, privind modul de calcul al dobânzii variabile, poate fi apreciată ca abuzivă, nefiind ncidentă interdicția prevăzută de art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CE.
In consecință, în mod corect prima instanță a constatat ca fiind abuzivă și a anulat clauza de la pct. 5 alin. 2 teza finală din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007.
Modul de calcul a dobânzii variabile stabilit de prima instanță, respectiv Euribor la 6 luni +marja fixa de 1,5 pp nu a fost reținut ca și corect, sentința fiind modificată în acest sens.
Pe de o parte, un astfel de calcul al dobânzii ar duce în prezent valoarea acesteia la circa 1,7-1,8 %, câtă vreme din Buletinul Bancii Centrale Europene rezulta că in nici o tara europeana băncile nu practica o dobânda atât de mica, iar pe de alta parte, reclamanții ar beneficia de o dobânda mai mica decât cea fixa stabilita inițial.
Principalul argument a fost acela că o astfel de dobândă nu a făcut niciodată obiectul contractului încheiat de părți, nefiind un element asupra căruia să se fi întrunit consimțământul părților.
Într-adevăr, așa cum a arătat și recurenta, art. 2.10 din condițiile generale ale contractului de credit coroborate cu art. 5 din contract nu prevăd modalitatea de calcul pe care o indică reclamanții (Euribor la 6 luni + Marja fixă de 1,20 p.p.).
Având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ, instanța nu poate introduce ex novo în contract un element care nu a făcut obiectul acordului părților în niciun moment.
În cauza C-618/10, Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino, invocată și de recurentă, CEJ a stabilită că decurge din textul articolului 6 alineatul (1) că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Din paragrafele subsecvente ale deciziei rezultă însă că CEJ a avut în vedere necesitatea protecției consumatorului și nu necesitatea protecției instituției financiare, concluzionând că „posibilitatea instanței de a completa contractul ar tenta furnizorul să folosească în continuare clauze abuzive știind că aceste nu vor eliminate, ci adaptate de instanță(par. 69-70)”.
Din această perspectivă, nu a fost primită nici varianta de calcul a dobânzii avansată de recurentă, în mod corect prima instanță respingând cererea reconvențională. Recurenta a solicitat o dobândă calculată ca Euribor plus o Marjă fixă, compusă din marja fixă existentă în contract astfel cum a fost inițial reglementată și diferența dintre valoarea dobânzii de referință internă a BCR și valoarea indicelui de referință Euribor, în concret Euribor la 6 luni + 8,962 pp (Marjă fixă pe toată durata de executare a contractului).
Această modalitate de calcul a dobânzii, ar putea face parte din contractul de credit doar în ipoteza în care consumatorii-reclamanți ar fi de acord cu această formulă, ei respingând însă acest mod de calcul.
Constatând abuzivă și nulă clauza prevăzută la pct. 5 alin. 2 teza finală din contractul de credit care privește modul de clacul al dobânzii variabile, aceasta a fost eliminată iar contractul va continua să producă efecte prin celelalte clauze.
Având în vedere că instanța nu poate stabili un mod de calcul al dobânzii străin de acordul părților la încheierea contractului, rămâne în sarcina acestora ca, în urma negocierilor, să stabilească un nou mod de calcul al dobânzii variabile.
Până la adoptarea convențională a modului de calcul al dobânzii variabile acceptat în urma negocierii părților, dată fiind anularea pct. 5 alin. 2 teza finală din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007, urmează să producă efecte clauza de la art. 5 alin 1 din contract, respectiv dobânda curentă de 5,8 % pe an, întrucât această clauză a făcut obiectul consimțământului părților la încheierea contractului.
Referitor la efectele nulităților clauzelor abuzive reținute de prima instanța, Tribunalul reamintea că, de esența nulității, este faptul ca produce efecte retroactiv, diferențierile cu privire le efectele desființării unui contract fiind relevante in materia rezoluțiunii, respectiv rezilierii, aceasta din urma, producând efecte doar pentru viitor, ca sancțiune a neexecutării culpabile a obligatiilor asumate printr-un contract cu executare succesiva.
Or, nulitatea unor clauze contractuale afecteaza vointa juridica din momentul asumarii lor si incheierii contractului.
