Pretenţii. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: D. R.

JUDECĂTOR: D. V. E.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta . sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimații P. L. domiciliat în Oradea, .. 10, ., CAMPIAN I. domiciliat în Oradea, str. ., ..16, Jud. Bihor, P. I. domiciliat în Oradea, ., Jud. Bihor și T. T. domiciliat în Oradea, ., . împotriva Sentinței civile nr. 6101/20 Aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15 februarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6101/20 Aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă acțiunea formulată de . pârâților P. L., CAMPIAN I., P. I. și T. T..

În baza art.108 ind.1 pct.-1 lit.a rap.la art.723 cod.pr.civilă a fost aplicată d-nului V. I. G. o amendă judiciară de 500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 25.05.2011 Adunarea generală a acționarilor au hotărât tragerea la răspundere prin pornirea unei acțiuni în răspundere contra administratorilor societății și a directorului ei general, pentru abuzurile săvârșite și prejudiciile cauzate intereselor . a acționarilor săi. Ca motive au fost invocate; șantajarea membrilor C. A, administratorii C. I. și Kasa T., nelegalitatea Adunărilor Generale Ordinare, ulterioare alegerii pârâților, managementul defectuos al acestora, iar valoarea prejudiciului a fost estimată la 110.000 lei.

În drept, se invocă art. 117 – 132 și 155 din Legea 31/1990 și art.998,999 cod.civil.

Pârâții, prin întâmpinare au invocat lipsa de calitate procesuală activă față de prevederile art.155 din Legea 31/1990, care arată în mod expres că tragerea la răspundere a pârâților trebuia decisă cu majoritatea prev.de art.112 din legea 31 și acțiunea trebuia pornită de persoana desemnată și însărcinată în acest scop de Adunarea Generală.

Deliberând asupra excepției ridicată pe pârâți, instanța a constat că aceasta este întemeiată.

Instanța de fond a constatat că . o societate comercială deschisă, cu capital privat listată la BVB. La data de 25.05.2011 a avut loc o Adunare generală a acționarilor, adunare la care au participat posesorii unui procent de 57% din totalul acțiunilor emise de societate. Printre participanți ca deținători ai unui număr de_ acțiuni s-a numărat și ., societate aflată în procedura lichidării judiciare, societate reprezentantă de lichidatorul .”. Ca deținător a unui număr de 7960 acțiuni la Adunarea Generală a participat și d-l V. G. I., președintele Consiliului de Administrație, respectiv persoana în numele căreia . înaintat prezenta acțiune. D-nul V. I. G. este fostul acționar și Director General al ., societate în faliment care are obiect de activitate comerțul cu ridicata al aparatelor electrice și de uz gospodăresc.

Între . condusă de director general V. I. G. și . atât persoana fizică V. G. cât și societatea condusă de acesta, ., au calitatea de acționari au existat relații comerciale, în sensul că, firma . comercializa printre altele și produsele realizate de . financiară a firmei acționară la . evoluat negativ în ultimii ani, astfel încât bilanțul pe anul 2009 a consemnat o pierdere netă de 2.021.888.0 lei.

Instanța de fond a reținut că în raportul anual ce prezenta situația financiară a . data de 31.12.2009 prezentat în Adunarea generală din 28.05.2010 se arată că, societatea a înregistrat o pierdere financiară de 768.281 lei, cauza principală a acestui fapt datorându-se neîncasării creanțelor restante de la clienți, în special de la ., care a înregistrat restanțe în plăti în valoare de 322.458 lei. Raportul auditorului independent evidențiază ponderea de 75% din totalul datoriei neîncasate de reclamantă ca aparținând ..

Totodată s-a reținut că, în raport se arată în mod clar că, „ datoria ., față de . fost de 6.805.970,58 lei, din care datorie restantă de 4.820.150 lei, respectiv 71%, nu s-au respectat nici condițiile și nici graficele de lucru aprobate de C.A a . același raport se evidențiază faptul că, problemele financiare ale reclamantei „au început când . a devenit acționar semnificativ și d-nu V. G. I. acționar și administrator al . a devenit președinte al Consiliului de Administrație al . 17.01.2008 și a impus politica comercială din M. ajungând la o pondere de 90% din vânzări și crescând gradul de dependență al M. SA față de Santol Impex SRL ….”.

