Constatare nulitate act. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 21174/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 471/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.
Judecător O. P. A.
Judecător L. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent pârât . C. împotriva sentinței nr. 3499/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant ., având ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurent pârât . C. avocat R. T. și pentru intimat reclamant . avocat S. L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat R. T. pentru recurent pârât, depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, ordin de plată în sumă de 1441 lei și timbru judiciar de 5 lei,care se anulează la dosar, prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferentă recursului și arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat Ș. L. pentru intimat reclamant ., depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat R. T. pentru recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și cu privire la capătul de cerere privind constatarea inexistenței dreptului de creanță în cuantum de_,84 lei. A susținut că instanța de fond și-a bazat întreaga hotărâre pe raportul de expertiză efectuat în cauză, care conclude că aspectele consemnate în nota de constatare nu sunt confirmate de probe, existând însă o notă de constatare privind consumul fraudulos, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Ș. L. pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, bonul de mișcare fiind emis înaintea notei de constatare; depune concluzi scrise și solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ la data de 20.08.2012, reclamanta .. a formulat cerere în anulare, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., solicitând anularea notei de constatare NTL nr._/25.06.2012 și constatarea inexistenței dreptului de creanță asupra sumei de 62.899,84 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că in urma verificării instalației electrice de alimentare la locul de consum aparținând acesteia, inspectorii din cadrul . au întocmit nota de constatare nr._/25.06.2012, fiind necesar să inventarieze receptorii electrici.
Reclamanta a mai arătat că în nota de constatare încheiată nu s-a consemnat faptul că la sediul acesteia erau montați doi contori de energie electrică, fiind alimentați din două posturi de transformare diferite, iar pe grupul de măsură existau sigilii ale pârâtei, care atestau faptul că respectivul contoar era la data controlului in aceleasi condiții ca si la momentul montării lor. A mai arătat reclamanta ca pârâta a emis facturile pe care aceasta le contestă.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu avea dreptul să emită facturile sus menționate întrucât obligațiile sale sunt reglementate de ar. 41 si urm. din L. nr. 13/2007, iar pârâta a încheiat nota de constatare fără temei legal, iar facturile sunt emise de către aceasta, care nu are ca obiect de activitate și nici licență ANRE pentru furnizarea energiei electrice.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile L. nr. 13/2007, respectiv L. nr. 123/2012, H.G. nr. 1007/2004, art. 112 C. Proc.Civ.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, excepția prematurității introducerii cererii, în raport de dispozițiile art. 720 ind. 1 C. Proc.Civ., excepția inadmisibilității primului capăt de cerere privind anularea notei de constatare NTL nr._/28.06.2012, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că, în urma controlului efectuat de către pârâtă, s-au constatat o . nereguli la grupul de măsurare a energiei electrice, respectiv urme de intervenție mecanică, iar în urma acestora s-a procedat la inventarierea receptoarelor electrice și pârâta a emis facturile reprezentând contravaloare energiei electrice consumate și a serviciilor de constatare a intervenției frauduloase.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 C. Proc. Civ., L. nr. 13/2007, H.G. nr. 1007/2004.
La termenul de judecată din data de 31.10.2012, instanța a respins excepția netimbrării și excepția prematurității introducerii cererii, în raport de dispozițiile art. 720 ind. 1 C. Proc.Civ.,și a unit cu fondul excepția inadmisibilității primului capăt de cerere privind anularea notei de constatare NTL nr._/28.06.2012.
La același termen de judecată, a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și a prorogat proba cu expertiza tehnică.
In privinta primului capat de cerere privind anularea notei de constatare NTL nr._/25.06.2012, instanța a constatat ca acesta este inadmisibil. Astfel, nota de constatare nu este un act juridic pentru ca să fie supus condițiilor de valabilitate și verificat de către instanță, sub imperiul dispozițiilor art. 948 și urm. Cod civil, ci reprezintă doar un mijloc de probă prin care pârâta, în mod unilateral reține o anumită stare de fapt, stare care poate fi sau nu conformă realității.
Prin sentința nr. 3499/06.03.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. C., a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nulității notei de constatare nr. NTL_/25.06.2012, invocată de pârâtă, a respins capătul de cerere privind anularea notei de constatare nr. NTL_/25.06.2012, ca inadmisibil, a constatat inexistența dreptului de creanță al S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. în cuantum de 62.899,84 lei, sumă imputată conform facturilor fiscale nr._/31.07.2012 și_/31.07.2012 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6886,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin nota de constatare NTL nr._/25.06.2012, s-a constatat că în urma controlului efectuat la aceeași dată la sediul .., exisă urme de intervenție mecanică pe șuruburile plombelor metrologice, contor electric din 2011, iar plombe metrologice 2010. Totodată, s-a procedat la inventarierea receptoarelor electrice de la sediul reclamantei, iar apoi a fost înlocuit contorul electric, fiind completat și un bon de mișcare.