Astfel, sumele achitate de reclamanți cu titlu de dobândă, peste procentul de 5,8 %, începând cu luna septembrie 2008, în baza unui mod de calcul al dobânzii constatat abuziv de către instanță reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit nu este un contract cu executare succesivă, ci un contract încheiat uno ictu. Astfel, pârâta și-a executat obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitată, reclamanților revenindu-le obligația corelativă de a achita suma de bani la termenele scadente. Modalitatea convențională de restituire a sumei împrumutate nu schimbă natura juridică a contractului și nici a obligației de restituire-înțelegând prin aceasta o plată în accepțiunea art.1092 cod Civil, ca executare voluntară a unei obligații.
Regimul juridic al nulității nu poate opera diferit în cazul băncii, impunându-se anularea retroactivă a clauzelor abuzive și repunerea părților în situația anterioară, chiar dacă prin aceasta se diminuează câștigul acesteia. Cu o minima diligenta si prudenta, care trebuie sa o caracterizeze ca si comerciant, B. trebuia să se asigure că toate clauzele standard preformulate și nesupuse negocierii cu clienții sunt legale, iar în momentul în care a inserat în contracte anumite clauze și-a asumat riscul ca unele dintre acestea să fie declarate abuzive, risc care, in mod evident, nu poate fi transferat consumatorilor, intrucat nemo auditur propriam turpitudimen allegans, (nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a obtine un folos material ).
În consecință, față de modificarea în parte a sentinței primei instanțe cu privire la modul de calcul al dobânzii variabile, s-a constatat ca fiind abuzivă și nedatorată orice dobândă percepută de către BCR începând cu luna septembrie 2008 până la data pronunțării prezentei decizii, care excede dobânzii de 5,8 % și au fost obligate pârâtele să compenseze sumele percepute nelegal din septembrie 2008 și până la data pronunțării prezentei decizii cu sumele datorate de reclamanți în continuare.
Nu a fost primită nici critica privind greșita anulare a clauzei prevăzute în contractul de credit privind cesionarea în favoarea unui terț a drepturilor și obligațiilor rezultate din contract.
Astfel, clauza prevăzută la art.10 din condițiile generale ale convenției de credit, a stabilit pur și simplu că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale, însă fără a preciza în concret în ce condiții poate interveni cesiunea. Caracterul abuziv al clauzei rezultă din modalitatea evaziva si incompleta in care a fost redactată, in măsura in care clientul, lipsit de cunoștințe juridice, nu poate prefigura extensia acestei clauze. Astfel, acesta poate presupune, cel mai probabil, ca cesiunea s-ar produce către un creditor având același statut, respectiv de societate bancara dar recurenta, utilizând această clauză contractuală ar putea cesiona creanța chiar și către o societate cu răspundere limitata care nu este supusă niciunei reglementari protective pentru client.
Recurenta are dreptul de a cesiona creanța sa în baza art. 1391 și urm. cod civil., dreptul comun în materie, care urmează a se completa în concret cu reglementările speciale în domeniul bancar dar și cele privind protecția consumatorilor în contractele de credit. Inserarea unei clauze evazive în cuprinsul contractului care permite cesionarea către un terț a drepturilor și obligațiilor băncii este de natură a modifica pe cale convențională regulile generale în materie, excluzând potențial incidența unor norme juridice supletive care altfel ar fi fost incidente în materia cesiunii.
În consecință, s-a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților din contractul de credit atâta vreme cât Bănca și-a rezervat posibilitatea de a cesiona oricărui terț în orice condiții drepturile și obligațiile sale, consumatorul ne mai fiind la adăpostul nici al legislației specifice din domeniul protecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu B..
Petitul privind obligarea pârâtelor să respecte cuantumul ratelor prevăzut în graficul anexă la contractul de credit a fost în mod greșit admis de prima instanță, în acest sens urmând a fi admis recursul și modificată sentința. Fiind vorba de un contract cu dobânda variabilă, graficul de plată a ratelor a reflectat situația de la data încheierii contractului. Acceptând un contract cu dobândă variabilă, reclamanții nu pot pretinde același grafic de plată pe toată durata contractuală.
De asemenea, a fost admis recursul și modificată sentința în privința comisionului de administrare. S-a constatat astfel că în mod greșit prima instanță a constatat abuzivă și a dispus anularea clauzei contractuale de la pct. 8 din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007, referitoare la comisionul de administrare.