De asemenea instanța mai reține că, după ce și-a falimentat propria societate și a adus în prag de faliment societatea la care este acționar semnificativ, prin derularea cu aceasta a unor afaceri păguboase, ( concluzia auditorului independent) d-l V. cheamă în judecată pe foștii membrii ai Consiliului de Administrație și pe directorul General al acesteia pentru management defectuos, solicitând acestora despăgubiri în valoare de 110.000 lei fără a prezenta nici un indiciu pentru modul de determinare a cuantumului sumei solicitate și fără nici o probă în susținerea acestei cererii.

Instanța de fond că, dovada relei credințe cu care a acționat d-nul V. I. G. este aceia că, cel puțin la data la care, în numele său s-a solicitat respingerea excepției de lipsă de calitate procesuală activă ridicată în cauză, acesta din urmă nu mai era Director General și nu mai era Președintele Consiliului de Administrație . ordinea de zi a Consiliului de Administrație din 10.04.2012 rezultă că, d-nu V. G. I. și-a dat demisia din funcția de administrator. După demisia sa, președinte al Consiliului de administrație este d-nu ing. B. M.. Acesta din urmă nu și-a însușit acțiunea formulată de predecesorul său, astfel încât, prezenta acțiune nu este formulată de reprezentantul legal al . încât s-a impus constatarea lipsei calității de reprezentat și implicit a lipsei de calitate procesuală activă a d-lui V. G. în promovarea prezentei acțiuni.

Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 38 din 25.05.2011 prin care a fost ales membru al consiliului de administrație d-l V. I. G. ( pct.19) și prin care s-a hotărât tragerea la răspundere a membrilor consiliului de administrație revocați ( pct.16 și 17 ) se încheie cu precizarea că „ noul președinte al C.A se va ocupa cu ducerea la îndeplinire a hotărârilor A.. Cerința legală arătată la art.155 din legea 31/1991 este aceia că, decizia privind tragerea la răspundere a persoanelor cu funcție de răspundere se va decide cu majoritatea prev.de art.112, precum și aceia a desemnării persoanei însărcinate să exercite în justiție această acțiune în declanșarea răspunderii. Prin urmare nu numai situația concretă existentă, respectiv conflictele dintre vechiul consiliu de administrație și noul consiliul de administrație și între unii din acționari, ci și prevederea legală impuneau ca Adunarea generală să desemneze prin vot, „persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție„. Această cerință nu este îndeplinită prin propoziția „noul președinte al CA se va ocupa cu ducerea la îndeplinire a Hotărârilor A.. Este o formulare largă, echivocă, care se referă în general la toate celelalte hotărârile luate de Adunarea Generală în timp ce pretenția legală este aceia că, adunarea generală să desemneze prin vot numele persoanei însărcinate să acționeze împotriva fostului Consiliu de Administrație și al Directorului General.

În condițiile în care prezenta acțiune apare ca fiind un atac al unei persoane ce pentru o perioadă a fost Președintele Consiliului de Administrație, împotriva unor acționari și a unor membri din Consiliul de conducere al societății care au luat atitudine împotriva acestei persoane și nu un demers juridic legitim și temeinic justificat (referitor la relația comercială M. SA-SANTOL IMPEX SRL menționată de auditorul independent al cărui raport a fost mai sus citat ) și văzând că această persoană continuă această acțiune fără să sesizeze instanța că nu mai are calitate de Președinte al Consiliului de administrație pe care a avut-o ( probabil) la data de 29.11.2011, instanța a apreciat că cererea acestuia este nu numai vădit neîntemeiată cât și formulată cu rea credință, motiv pentru care în temeiul art.108, rap.la art-173 cod.pr.civilă a fost aplicată acestei persoane o amendă judiciară.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs recurenta . admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Oradea, cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că data de 03.11.2009 a avut loc la sediul . adunare generala ordinara a acționarilor societății in cadrul căreia s-a adoptat Hotarea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. SA nr. 35/03.11.2009 in care s-au adoptat noua puncte, printre care si alegerea Consiliului de Administrație format din P. Li viu, P. I., Campian I., C. I. si Pantis C. .

