Pretenţii. Decizia nr. 43/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 43/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II - A CIVILĂ
CAMERA DE CONSILIU
DECIZIA CIVILĂ NR. 43
Ședința din data de 15 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – L. S.
GREFIER – O. E.
S-a luat în examinare apelul promovat de apelantaO. V. INSURANCE GROUP S.A., - cu sediul procesual ales în C., .. 21, județ C.,în contradictoriu cu intimataSCIL C. U. SRL – cu sediul în C., . nr. 10, județ C., împotriva sentinței civile nr.5614/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiind părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la procedura de citare, faptul că apelanta a solicitat judecarea apelului chiar și în lipsa părților, după care:
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile aflate la dosar solicitată de către apelantă este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, o încuviințează.
Totodată, instanța rămâne în pronunțare asupra prezentului apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.12.2014, sub nr._, reclamanta . Group SA a solicitat obligarea pârâtei SCIL C. U. SRL la plata sumei de 31.251,52 lei, reprezentând despăgubiri nerecuperate de asigurător și dobânda legală de la data formulării cererii și până la data lichidării efective a debitului principal.
În fapt, a arătat că în data de 20.10.2011, în timp ce circula pe . C., pe fondul lipsei marcajului care fi trebuit să delimiteze cele două sensuri de mers, auto Audi cu nr. de înmatriculare_ a intrat pe contrasens colizionând cu un alt auto ce circula regulamentar, rezultând avarierea ambelor vehicule.
La data producerii evenimentului, pentru auto Audi exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO . nr._ emisă de BCR ASIGURĂRI SA (în prezent O. V. SA, ca urmare a fuziunii prin absorbție), asigurat M. Septimiu A..
În baza solicitării asiguratului și în temeiul prevederilor contractului de asigurare, asiguratorul a acordat despăgubirea cuvenită în cuantumul total de 31.251,52 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea întregului prejudiciu înregistrat la auto asigurat.
Potrivit disp. art. 2010 C.civ., în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului…contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În conformitate cu disp. art. 40 alin. 1 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Totodată, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Având în vedere textele de lege mai sus indicate, precum și faptul că evenimentul rutier din data de 20.10.2011 s-a produs ca urmare a inexistenței marcajului rutier care ar fi trebuit să delimiteze cele două sensuri de mers, reclamanta consideră că este îndreptățită să se îndrepte pentru recuperarea despăgubirii împotriva pârâtei, administratorul drumurilor publice de pe raza municipiului C..
În drept, art. 1349 alin. 1, 1357, 2010 alin. 1 C.civ., art. 5 alin. 1 și 6 din OUG nr. 195/2002, art. 22, art. 40 din O. G. nr. 43/1997, art. 3 alin.2 din OG nr. 13/2011 și art. 194 și urm., art. 451 și urm. C.p.c.
În probatoriu, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, atașând cererii înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1542,54 lei.
La data de 06.03.2015, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La data de 25.03.2015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune arătând că acțiunea ce face obiectul dosarului este o acțiune în regres, proprie asigurătorului, împotriva celor răspunzători de producerea daunei și nu o acțiune în despăgubire, promovată pentru acoperirea prejudiciului de persoana păgubită, împotriva persoanelor vinovate de săvârșirea faptei ilicite. A mai arătat că dreptul la acțiunea în regres se naște exclusiv din momentul și doar ca urmare a plății despăgubirii. Consideră că acțiunea în regres a asigurătorului este o acțiune cu o individualitate proprie, unică, distinctă față de acțiunea în despăgubiri a persoanei păgubite, prin fapta ilicită având în vedere definiția dreptului de regres și momentul nașterii acestui drept – data plății despăgubirii, dispozițiile art. 2 lit. a, pct. 1 și 5 din legea nr. 32/2000, dispoziții conform cărora, prin exercitarea acțiunii în regres, asigurătorul își exercită obiectul de activitate, în scopul realizării profitului – scopul oricărui comerciant (deci nu urmărește repararea unui prejudiciu), faptul că riscul producerii unor daune la bunul asigurat a fost asumată de asigurător în mod conștient și oneros (în schimbul unei prime de asigurare), fapt ce exclude noțiunea de prejudiciu, precum și decizia ICCJ – Secțiile Unite nr. XXIII/19.03.2007, conform căreia acțiunea în regres a asigurătorului este o acțiune comercială și nu civilă.
Prin sentința civilă nr.5614/14.05.2015 prima instanță a dispus:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâta SCIL C. U. SRL, ca prescrisă.
Pentru a se pronunța în acest sens, a reținut:
„Între reclamanta . Group SA, în calitate de asigurător, și M. Septimiu A., în calitate de asigurat, a fost încheiată polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO . nr._/27.10.2010, pentru autovehiculul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ .
În data de 20.10.2011, în timp ce circula pe Bld. A. V. din C., din cauza lipsei marcajului care ar fi trebuit să delimiteze cele două sensuri de mers, autovehiculul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ a intrat pe contrasens colizionând cu un alt autovehicul ce circula regulamentar, rezultând avarierea ambelor vehicule.
Potrivit susținerilor reclamantei la data de 19.12.2011, respectiv 12.03.2012, în baza solicitării asiguratului, a acordat despăgubirea cuvenită în cuantum total de 31.251,52 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea întregului prejudiciu înregistrat de autovehiculul asigurat.
În conformitate cu disp. art. 2210 C.civ., în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. Articolul enunțat este reglementat în codul civil în cadrul dispozițiilor ce reglementează contractul de asigurare.
Totodată, astfel cum a arătat și reclamanta în răspunsul formulat la întâmpinare, acțiunea în regres a asigurătorului este o acțiune comercială și nu civilă.
