Suspendare executare silită. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 11934/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 105/R/.> Ședința publică din 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Judecător: B. D.
Judecător: O. C. C.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta ., cu sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 in contradictoriu cu intimații H. S. și C. M., ambii cu domiciliul în Oradea, ., . împotriva încheierii civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect suspendare provizorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. Zach T. V., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentantul intimaților, av. D. G., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat și este legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite, fără de judecată. Arată că instanța de fond a admis cererea contestatorilor și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Motivele invocate de intimații nu sunt întemeiate pentru a justifica luarea unei astfel de măsuri, creanța este certă, lichidă și exigibilă, debitorii erau obligați la plata acestei sume.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. Arată că intimatul a încheiat cu BCR un contract de credit, împrumutul a fost garantat prin instituirea unei ipoteci, iar ulterior creanța a fost cesionată către recurenta. La data cesiunii cuantumul creanței era de 26.717,22 euro, din aceasta suma intimații au achitat suma de 3727 euro, acest aspect a fost confirmat de adresa expertului contabil, astfel suma rămasă de achitat era de 22.900 euro. Cu toate acestea prin actul de executare emis de executorul judecătoresc intimații au fost somați să achite suma de 26.127,13 euro. Învederează că intimații nu au contestat existența creanței, doar cuantumul sumei, modul de calcul al accesoriilor. Arată că recurenta a susținut că în favoarea ei planează aparența de drept și cererea de suspendare a fost formulată cu rea credință, însă nu a arătat în concret în ce constă aceasta rea - credința, de vreme ce intimații din momentul semnării angajamentului de plată au achitat constant ratele.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr._/2012 Judecătoria Oradea a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de petenții H. S. și C. M. în contradictoriu cu intimata . și în consecință:
A dispus suspendarea executării silite pornite împotriva petenților în dosarul execuțional nr. 60/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. I., până la soluționarea contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._/271/2012.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
În fapt, împotriva petenților s-a pornit procedura de executare silită de către intimată, în dosarul execuțional nr 60/2012 al B. Michis I., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr_, contract de ipotecă nr_ PF din 13.02.2008 autentificat sub nr 205/13.02.2008 de BNP M. G..
Prin somația emisă în data de 14.06.2012, petenții au fost somați să achite suma restantă în valoare de 27.809,13 Euro, din care 26.127,13 Euro reprezintă pretenții, 803,84 lei + dobânzi calculate zilnic.
Potrivit art. 403 alin. 1 C.pr.civ., „Până la soluționarea contestației la executare […], instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță […]”.
Din analiza acestui text de lege, a rezultat că, pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, este obligatoriu să fie îndeplinite două condiții cu caracter procedural, și anume: condiția existenței unei contestații la executare în curs de soluționare pe rolul instanței și a plății unei cauțiuni.
Prima condiție pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării silite, respectiv existența unei contestații la executare pe rolul instanței, a fost îndeplinită, pe rolul Judecătoriei Oradea fiind înregistrat dosarul nr._/271/2011, având ca obiect contestație la executare.
Cu privire la a doua condiție, respectiv plata unei cauțiuni, instanța a constatat că s-a făcut de către petenți dovada îndeplinirii obligației consemnării acesteia în cuantumul stabilit, respectiv în sumă de 12.500 lei, cu recipisa de consemnare nr._/1 din 13.08.2012.
Întrucât cele două condiții de admisibilitate impuse de lege au fost îndeplinite, instanța a analizat temeinicia cererii de suspendare a executării silite, reținând următoarele:
Petenții și-au justificat cererea de suspendare prin faptul că suma executată nu ar fi lichidă, ei achitând deja o parte din debit, prin ratele lunare cuprinse în angajamentul de plată.
Referitor la acest aspect, instanța a reținut că la data semnării angajamentului de plată 21.09.2011, debitul era de 26.717,22 Euro, la care se adaugă accesoriile. Acesta urma a fi achitat în 12 rate lunare, conform graficului anexat angajamentului. Petenții au achitat 3727 Euro, conform dovezilor de la dosar, ultima rată fiind achitată la 07.06.2012.
În somația emisă în dosarul execuțional nr 60/2012 la data de 14.06.2012, pretențiile intimatei-creditoare se ridicau la suma de 26.127,13 Euro, fără a se preciza care este debitul principal și care sunt accesoriile (dobânzi, penalități, comisioane etc).
În cuprinsul întâmpinării calificată de instanță ca și concluzii scrise, intimata a arătat că această sumă este urmare curgerii accesoriilor, însă la dosar nu a fost depus nici un mod de calcul al acestora, pentru a se putea analiza veridicitatea acestor afirmații.
Acest aspect - al plății debitului - va fi analizat pe fondul contestației, însă, în prezenta procedură, instanța a reținut că din probele administrate a rezultat că parțial debitul a fost achitat, din cuprinsul somației de plată nu se putea determina clar din ce sunt alcătuite pretențiile și au existat nelămuriri cu privire la cuantumul exact al debitului.