AS-a arătat că în funcția de director general al societății a fost numit dl. T. T.. In cursul anului 2010, Consiliul de Administrație in mod nelegal a stabilit ca mandatul administratorilor C. I. si Kasa T., persoane care nu s-au supus conducerii dictatoriale a păraților de rand 1-3, a încetat de drept si ca aceștia nu mai au dreptul de a-si exercita funcția de administrator in care au fost aleși de Adunarea Generala Ordinara a societății. Ulterior, prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. SA nr. 38/25.05.2011 s-au adoptat si următoarele puncte:Aprobarea tragerii la răspundere, prin pornirea unei acțiuni in răspundere contra administratorilor P. L., P. I. si Campian I. si a directorului general T. T. pentru abuzurile săvârșite si prejudiciile cauzate intereselor . acționarilor săi și Revocarea membrilor Consiliului de Administrație .

In aceste condiții societatea in respectarea voinței societare si in conformitate cu prevederile art 155 din legea 31/1990 a introdus prezenta cerere de chemare in judecata.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, arată că se impunea respingerea acesteia a nefondata întrucât acțiunea in răspundere împotriva administratorilor si directorului general este o acțiune socială, reprezentând o prerogativa a adunării generale a acționarilor potrivit art. 155 din legea 31/1990 iar promovarea ei se face de către societate prin persoana împuternicita în acest sens prin hotărârea Adunării Generale care a decis cu privire la acest aspect.

Recurenta ratată că în cazul de fata prin hotărârea AGOA nr. 38/25.05.2011 aceasta persoana a fost numita de către majoritatea acționarilor în persoana dl. V. I. G. care si semnează cererea de chemare in judecata. Aceasta cerere de chemare in judecata a fost formulata de către . si persoana juridica prin președinte CA si a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 29.11.2011 când președintele CA a fost dl. V. I. G..

De asemenea s-a arătat că prin schimbarea membrilor organelor de conducere ale societății nu se poate pune in discuție calitatea procesuală, dat fiind ca la data formulării acțiunii avea calitate procesuala cel care a formulat cererea de chemare in judecata. Daca noua conducere nu mai dorea continuarea acestui litigiu avea posibilitatea de a dispune in acest sens prin formularea unei cereri de renunțare la judecata, insa cum acest lucru nu s-a făcut este evident ca noua conducere dorește continuarea acestui litigiu.

Desfășurarea procesului este guvernat de principiul disponibilității iar instanța de judecata nu poate interveni in voința unei societății comerciale pentru a o interpreta .Totodată s-a arătat că, în situația în care instanța de judecata avea dubii cu privire la intenția noii conduceri de a continua sau nu acest proces, avea posibilitatea emiterii unei adrese către societatea pentru a vedea daca continua acest proces sau nu. Dar si aceasta abordare este ușor absurda, dat fiind ca societatea are posibilitatea si dreptul de a dispune cu privire la propriile interese .

Recurenta arată că instanța de judecata in soluționarea acestei excepții era chemata sa analizeze doar daca raportat la momentul introducerii acțiunii cel care a formulat acțiunea ca si reprezentant al societății avea aceasta calitate sau nu . Ori din analiza actelor de la dosar, rezulta fara dubiu ca la data de 29.11.2011 dl. V. I. G. avea calitatea de președinte al Consiliului de Administrație al societății . Reprezentarea intereselor societății s-a realizat in acest litigiu prin avocat, care a manifestat in fata instanței de judecata voința societății, care a fost in direcția continuării acestui litigiu.

