Contestaţie la executare. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 6300/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 654/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător T. I. H.
Judecător L. D.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind contestația în anulare formulată de contestator B. A. împotriva deciziei nr. 119 din 11.03.2013 pronunțată în dosar nr._ /a2 în contradictoriu cu intimat C. I., intimat C. E., intimat ., având ca obiect contestație la executare DOSAR NR._ /a2
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns B. A. prin procurator C. M. V. și intimații C. I. și C. E., personal și asistați de avocat M. U. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură al instanței note scrise formulate de contestatoarea B. A. .
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente asupra contestației.
C. M. pentru contestatoare, solicită admiterea contestației,rejudecarea recursului, și pe fond, respingerea recursului ca nefondat,instanța de fond calificând cererea ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială și conform dispozițiile art.281 al.1 c.p.civ a dispus completarea omisiunii strecurate în sentință și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de jduecată reprezentând onorariu avocat,iar instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a pus în discuție calificarea cererii,și în temeiul dispoz. art. 312 raportat la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă a admis recursul.
Avocat M. U. pentru intimați,solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, contestatoarea nu a indicat motivele prin cererea de recurs și nu a formulat nici recurs.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele,
La data de 26.06.2012, intimata B. A. prin procurator C. M. V. a formulat cerere, în contradictoriu cu contestatorii C. I., C. E. si ., solicitând completarea sentinței comerciale nr. 7028/09.05.2012, pronunțata de Judecătoria C., in sensul acordării cheltuielilor de judecata în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat pe care le-a solicitat si asupra cărora instanța a omis sa se pronunțe.
Prin sentința nr._/03.10.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis cererea de completare hotărâre formulata de intimata Baloi A. prin procurator C. M. V., in contradictoriu cu contestatorii C. I., C. E., si ., a dispus completarea sentinței comerciale nr. 7028/2012 in sensul ca admite cererea intimatei privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut ca prin s.c. nr. 7028/09.05.2012, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, omițând însă să menționeze soluția dată cererii reclamantei privind cheltuielile de judecata.
Prima instanța a constatat că în minuta aflată la dosarul cauzei și înregistrată atât în condica de ședințe cât și în sistemul ECRIS al instanței, s-a menționat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, însa această mențiune lipsește din dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. I., C. E. și . ,criticând soluția ca nelegală și netemeinică.
In motivarea recursului ,s-a arătat ca soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă, potrivit art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, reținut de instanță ca temei legal al admiterii cererii, pot fi îndreptata erorile sau omisiunile dintr-o hotărâre sau încheiere, instanța pronunțându-se prin încheiere dată în camera de consiliu.
În cauza de față, instanța de fond a dat o altă sentință comercială și nu o încheiere, așa încât sentința dată este nelegală mai exact nu are temei legal.
De asemenea, nici pe fondul cauzei admiterea cererii nu se justifică,deoarece prin pronunțarea inițială pe ECRIS-ul instanței de fond s-a dispus obligarea contestatoarei și nu a contestatorilor la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Ca urmare, nu este vorba de completare sau îndreptarea unei omisiuni ci, este o pronunțare pe un capăt de cerere separat pe care instanța nu s-a pronunțat inițial, ceea ce reprezenta un motiv de recurs și nu de îndreptare eroare materială.
Suma acordată prin această completare la sentința inițială mai fusese deja acordată prin sentințele pronunțate în cele 2 dosare nr._/215/2011 și_/215/2011, așa încât nu se mai justifică acordarea aceleași sume pentru a treia oară.
Recursul a fost timbrat corespunzător.
La data de 21 ianuarie 2013, intimata B. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Prin decizia nr. 119/11.03.2013, Tribunalul D. a admis recursul, a modificat sentința pronunțată de judecătorie în sensul că a respins cererea.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 06.07.2012 contestatoarea C. M. V. a formulat cerere de completare a hotărârii nr. 7028/09.05.2012, iar prin rezoluția pusa de președintele completului pe aceasta cerere s-a stabilit termen de judecata la 03.10.2012 si s-a dispus citarea părților pentru termenul acordat, termen la care instanța de control a luat dosarul in ședința publica, pronunțând o sentința prin care a admis cererea si a dispus completarea omisiunii.