Acest comision a fost indicat în contract în cuantum fix de 35,58 euro lunar, făcând astfel parte din prețul contractului. Fiind clar determinat prin contract ca natură și cuantum se consideră că a fost acceptat de client la momentul semnării contractului. Nu are relevanță cuantumul ridicat al acestui comision, în condițiile în care art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE, nu permite analiza caracterului adecvat al prețului contractului prin prisma clauzelor abuzive. Nici dreptul intern nu permitea la data încheierii contractului această analiză, prevăzând leziunea doar în cazul minorilor cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În consecință, a fost respins petitul privind anularea clauzei de la pct. 8 din contractul de credit bancar nr. 1578/PF/30.08.2007, referitoare la comisionul de administrare.
S-a mai observat că este greșită constatarea primei instanțe ca abuzivă și nedatorată a oricărei sume percepute din momentul încheierii contractului de credit cu titlu de comision de urmărire riscuri. Aceasta deoarece, din actele dosarului nu rezultă că un asemenea comision ar fi fost introdus în contract. Simpla presupunere a reclamanților că în valoarea comisionului de administrare ar fi incluse tot felul de alte comisioane, inclusiv cel de urmărire riscuri nu poate duce la constatarea unui caracter abuziv sau nedatorat. Orice asemenea constatare presupune o analiză în concret a elementului contractual contestat, ceea ce are ca premisă stabilirea existenței și întinderii reputatului element.
În consecință, a fost respins petitul privind înlăturarea din componența D. a comisioanelor de administrare și de urmărire riscuri a altor costuri.
În baza disp. art.274 cod pr. civ., reținând culpa procesuala a reclamanților in recurs, aceștia au fost obligați să plătească recurentei parate BCR SA cheltuieli de judecata, proporțional cu admiterea recursului, respectiv suma de 813 lei, jumătate din onorariul avocațial.
La data de 19.11.2012 reclamanții au formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată de Tribunalul A., iar la data de 24.01.2013 au fost depuse la dosar motivele cererii de revizuire, prin care se solicită schimbarea în parte a deciziei atacate, astfel:
-să se înlăture dispoziția ”iar până la adoptarea convențională a modului de calcul al dobânzii variabile acceptat în urma negocierii părților, urmează să producă efecte clauza de la art. 5 alin. 1 din contract, respectiv dobânda curentă de 5,8 % pe an”, dispoziție pronunțată cu depășirea limitelor investirii instanței și să se mențină sentința civilă nr. 326/2012 în ceea ce privește modul de soluționare al primului petit din acțiune, menținând constatarea ca abuzivă a clauzei prevăzută în cadrul ultimei teze din alineatul 2 al punctului 5, anume: ’’dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR” și înlăturarea acestei clauze, cu consecința stabilirii modului de calcul al dobânzii astfel cum este prevăzut în cadrul art. 2.10 din Condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr 1578 PF/30.08.2007, respectiv în felul următor: Euribor la 6 luni + marja fixă de 1,20 p.p., astfel cum s-a dispus prin sentința primei instanțe ;
- să se înlăture dispoziția de modificare a sentinței civile nr. 326/2012 în ceea ce privește modul de soluționare al petitului referitor la comisionul de administrare și să se mențină sentința Judecătoriei A.-I. și sub acest aspect.
În motivare se arată că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au statuat că nu s-a negociat contractul de credit bancar nr 1578 PF/30.08.2007, el fiind unul cu clauze netransparente, abuzive, care au fost impuse consumatorului.
Plecând de la această statuare legală a celor două hotărâri, conform investirii instanței, aceasta era competentă să înlăture din contract clauzele abuzive.
Revizuienții critică modul de soluționare al primului petit din acțiune prin Decizia 926/R/31.X.2012 întrucât instanța de recurs a depășit limitele investirii instanței, și, prin soluția adoptată, a impus o nouă negociere a contractului, în condițiile în care contractul, în integralitatea lui, după înlăturarea clauzelor abuzive, era în ființă și dobânda legală care rămâne în contract (după înlăturarea clauzei abuzive privitoare la dobândă) este prevăzută în cadrul art. 2.10 din Condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr 1578 PF/30.08.2007, respectiv în felul următor: Euribor la 6 luni, la care se adaugă marja fixă de 1,20 p.p existentă la art. 5 din contract, marjă fixă necontestată și asupra căreia nici nu au fost discuții.
Instanța de recurs argumentează că nu se poate reține dobânda formată din Euribor + marja fixă de 1, 20 %, motivat de faptul că marja fixă este prevăzută în cuprinsul art. 5 din contract și indicele de referință este prevăzut în cadrul art. 2.10 din Condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr 1578 PF/30.08.2007.