Mai arată că și daca ar aborda viziunea instanței de judecata pe acest aspect, consideră, ca noua conducere nici măcar nu era in măsura sa dispună cu privire la acest litigiu, in condițiile in care promovarea acestui proces a fost decisa de către Adunarea Generala a Acționarilor societății, adunare care reprezintă forul suprem de conducere al unei societății comerciale mai ales pe acțiuni. In condițiile in care in cadrul AGOA s-a decis promovarea unei acțiuni in răspundere, conducerea executiva a societății trebuie sa respecte vointa societății astfel manifestata si sa promoveze acest litigiu .

Calitatea procesuala activa presupune dreptul unei persoane de a figura . in calitate de parte, calitatea care se confunda cu cea de titular al dreptului ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecații . Calitatea procesuala activă impune justificarea dreptului parti de a sta in proces. Ori prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. SA nr. 38/25.05.2011 care a impus voința acționarilor de a introduce aceasta acțiune in răspundere, calitatea procesuala a fost stabilita in persoana dl. V. I. G. care avea nu numai dreptul dar si obligația introducerii prezentei cereri de chemare in judecata in numele societății, dat find ca este o acțiune sociala întemeiata pe prevederile art. 155 al. 1 din legea 31/1990. Prin hotărârea AGOA acționarii societății i-au dat președintelui CA un mandat de promovarea a acestei cereri de chemare in judecata, astfel incat nu se poate vorbi de promovarea unei acțiuni din interes personal, fiind o acțiune impusa de acționarii societății.

S-a mai arătat că, cel care a promovat aceasta acțiune in numele societății a fost împuternicit de către AGOA prin hotărârea nr.38/25.05.2011 cu votul majorității celor prezenții in conformitate cu prevederile legii 31/1990 astfel incat criticile formulate de către parați prin întâmpinare sunt total nefondate . Totodată s-a arătat că toate deciziile in cadrul acelei AGOA a fost luata cu majoritatea absoluta a celor prezenți si implicit decizia de numire a persoanei dl. V. I. G. de promovarea a acestei acțiuni . Instanța de judecata nu poate interpreta voința acționarilor unei societății comerciale pe acțiuni, in condițiile in care intenția acestora a fost manifestata clar printr-o adunare generala a acționarilor a cărei hotărâre a rămas legala si temeinica cu toate ca împotriva acesteia s-au promovat doua acțiuni in anulare care au format obiectul dos.nr._ si_ ale Tribunalului Bihor, acțiuni respinse ca nefondate.

De asemenea s-a mai arătat că aplicarea unei amenzi persoanei V. I. G. care nici măcar nu are o calitate distincta de cea a societății in acest litigiu este nelegala, cererea este formulata de . președinte CA si nu o acțiune personala a lui V. I. G., fapt pentru care considera ca nu-si găsesc aplicare prevederile art. 108 si următoarele din C.pr.civila.

Cu privire la motivele pentru atragerea răspunderii personale a membrilor CA. ai . a directorului general recurenta arată că masurile nelegale luate de către parați sunt următoarele:

Șantajarea membrilor CA, administratori C. I. si Kasa T. . Sub acest aspect s-a arătat că în mod nelegal, prin hotărârea A. nr. 35/03.11.2009 au fost aleși în CA. al . C. I. si Kasa T..

Prin aceeași hotărâre s-a dispus atragerea răspunderii personale a foștilor membri ai CA. si a Directorului General. Unul dintre foști membri este C. I. iar fostul director general este Kasa T.. Pentru ca aceștia sa se conformeze indicațiilor paratului, aceștia ii șantaja cu promovarea acțiunii in răspundere împotriva acestora, aspect stabilit prin hotărârea A. nr. 35/03.11.2009.