Pe de altă parte, petenții și-au justificat cererea de suspendare prin faptul că executarea silită imobiliară le-ar aduce grave și importante prejudicii.
Față de faptul că imobilul ipotecat pentru garantarea creanței intimatei, situat în Oradea, ., . este singurul bun imobil cu destinația de locuință al petentei C. M., conform certificatului de atestare fiscală nr_/09.08.2012, instanța a apreciat că în aceste condiții continuarea executării silite, poate produce consecințele menționate, cu repercusiuni grave asupra posibilității petentei de a-și mai asigura o locuință.
S-a reținut că prin suspendarea executării, drepturile și interesele intimatei nu ar fi afectate, aceasta păstrând garanția reală imobiliară asupra imobilului, în ipoteza în care contestația la executare ar fi respinsă și putând solicita și despăgubiri din cauțiunea de 12.500 lei, dacă va fi cazul.
Trebuie subliniat faptul că, în prezenta cauză, admițând cererea petenților, instanța a suspendat doar executarea silită, fără a influența în nici un mod obligațiile petenților asumate prin angajamentul de plată încheiat cu intimata, urmând ca aceștia să execute de bunăvoie obligațiile asumate și să plătească în continuare, ratele lunare. Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar petenții au recunoscut, în cererea de suspendare, că mai datorează intimatei suma de 22.990,22 Euro.
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite, formulată de petenții H. S. și C. M. în contradictoriu cu intimata . și a dispus suspendarea executării silite pornite împotriva petenților în dosarul execuțional nr 60/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. I., până la soluționarea contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._/271/2012.
Instanța a luat act că petenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, recurenta ., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea nu este motivată, prima instanță s-a limitat a lua act de susținerile intimaților contestatori, fără a analiza celelalte condiții necesare pentru admiterea unei astfel de cereri, respectiv referitor la aparența de drept în favoarea contestatorilor. Aparența de drept este în favoarea creditoarei întrucât așa cum rezultă din adresele și dovezile de comunicare ale acestora, contestatorii au fost notificați atât cu privire la iminența declarării scadenței anticipate a întregului debit,, cât și în ceea ce privește cesiunea creanței aferente contractului de credit. Cererea de suspendare a fost formulată cu rea credință de vreme ce sumele contestate sunt evidențiate în mod expres în titlul executoriu, obligația de restituire a împrumutului neputând fi pusă la îndoială, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. Argumentele intimaților nu au susținere în fapt și în drept, fiind menite să contureze o contestație la executare lipsită de orice temei, care să creeze condițiile de admisibilitate a suspendării executării silite.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299 și urm. C.p.c., art. 3041 C.p.c. și art. 304 pct. 9 C.p.c.
Intimații H. S. și C. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând că au încheiat cu BCR un contract de credit pentru un împrumut de 25.000 euro, garantat prin constituirea unei ipoteci asupra imobilului înscris în CF S. nr. cad. 637/62/32, iar ratele nefiind achitate cu regularitate, creditul a fost declarat scadent, și creanța cesionată recurentei. La data cesiunii creanța era în valoare de 26.717,22 euro, din care intimații au achitat suma de 3.727 euro, astfel încât restul rămas de achitat este de 22.900 euro, însă prin actul de executare se execută suma de 26.127,13 euro. Sentința primei instanțe este legală și temeinică, fiind motivată în sensul existenței de nelămuriri cu privire la cuantumul exact al creanței. Faptul că imobilul reprezintă singurul bun al intimaților a fost analizat în mod subsidiar. Intimații nu contestă existența creanței, critica vizând cuantumul ei, respectiv lichiditatea.
În drept, intimații au invocat prevederile art. 115 C.p.c.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma prevederilor art. 3041 C.p.c., tribunalul apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge din următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că cererea de suspendare formulată este întemeiată, date fiind neconcordanțele existente cu privire la suma datorată de către intimați și în contextul în care nu au fost justificate accesoriile în nici un mod de către recurentă, nici cu ocazia judecării prezentului recurs. Executarea singurului imobil deținut de către intimați, pentru o creanță care nu este cu certitudine stabilită în ceea ce privește cuantumul, ar crea grave prejudicii acestora.
Prin urmare, în mod temeinic și legal, s-a dispus suspendarea executării silite, dată fiind incertitudinea cuantumului creanței, coroborat cu îndeplinirea și celorlalte condiții de admisibilitate, inclusiv depunerea unei cauțiuni, potrivit art. 403 alin. 1 C.p.c.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.p.c., instanța va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de către recurentă împotriva încheierii civile nr._ din 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, în temeiula rt. 274 C.p.c., instanța va obliga recurenta să plătească intimatei C. M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial achitat cu chitanța nr. 101/10.10.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta ., cu sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 in contradictoriu cu intimații H. S. și C. M., ambii cu domiciliul în Oradea, ., ., jud Bihor împotriva încheierii civile nr._ din 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei C. M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică 04.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. B. D. O. C. C.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. O.C.
Jud.fond. F.I.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/04.04.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 599/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