Instanța a mai reținut că nota de constatare a fost semnată de către un reprezentant al reclamantei, fiind menționat că „nu am obiecții la cele constatate și sunt de acord cu inventarierea facută de inspectori”.
În baza notei de constatare, pârâta a emis factura fiscală nr._/31.07.2012 (fila 9) și factura fiscală nr._/31.07.2012 (fila 10), în cuantum de 62.899,84 lei.
Suma de bani reprezentand recuperare energie electrica este pretinsa de catre pârâtă cu titlu de contravaloare energie electrică consumata fraudulos, calculată in conformitate cu dispozițiile art. 142 alin.1 din Regulament.
Art.90 alin.2 din HG nr.1007/2004 defineste ce se ințelege prin consum fraudulos, fiind enumerate expres si limitativ cele 4 situatii si anume: a) conectarea oricărui receptor sau a instalației de utilizare înainte de grupul de măsurare; b) orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare; c) consumatorul refuză încheierea unui nou contract sau a unor acte adiționale la contractul existent atunci când intră în vigoare reglementări noi care necesită această acțiune, cu un preaviz de 30 de zile; d) consumatorul pierde calitatea legală pe baza căreia s-a încheiat contractul de furnizare, cu un preaviz de 5 zile lucrătoare.
Instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 142 alin. 4 din Regulament, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare este de 1 an pentru categoria de consumatori în care se află reclamantul, consumul fiind determinat în sistem paușal în funcție de puterea nominală a receptoarelor și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă (art. 142 alin. 2, 3 din Regulament). De asemenea, potrivit art. 90 alin. 2 din H.G. nr. 1007/2004, prin consumul fraudulos prevăzut la alin. (1) se înțelege orice intervenție în instalatia electrica, ce afectează funcționarea corecta a grupului de mãsurare;
Cu toate acestea, conform răspunsului la interogatoriu, precum și fișei de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată (fila 32), pârâta a calculat energia electrică recuperată pe ultimele 6 luni anterioare constatării. Instanța a mai reținut, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 1 al expertizei tehnice (fila 74) – să se precizeze dacă pârâta a recalculat energia electrică în baza unei proceduri interne avizată de către ANRE – expertul a arătat că recalcularea energiei electrice s-a efectuat de către pârâtă conform Instrucțiunii de lucru i-PO-01-05-01#01#02 – Metodologia de calcul a cantității de energie electrică de recuperat în caz de pierderi netehnice, metodologie ce nu este avizată de ANRE, dar respectă dispozițiile art. 142 alin. 2 din H.G. 1007/2004.
Instanța a mai constatat că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 74), aspectele consemnate în nota de constatare nu sunt confirmate de probe sau dovezi, în sensul că urmele de intervenție mecanică pe șuruburile plombelor metrologice nu pot fi identificate ca fiind lăsate de intervenția neautorizată a consumatorului, fiind excluse urmele lăsate la aplicarea plombelor metrologice. De asemenea, a mai arătat expertul că sigiliul aplicat la capacul frontal al contorului este un „sigiliu de unică folosință”, a cărui inscripționare C. M.. E 10/_, semnifică faptul că sigiliul a fost aplicat de furnizor, reprezentând Consumatori M. Electrica, 2010 fiind anul fabricației sigiliului, nu al contorului.
Astfel, instanța a apreciat, analizând concluziile raportului de expertiză, că împrejurarea potrivit cu care data fabricației sigiliului – 2010, este anterioară celei a contorului, nu naște a priori concluzia existenței unei intervenții neautorizate.
În plus, instanța a observat că la dosarul cauzei s-a depus un înscris, ce nu prezintă un antet, astfel încât să se poată identifica și emitentul acestuia (fila 31), din care reiese că s-ar fi efectuat o analiză metrologică asupra contorului electric și că există suspiciune de intervenție autorizată. Or, simpla suspiciune nu poate conduce la stabilirea cu certitudinea existenței faptei ilicite, cu atât mai mult cu cât expertiza tehnică administrată în prezenta cauză nu a confirmat existența unor astfel de intervenții.
Ca atare, instanța constată, pe baza probelor analizate, că fapta reclamantei, privind consumul fraudulos de energie electrică nu este dovedită, sens în care facturile emise de către pârâtă nu sunt întemeiate.