Prin acest șantaj, parații îi obliga pe cei doi sa adere la deciziile luate de parați si astfel a ajuns sa conducă aproape in mod individual societatea. Aceștia au condus in mod dictatorial Consiliul de Administrație si implicit societatea, excluzându-i de la luarea deciziilor pe cei care nu i se supun. In acest sens, recurenta arată că numiții C. I. si Kasa T. au fost excluși de la vot in cadrul CA pe motiv ca mandatele lor ar fi încetat de drept. Cu toate acestea, nu s-a dispus nici numirea unor administratori provizorii si nici nu a dispus organizarea unei AGOA pentru alegerea altor administratori încălcând astfel prevederile art. 137 ind. 2 din legea 31/1990. In aceasta maniera societatea era condusa doar cu trei administratori, deși legal numărul lor trebuie sa fie de cinci, fără riscul numirii unor administratori noi care sa nu se supună modului abuziv de conducere impus de președintele CA-paratul de rand 1 si implementat de către ceilalți parați. Este astfel încălcata voința societara manifestata in adunarea generala la alegerea întregului consiliu de administrație si se încalca legea si statutul societății. Cu toate ca in data de 22.03.2011 Curtea de Apel Oradea a admis apelul formulat in dos. nr._ si a constatat nulitatea absoluta a punctelor 6 si 7 din hotărârea AGOA nr. 35/03.11.2009 prin care s-a hotărât atragerea răspunderii administratorilor C. I. si Kasa T., aceștia din urma nu au mai fost lăsați sa-si exercite mandatul in Consiliul de Administrație al societății deoarece nu erau de acord cu linia de conducere impusa de către parați.

Nelegalitatea Adunărilor Generale Ordinare ulterioare alegerii paraților. Arată faptul ca ulterior alegerii sale ca si Președinte al Consiliului de Administrație al . nu a mai putut tine nici o Adunare Generala Ordinara statutara datorita modului defectuos de convocarea a acesteia si in special de tinere a acesteia. Astfel in aceasta perioada au fost adoptate hotărârile nr. 36/28.05.2010, 1/23.09.2010 si 37 /23.09.2010, toate aceste hotărâri au fost anulate de către instanța de judecata ca fiind nelegale. In cadrul acestor hotărâri, paratul in calitate de președinte al CA. a hotărât in mod abuziv si discreționar excluderea de la vot a unor acționari majoritari, privându-i astfel de atributele lor le proprietate asupra acțiunilor proprii. Totodată s-a arătat că: Hotărârea Adunării Generale Ordinare a .. 36/28.05.2010 a fost anulata de către Tribunalul Bihor prin sentința comerciala nr. 291/. pronunțata in dos. nr._ . In motivarea hotărârii instanța de judecata a reținut ca paratul, in calitate de președinte al CA in mod nelegal, nu a completat ordinea de zi a convocatorului si tot in mod nelegal a exclus de la vot acționarul . SRL . Cu recurenta mai arată că s-a formulat si o cerere de suspendare pe calea ordonanței președințiale admisa de Tribunalul Bihor prin sentința comerciala nr.626/. prin decizia nr. 735/. in dos. I_ prin care s-a respins recursul formulat in cauza.

Hotărârea Adunării Generale Ordinare a .. 1/23.09._ a fost anulata de către Tribunalul Bihor prin sentința comerciala nr. 876/. I pronunțata in dos.nr._ . Si aceasta hotărâre releva grave deficiente ale modului de organizare ale AGOA, datorate paratului. Aceasta hotărâre a fost adoptata de către majoritatea acționarilor ai . ce președintele CA a decis din nou sa-i înlăture de la vot pe o parte majoritara a acționarilor si a luat caietul de ședința si a închis in mod abuziv ședința statutara .

În continuare recurenta arată că Hotărârea Adunării Generale Ordinare a .. 37/23.09._ a fost anulata de către Tribunalul Bihor prin sentința comerciala nr. 999/. pronunțata in dos. nr._/111/2010. Si aceasta hotărâre releva grave deficiente ale modului de organizare ale AGOA, datorate paratului. Astfel, acesta in mod abuziv a stabilit ca ., ., V. I.-G., acționari majoritari ai . interese contrare si i-a exclus de la vot, fara ca aceasta chestiune sa fie trecuta pe ordinea de zi. Mai mult a închis ședința, fara sa puna in discuție celelalte puncte de pe ordinea de zi. O astfel de conducere abuziva si nelegala, in care se exclud de la vot in mod discreționar acționarii majoritari, în opinia recurentei, releva un comportament prejudicios fata de acționarii a căror interese ar trebui sa le reprezinte si se impune obligarea sa la plata prejudiciilor create societății pentru o astfel de atitudine. Aceasta modalitate de conducere a Adunărilor Generale Ordinare ale societății, modalitate implementata de parat, si prin care sunt excluși in mod discreționar de la vot acționarii reprezentând majoritatea capitalului social, paratul își asigura in mod abuziv conducerea societății la infinit in pofida voinței societare. Se ajunge astfel la situația absurda in care o societate este condusa de minoritatea acționarilor.