Deja există jurisprudență în materie și ICCJ a stabilit, urmare înlăturării clauzelor abuzive, că dobânda rămasă în contractul respectiv este formată din Euribor plus marja fixă, exact în coroborarea pe care au solicitat-o și revizuienții. Deci, nu se solicită o stabilire a noii dobânzi prin acțiune, au arătat doar ce dobândă rămâne în contract după înlăturarea clauzelor abuzive și au solicitat constatarea acesteia..
Instanța de recurs apreciază ca abuzivă nu doar clauza abuzivă reclamată (primul termen, componenta variabilă a dobânzii) ci și marja fixă (componenta fixă din cadrul dobânzii) prevăzută în alineatul respectiv, deși nu s-a contestat marja fixă, dimpotrivă s-a arătat că această marjă fixă este profitul cert al băncii și nu l-au contestat..
Pronunțându-se și asupra componentei fixe din modul de calcul al dobânzii, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, astfel că suntem în prezența motivului de revizuire prevăzut la art. 322 punctul 2 teza 1 C. Pr. Civilă.
Instanța de recurs nu a observat că în primul an dobânda fixă era formată din Euribor ((4,765 )+ Marja Fixă ( 1,04) = 5,8 % pe an), și legal, pentru restul perioadei dobânda este formată tot din Euribor (în mod legal, prin înlăturarea clauzei abuzive constând din sintagma: ” dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR ”,) și ceea ce banca a schimbat a fost cuantumul marjei fixe, care a fost majorat de la 1, 04 la 1, 2 p.p.
Instanța de recurs prin dispoziția ”iar până la adoptarea convențională a modului de calcul al dobânzii variabile acceptat în urma negocierii părților, urmează să producă efecte clauza de la art. 5 alin. 1 din contract, respectiv dobânda curentă de 5,8 % pe an”, a dispus cu depășirea limitelor investirii instanței. Dispunând o negociere după 5 ani de la încheierea contractului, în condițiile în care există prevăzută dobânda contractului, din coroborarea clauzelor acestuia, instanța de recurs creează o situație periculoasă pentru revizuienți, cu riscuri iminente și grave, fiind lăsați la cheremul băncii, aceștia neavând nici un mijloc de a obliga banca la o negociere conformă standardelor U.E. De altfel, de bună credință fiind, au invitat banca la conciliere, și, fiindcă nu s-a prezentat nici un împuternicit al acesteia, negocierea se poartă prin adrese. Până în prezent nu s-a ajuns la un rezultat. Suntem și în prezența unei dispoziții care nu poate fî adusă Ia îndeplinire, fiind evident că B. va încerca să impună o dobândă cât mai favorabilă ei, și constrângerea psihică pentru noi va fi cumplită, având în vedere riscurile (pierderea imobilului, pierderea sumei achitate până acum și care, deja, depășește valoric jumătate din creditul acordat).
Apoi, este stabilit irevocabil, inclusiv prin Decizia Tribunalului, că suntem în prezența unui contract preformulat de bancă, în care clauzele nu s-au negociat, ci au fost impuse. Deci, pe de o parte prin Decizie se recunoaște caracterul abuziv al clauzelor contractuale, iar pe de altă parte instanța de recurs, modifică sentința respingând cererea noastră de constatare a clauzei abuzive privind comisionul de administrare.
A fost investită prin acțiune instanța cu următorul petit: ” -să constatați abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit, si, fată de cuantumul acestuia, să constatați că acesta ascunde în cadrul său alte comisioane și să dispuneți înlăturarea clauzelor privind comisionul de administrare credit”.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat în întregime pe cerere și a soluționat în rejudecare în recurs acest petit omițând ceea ce și ea însăși a constatat, adică lipsa de negociere a contractului, și folosirea unui contract preformulat. Nu se poate susține că anumite clauze sunt abuzive și altele nu.
Se menționează de către revizuienți că în momentul semnării contractului nu aveau posibilitatea să vadă că acest comision de administrare înseamnă de fapt încasarea unor sume care se impune să le achite, fără a se regăsi contraprestația din partea băncii.
Or, dacă nu există contraprestație echivalentă valorii de_ euro, inseamna că banca i-a înșelat, a profitat de încrederea pe care au avut-o, și pe seama lor se îmbogățește nejustificat cu această sumă. Clauzele care reglementează plata unui comision de administrare calculat la valoarea inițiala a creditului sunt abuzive.