Împotriva sentinței nr. 3499/2013 a declarat recurs pârâta . C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
În motivare recurenta arat că instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, potrivit art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă
Instanța de fond a luat în considerare doar expertiza tehnică judiciară în cauză și a concluzionat într-un mod total eronat că nu a avut loc un consum fraudulos de energie electrică.
A apreciat că expertiza tehnică nu este fundamentată din punct de vedere tehnic. Instanța și-a bazat întreaga hotărâre pe raportul de expertiză efectuat în cauză care conclude că aspectele consemnate în nota de constatare nu sunt confirmate de probe. A apreciat că împrejurarea potrivit căreia data fabricației sigilului, respectiv 2010, fiind anterioară celei a contorului nu generează a priori concluzia că a existat intervenție neautorizată. În plus, înscrisul depus fără antet la dosarul cauzei din care rezultă că s-ar fi efectuat o analiză metrologică a contorului electric nu poate identifica emitentul, iar acest înscris indică o suspiciune de intervenție neautorizată,iar instanța nu poate determina existența faptei ilicite în baza unei "simple suspiciuni" neconfirmată de expertiza tehnică administrată în cauză.
Motivul pentru care s-a întocmit Nota de Constatare, nu îl reprezintă defectarea contorului de decontare pentru a putea aplica prevederile Ordinului ANRE nr.18/2005 și nici suspiciunea de înregistrări eronate în afara clasei de precizie a acestuia ca urmare a reclamației consumatorului, ci intervenția în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare,astfel cum este definitivă la art.90 alin.2 lit b din HG nr. 1007/2004.
Față de neregulile constatate la locul de consum al reclamantei, echipa de constatare C. DISTRIBUȚIE aflată la fața locului a procedat la inventarierea receptoarelor electrice efectuată în prezența și cu acordul reclamantei, a întocmit nota de constatare și a fost schimbat aparatul de măsură, conform bonului de mișcare, ambele documente fiind semnate de reprezentantul reclamantei.
A expus starea de fapt și a menționat faptul că instalația electrică se află în paza juridică a reclamantei, care avea obligația de păstrare în starea intactă a contorului, a plombelor metrologice și a plombelor furnizorului de la capacul de borne. Cum s-a constatat intervenții neautorizate asupra contorului, potrivit art. 42 alin.4 din Regulament, perioada de recalculare este de 6 luni în cazul reclamantei, care este obligată la plată, conform art. 56 alin.3 din Lg. nr. 13/2007.
Examinând recursul prin prisma ansamblului probator administrat în faza de fond a cercetării judecătorești, a dispozițiilor normative incidente în cauză și a criticilor formulate de către recurentă, tribunalul constată că acesta este nefondat.
În cuprinsul sentinței recurate instanța de fond a realizat o completă prezentare a situației de fapt, dar și o analiză elaborată a fiecărei cereri a reclamantei și apărări a pârâtei, neputându-se reține aplicarea greșită a legii sau interpretarea eronată a actelor juridice deduse judecății.
Recurenta critică puterea probatorie acordată de instanță expertizei tehnice efectuate în cauză, dar și constatările expertului, fără însă a aduce alte dovezi din care să rezulte vinovăția reclamantei, cu excepția notei de constatare și a bonului de mișcare, acte ce sunt emise chiar de către recurentă. Este adevărat că acestea sunt semnate și de administratorul reclamantei, însă punctul de vedere consemnat nu poate fi apreciat ca o recunoaștere a unei intervenții neautorizate, neexistând nici o dovadă din care să rezulte că reclamanta consuma energie electrică ce nu era înregistrată.
Tribunalul mai constată că dacă recurenta avea, potrivit legii, posibilitatea de a emite facturi pentru verificarea instalației, aceasta nu putea emite facturi pentru un eventual consum fraudulos, disp. art.128 alin.1 ale Regulamentului pentru furnizarea energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004, fiind în acest sens. D. furnizorul, ce nu poate fi altul decât ., are dreptul de a factura energia consumată fraudulos, în patrimoniul acestuia producându-se prejudiciul.
Constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, va fi respins potrivit art. 312 C.pr.civ. recursul formulat, iar în baza art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent pârât . C. cu sediul în C., ., J. D., împotriva sentinței nr. 3499/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant . cu sediul în C., .. 33, jud. D.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Președinte, I. O. | Judecător, O. P. A. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.I.O.
Tehn.red./A.F. 08.10.2013
Red.jud.fond.I.N.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 414/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