Recurenta arată că, având in vedere faptul ca potrivit art. 111 din legea 31/1990 societățile comerciale trebuie sa le întrunească cel puțin o data pe an pentru a vota situațiile financiare, prin atitudinea manifestata de parat, exista riscul intrării . dizolvare. Acest lucru deoarece prin nevotarea situațiilor financiare anuale, lucru imputabil in totalitate acestuia in lealitate de organizator al AGOA, nu se poate depune bilanțul anual, iar acest lucru poate conduce la dizolvarea societății si lichidarea acesteia. Prin urmare, comportamentul paratului prejudiciază in mod direct societatea existând riscul dizolvării acesteia .

Managementul defectuos condus de parați :

Modul de conducere impus de parați a dus si la lipsa de rezultate ale societății. Acesta a luat o . decizii prin care a acordat marfa unor societății insolvabile si care au dus la o stare precara a lichidaților societății. Sub acest aspect s-a arătat că, doar in urma efectuării unei expertize de specialitate se va putea stabili situația financiara reala a societății. S-a încercat votarea in cadrul A. a aprobării unui audit insa datorita paraților acest lucru nu s-a mai votat. Este la fel de posibil ca acest stil de conducere, prin care nu se pot vota situațiile financiare ale societății sa ascundă de fapt mai multe abuzuri in ceea ce privește patrimoniul si activele societății.

De asemenea s-a mai arătat că societatea fiind listata la B., avea obligația potrivit dispozițiilor legale in domeniu de a informa CNVM cu privire la situația financiara a societății, insa raportările efectuate către CNVM nu reflecta realitatea financiara a societății.

În continuare recurenta arată că pe anul 2010 nu a fost realizat BVC(bugetul de venituri si cheltuieli) de către comitetul executiv iar pierderea din execuție a fost acoperita cu penalități de întârziere de la clienți si diferențe de curs valutar la datorii externe, iar CA nu a supravegheat activitatea acestora dând frâu liber abuzurilor, iar când A. a vrut sa-i tragă la răspundere 2 ani de zile nu s-a putut tine nici o ședința si lua nici o hotărâre ,datorita modului defectuos al conducerii ședințelor adunării generale.

Totodată s-a arătat că în perioada conducerii lor de asemenea au existat o . venituri nerealizate datorita rezilierii unor contracte de chirie prin dublarea sumei si neîncheierea altora pe perioada 1 mai 2010 -30 mai 2011.