Acest comision, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj. Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobanda mascată sau include în el și alte comisioane, adică acel comision de urmărire riscuri. Simpla lui valoare este suficientă pentru a demonstra caracterul lui abuziv.
Nici cuantumul acestui comision de administrare nu a fost negociat, și atunci cuantumul lui este abuziv și faptul că neregăsind în el valoarea unei contraprestații, reprezintă o îmbogățire fară just temei a băncii. Se pot include comisioane de administrare, dar valoarea lor trebuie să fie acoperită de munca efectuată pentru urmărirea derulării creditului, și să nu cuprindă, ca în cazul de față, alte comisioane sau dobânzi mascate.
În drept: art.322 pct.1 și 2 Cod pr. Civ.
Cererea de revizuire este legal timbrată (file 23-27).
La data de 28.03.2013 reviziuenții au depus la dosar o cerere prin care au precizat că nu mai susțin primul petit al cererii, respectiv solicitarea care vizează înlăturarea dispoziției din decizia atacată cu privire la modul de calcul a dobânzii curente.
Intimata a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire deoarece nu există o contrarietate între considerente și dispozitiv, iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci a dat eficiență juridică acelor consecințe pe care le atrage anularea ca abuzivă a clauzei prevăzute la pct.5 alin.2 din Condițiile speciale de creditare.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi promovată numai în cazurile si pentru motivele expres si limitativ prevăzute de art. 322 Cod pr. civila.
Prin cererea de revizuire formulată de către reclamanți și precizată ulterior, a fost criticată soluția pronunțată de instanța de recurs cu privire la solicitarea de a se constata abuzivă clauza prin care pârâta a introdus în convenție comisionul de administrare credit. În acest sens, a fost indicat ca și temei legal pct.1 al art.322 Cod pr. civ., menționându-se în concret că, în considerente, se specifică faptul că suntem în prezența unui contract preformulat, clauzele nefiind negociate, ci impuse de către bancă, iar pe de altă parte, se modifică hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acestui petit din cererea introductivă.
Potrivit disp. art. 322 pct.1 Cod pr. civ. revizuirea se poate solicita în cazul în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. Or, revizuienții invocă o contrarietate între considerente și dispozitiv și nu o contrarietate în cadrul dispozitivului, însă în speța de față nu există nici măcar o astfel de contrarietate – între considerente și dispozitiv. Instanța de recurs a respins solicitarea reclamanților de constatare ca abuzivă a clauzei din contract referitoare la comisionul de administrare pe motiv că acesta face parte din prețul contractului și a fost clar determinat prin contract, astfel că potrivit disp. art.4 din Directiva nr.93/13/CEE, este exclus de la controlul caracterului abuziv. Argumentele instanței de recurs cu privire la lipsa de negociere a clauzelor contractuale și folosirea unui contract preformulat vizează alt petit – cel privind modul de calcul a dobânzii curente – neavând legătură cu comisionul de administrare. Sunt nefondate susținerile revizuienților în sensul că nu se poate accepta că anumite clauze sunt abuzive și altele nu, deoarece chiar reclamanții au solicitat înlăturarea din contract doar a anumitor clauze, pe care le-au considerat abuzive, restul contractului nefiind supus controlului de legalitate al instanței.
În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 teza a II a Cod pr. civ. privind nepronunțarea asupra unui lucru cerut, respectiv asupra abuzului referitor la cuantumul comisionului de administrare, se constată că instanța de recurs a analizat și acest aspect, arătând că nu are relevanță cuantumul ridicat al acestui comision. Așadar, susținerile reclamanților privind faptul că acest comision reprezintă o dobândă mascată nu îi legitimează pe aceștia să exercite calea de atac a revizuirii pentru nesoluționarea de către instanță a unei cereri cu care a fost legal învestită, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra petitului respectiv, dar nu în sensul dorit de reclamanți.
Față de motivele expuse mai sus, Tribunalul reține că nu subzistă ipotezele în care se poate reține incidența disp. art. 322 pct.1 și 2 Cod pr. civ., sens în care va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de
reclamanții Mancaș E. F. și Mancaș S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții Mancaș E. F. și Mancaș S. împotriva deciziei nr.926/R/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă revizuienții să plătească intimatei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA suma de 1676,79 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013
Președinte, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă | Judecător, C. C. | Judecător, D. C. |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored. C.C./2 ex./15.05.2013
Jud. recurs: P. M., F. M. C. FLORENȚA, B. A. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul ALBA | Fuziune/Divizare. Sentința nr. 2385/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