Dreptul asigurătorului la recuperarea despăgubirilor achitate asiguratului se naște în momentul efectuării plății, în baza raporturilor contractuale dintre asigurător și asigurat.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă are ca izvor un raport de asigurare fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 2519 C.civ.
Instanța apreciază că sunt excluse de la aplicarea disp. art. 2519 C.civ. doar acțiunile exercitate de terțe persoane ale căror drepturi și obligații s-au născut în afara raportului de asigurare.
Momentul plății și implicit momentul nașterii dreptului de regres coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune. Astfel, potrivit disp. art. 2523 C.civ., prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.
Față de data la care a fost efectuată plata potrivit susținerilor reclamantei, 19.12.2011 și 06.03.2012, instanța reține că în temeiul disp. art. 6 alin. 4 C.civ., în cauza de față instituția prescripției extinctive este supusă dispozițiilor Codului civil în vigoare.
În conformitate cu disp. art. 2519 C.civ., dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de doi ani.
Pentru aceste considerente, văzând că de la data nașterii dreptului de regres (19.12.2011 și 06.03.2012) și până la data introducerii acțiunii (19.12.2014) s-a scurs o perioadă de timp mai mare de doi ani, instanța constată că în temeiul disp. art. 2519 C.civ. a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, motiv pentru care urmează să admită excepția invocată de pârât prin întâmpinare și să respingă cererea formulată ca prescrisă.
Criticând soluția instanței ca fiind lipsită de temei legal, împotriva sentinței civile nr.5614/14.05.2015 a formulat apel reclamanta . Group SA solicitând anularea hotărârii și, în temeiul art. 480 al.3 teza a II a NCPC, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea căii de atac apelanta a criticat modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că termenul aplicabil în cauză este termenul general de 3 ani, nicidecum termenul special de 2 ani instituit prin dispozițiile art. 2519 Cod civil.
Așa cum rezultă din înscrisurile cauzei izvorul raportului juridic dedus judecății este reprezentat de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Faptul că asiguratorul s-a subrogat în drepturile asiguratului ca urmare a plății despăgubirii justifică, în speță, calitatea procesuală activă și nu poate conduce la concluzi că raportul juridic născut ca urmare a săvârșirii faptei ilicite s-a transformat într-un raport juridic de asigurare.
Părțile unui raport juridic de asigurare nu pot fi decât persoanele care participă la încheierea contractului de asigurare, respectiv asiguratul și asiguratorul.
În concluzie, în speță operează termenul general de prescripție, de 3 ani care începe să curgă de la data stingerii integrale a obligației de despăgubire, respectiv 12.03.2012.
Cum cererea de chemare în judecată a fost transmisă prin poștă la data de 18.12.2014, dreptul material la acțiune a fost exercitat în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de lege, apelanta solicitând respingerea excepției, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apelanta a anexat practică judiciară.
În apărare, intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Pentru situația reținerii cauzei spre soluționare intimata pârâtă a reiterat excepțiile invocate în fața primei instanțe ce au fost calificate de aceasta din urmă drept apărări de fond.
Analizând apelul din perspectiva criticilor formulate, relative la greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de control îl constată întemeiat și îl va admite.
Se observă drept pertinente susținerile recurentei reclamante potrivit cărora a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în pretenții prin care solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Izvorul raportului juridic dedus judecății este reprezentat de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, iar faptul că asiguratorul s-a subrogat în drepturile asiguratului ca urmare a plății despăgubirii justifică, în speță, calitatea procesuală activă și nu poate conduce la concluzia că raportul juridic născut ca urmare a săvârșirii faptei ilicite s-a transformat într-un raport juridic de asigurare.
Potrivit art. 2528 Cod civil:
Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995:
În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
În raport de aceste prevederi legale se constată că acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.12.2014 a fost formulată cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 și art. 2528 Cod civil, calculat de la data achitării despăgubirilor, întrucât subrogarea în drepturile asiguratului s-a produs doar urmare și sub condiția achitării despăgubirilor către persoana asigurată, astfel încât de la acest moment s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei.
Potrivit art. 480 al. 3 NCPC:
În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe (…) în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Condițiile deduse din textele legale mai sus citate sunt îndeplinite.
Întrucât cu ocazia soluționării cauzei prima instanță a reținut, în mod greșit, aplicabilitatea dispozițiilor art. 2519 C.civ., conform cărora dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de doi ani, în considerarea dispozițiilor art. 480 al.3 NCPC se va dispune admiterea apelului și anularea sentinței civile nr.5614/14.05.2015
La solicitarea apelantei se va face aplicarea art. . 480 al3 NCPC, teza finală, privind trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta O. V. INSURANCE GROUP S.A., - cu sediul procesual ales în C., .. 21, județ C.,în contradictoriu cu intimataSCIL C. U. SRL – cu sediul în C., . nr. 10, județ C., împotriva sentinței civile nr.5614/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Anulează, în tot, sentința apelată nr.5614/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. P. L. S. GREFIER,
O. E.
Red. Jud. I.P. – 09.02.2016-4ex.
Jud. fond: E.L. S.
d.î. – 10.02.2016
emis 2 ..2016
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II –A CIVILĂ
DOSAR NR._
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA C.
În conformitate cu dispozițiile Deciziei civile nr. 43/15.01.2016 pronunțată în acest dosar de către instanța noastră, potrivit căreia s-a admis apelul formulat de apelanta O. V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu intimataSCIL C. U. SRL, împotriva sentinței civile nr.5614/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a anulat în tot sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, vă înaintăm alăturat dosarul nr. _ , cusut și numerotat.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE,
I. P. GREFIER,
O. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