Recurenta arată în continuare că și alte activități care se circumscriu conducerii defectuoase a societății rezulta din: a) indexarea salariilor făra limita; angajarea persoanelor pe baza de legături familiare si crearea porturilor, fara a fi necesar; mărirea salariilor unor angajați pentru câștigarea de adepți din rândul angajaților acționari care ulterior au fost folosiți pentru semnarea unor cereri de pornire a diferitelor procese care făceau deservicii societății si care au fost pierdute; măririle de salarii, angajări de personal prin abuz de putere in timp ce erau in șomaj tehnic pe o perioada de 2 luni; b. folosirea in interes personal a autoturismelor societății ,depășirea nivelului indemnizației aprobata de A. ,si alte avantaje salariale;c. Blocarea unei sume de aprox. 1000.000 lei prin luarea unor masuri manageriale abuzive prin angajarea a 30 de muncitori fara sa fie necesar si trimiterea in scurt timp in șomaj a întregului personal din lipsa de activitate a societății; fabricarea produselor la pentru export fara sa fie comandate si tinerea acestora pe stoc fara posibilitate de vânzare; fabricarea MGG in robinete in siguranța fara sa fie necesara ,chiar dupa clasificarea situației acestora fiind in stoc si la ora actuala; d. prejudiciul creat prin angajarea de contracte cu sume fabuloase pentru lucrări neefectuate de exemplu auditul intern, contracte de consultanta avocați si alte contracte asemenea contracte;e. prejudiciul creat prin înregistrarea nereala a deșeurilor din fier si predarea lor la Remat; f. Prin înregistrarea celor 9 acțiuni de cerere a insolvenței au fost aduse mari prejudicii unității prin credibilitatea lezata furnizorii nu au vrut sa ne mai livreze marfa sau cel mult cu plata pe loc ,fiind astfel dereglat foarte grav fluxul financiar; nici creanțele nu au putut fi încasate la termen - de ex Selgros, nu a vrut sa ne vireze sumele la scadenta si nici sa mai aiba relații comerciale cu noi fiind considerați in insolvența; au fost întrerupte relațiile comerciale cu marii retaileri; au fost blocate tranzacționările la bursa pe o perioada îndelungata fiind afectați acționarii care au vrut sa-si vanda acțiunile, scăzând dramatic si valoarea acestora.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 312, 312 al. 5 din C.pr.civila, art.117-132, art. 1551 din legea 31/1990 actualizata, art. 998-M din C.civil .

Prin întâmpinare intimații T. T., CAMPIAN I., P. L., P. I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat si păstrarea ca temeinica si legala a Sentinței civile nr. 6101/20.04.2012 pronunțata de Judecătoria Oradea, cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că prin recursul declarat, recurenta critica hotărârea recurată sub aspectul admiterii excepției formulate de intimați cu privire la lipsa calității de reprezentant a președintelui Consiliului de Administrație, in formularea acțiunii întemeiata pe disp. art. 155 alin. 2 din Legea 31/1990.

Sub acest aspect s-a arătat că este de necontestat si rezulta din procesul verbal al adunării generale din data 20.05.2011, ca adunarea generala a decis tragerea la răspundere a unei părți din Consiliul de Administrație al societății, respectiv, a foștilor administratori P., P., Campian si a dir. gen. T., ultima persoana nefiind membru al Consiliului de Administrație. Acest lucru rezulta din procesul-verbal al adunării generale pag. 5 pct. 16. Tot in aceeași ședința conform actului sus amintit s-a decis, fara a fi supus la vot ca "noul președinta al CA se va ocupa cu ducerea la îndeplinire a hotărârilor A.". Procedând in acest fel au fost înfrânte dispozițiile art 155 alin. 2 din Legea 31/1990, care dispune următoarele: " (1) Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție."

Intimații arată că, textul alineatului 2 nu lasa loc de interpretare stabilind imperativ ca adunarea generala are obligația de a desemna o persoana, iar, acea persoana sa fie determinata si agreata de adunarea generala prin vot majoritar. Ori, la adunarea generala din data 20.05.2011, nu a fost desemnata o persoana sa exercite acțiunea in justiție întrucât la pct. 16 nu se vorbește despre nominalizarea vreunei persoane si votarea acesteia asa cum prevăd cerințele legale. Formularea din final ca "noul președinte al CA va duce la îndeplinire hotărârile A." nu acoperă cerința legii, din doua considerente: "Noul președinte al CA" nu este o persoana determinata, la momentul adunării generale nefiind înca ales un președinte al Consiliului de Administrație. Totodată s-a arătat că abia după A. noii administratori au desemnat persoana care va deține funcția de președinte al CA.

De asemenea s-a arătat că nu s-a supus la vot asa cum in mod imperativ prevede art. 155 alin. 2 din Legea 31/1990, persoana desemnată sa exercite acțiunea in justiție.

S-a mai arătat că ,din analiza cererii de chemare in judecata rezultă că aceasta este formulata de ". președinte al CA -V. I. G.". In opinia intimaților acțiunea in justiție pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor ar fi trebuit sa fie formulata de ". XY -persoana desemnată conform hotărârii A. din data de 25.05.2011". numai in acest fel puteau fi respectate dispozițiile art 155 alin. 1 si 2 din Legea 31/1990, fiind evident ca in modalitatea in care a fost formulata președintele Consiliului de Administrație nu avea calitatea necesara de a promova acțiunea in justiție.

In ceea ce privește motivarea in fapt a cererii de atragere a răspunderii personale a administratorilor, intimații solicită sa se observe ca in cauza nu s-a administrat nici o probațiune cu privire la acest aspect, prin motivele de recurs fiind preluate ad literam motivele cererii de chemare in judecata, iar prin întâmpinarea si notele scrise a răspuns fiecărui motiv invocat de reclamanta recurenta.

In ceea ce privește amenda aplicata persoanei care a introdus acțiunea fara a avea calitatea ceruta de lege pentru promovarea unei asemenea acțiuni in numele societății, apreciază ca instanța a făcut o corecta interpretare a disp. 108 Cod procedura civila, iar competenta de soluționare nu aparține Tribunalului ca instanța de recurs ci potrivit art. 108/5 de către instanța care a aplicat amenda sau despăgubirea.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă cât și din oficiu conform art 306 (2) și art 304 (1), tribunalul a constatat că recursul este nefondat, și în consecință a fost respins,pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 29.11.2011, reclamanta . reprezentantul său V. I. G. a chemat în judecată pe pârâții P. L., C. I., P. I. și T. T., solicitând tragerea la răspundere a acestora pentru daunele cauzate . perioada mandatului lor de membri ai Consiliului de Administrație și de Director general, precum și obligarea acestora la despăgubiri în valoare de 110.000 lei pentru abuzurile săvârșite și prejudiciile cauzate intereselor . acționarilor săi.

Instanța de recurs reține că în cauză în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză și a dispus respingerea acțiunii formulate de aceasta, având în vedere următoarele:

Potrivit art 155 din L31/1990 republicată și actualizată,,(1) Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.

(2) Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.

(4) Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.

Conform art 155/1 din același act normativ,,(1) Dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).

(3) Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care au introdus acțiunea. În caz de admitere, acționarii au dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu”.

Din conținutul art 155 din L 31/1990 rezultă că, titularul acțiunii în răspundere împotriva administratorilor este în principiu adunarea generală a acționarilor, care exercită această acțiune în interesul societății și nu al unui grup sau altul de acționari, prin intermediul persoanei însărcinate să exercite acțiunea în justiție, potrivit aliniatului 2 din același articol.

În speță, prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor M. SA nr. 38/25.05.2011 s-a hotărât formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale împotriva intimaților. Prin aceeași hotărâre s-a votat ca "noul președinta al CA se va ocupa cu ducerea la îndeplinire a hotărârilor A.".

Instanța de recurs constată că, prin hotărârea menționată, nu a fost desemnată o persoană determinată cu atributele de identificare prevăzute de lege respectiv, cu indicarea cel puțin a numelui, prenumelui și a domiciliu acestuia, care să exercite acțiunea în justiție în numele adunarea generală a acționarilor, pe seama și în interesul societății.

În speță, acțiunea a fost formulată de societatea M. SA, societate care nu are calitate procesuală activă, această calitate aparținând adunării generale a acționarilor, așa cum s-a arătat mai sus. Mai mult, persoana V. I. G., nu a fost desemnată prin hotărârea menționată și cu majoritatea cerută de lege să exercite acțiunea de față.

D. în situația în care adunarea generală a acționarilor nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).

Față de cele reținute, în temeiul art 312 din C.Pr civ. va respinge ca nefondat recursul împotriva Sentinței civile nr. 6101/20 Aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.pr.civ instanța va obliga recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei în favoarea intimaților, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimații P. L. domiciliat în Oradea, .. 10, ., CAMPIAN I. domiciliat în Oradea, str. ., ..16, Jud. Bihor, P. I. domiciliat în Oradea, ., Jud. Bihor și T. T. domiciliat în Oradea, ., ., Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 6101/20 Aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei în favoarea intimaților.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.

Red. Fond

S. C.

RED: M.C.

DAC: M.B.

2 exe/ 14.06.2013