Din cuprinsul acestei sentințe reiese ca, deși contestatoarea a formulat cerere de completare dispozitiv și instanța a soluționat cererea conform procedurii prevăzute de lege pentru acest tip de cerere, in cuprinsul hotărârii pronunțate, prima instanța a calificat cererea contestatoarei ca fiind cerere de îndreptare eroare materiala și a soluționat-o ca atare.
Ca urmare a acestei calificări, pe care nu a pus-o in discuția parților, instanța a încălcat astfel principiul contradictorialității si al dreptului la apărare, astfel încât recurenții au fost vătămați iar aceasta vătămare nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului de procedura pronunțat in aceste condiții.
In consecință, in raport de aceste considerente, văzând si disp. art 312 raportat la disp. art. 304 pct 5 Cod de pr. Civ., Tribunalul a admis recursul formulat.
Totodată, analizând cererea de completare dispozitiv constatând ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru completarea hotărârii, întrucât nu este vorba de nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 indice 2 Cod de pr. Civila, a respins cererea formulata.
Împotriva deciziei nr. 119/11.03.2013 a Tribunalului D., contestatoarea B. A. a formulat contestație în anulare ,arătând că instanța de fond a reținut că este o completare omisiune, și i-a obligat pe contestatori la plata sumei de 500 lei, cu motivarea că la momentul redactării hotărârii s-a omis să se rețină aceste cheltuieli, apreciază contestatoarea că nu este vorba de încălcarea unui drept al recurenților contestatori și că decizia de mai sus urmează să fie anulată, instanța de recurs având obligația, în condițiile în care a reținut că instanța de fond a calificat cererea ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, să caseze hotărârea și să trimită cauza spre rejudecare așa cum prevăd dispozițiile art. 312 alin. 3.
Contestatoarea mai susține că instanța de recurs constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art.281 ind.2 c.p.civ a anulat cererea de completare dispozitiv fără a pune în discuție în calea de atac,recursul,calificarea cererii acesteia,iar pe de altă parte,aceasta este vătămată prin decizia atacată cu contestație în anulare ,întrucât a achitat onorariul de avocat și contestația contestatorilor a fost respinsă.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației, rejudecarea recursului, iar în principiu să se respingă recursul declarat de către contestatori, iar în subsidiar, admiterea contestației, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au fost invocate dispozițiile art. 317 și art. 318 alin. 2 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a depus la dosar note scrise, la data de 09.10.2013.
Intimații au formulat întâmpinare și concluzii scrise, la data de 11.10.2013,solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu consecința menținerii deciziei ca legală și temeinică, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile legale ce reglementează contestația în anulare, respectiv art. 317 – 318 Cod procedură civilă, așa încât contestația formulată nu are temei legal; motivele invocate fiind motive de fond ce nu pot fi invocate în cadrul unei contestații în anulare.
La data de 15.10.2013, intimații au depus la dosar supliment la întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, având în vedere că contestatoarea nu a formulat nici apel și nici recurs, așa încât nu poate invoca aceste motive direct în contestația în anulare.
Contestatoarea a depus la dosar la data de 21.11.2013 note scrise și concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 119/2013, pronunțată de Tribunalul D.-secția a II-a civilă în dosarul nr._ /a2, a fost admis recursul declarat de recurenții C. I., C. E.,și . împotriva sentinței nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., modificată sentința, în sensul că, s-a respins cererea privind completare dispozitiv .
Observând prezenta contestație în anulare,tribunalul constată că au fost indicate drept temei de către contestatoare dispozițiile art.318 c.p.civ și art.317 c.p.civ,iar printre motivele arătate în cuprinsul contestației,acesta face referire doar la existența unor greșeli de judecată în soluționarea recursului,fără a indica care sunt motivele contestației ce justifică admiterea acesteia în temeiul art.317 c.p.civ.
Totodată,tribunalul consideră că nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. art.317 c.p.civ,întrucât pe de o parte,se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu intimata B. A. pentru termenul de judecată din data de 04.03.2013 în dosarul nr._ /a2,fiind prezentă procurator C. M. V. pentru această intimată,iar pe de altă parte, nu au fost încălcate nici dispozițiile privitoare la competență.
Potrivit art. 318 al.1 C.pr.civ.,hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește existența unei greșeli materiale în soluționarea recursului, la care face referire contestatoarea în cuprinsul contestației formulate,tribunalul consideră că pentru admisibilitatea contestației în anulare, dispozițiile art. 318 al.1 C.p.civ. au în vedere numai erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale recursului,cum ar fi greșeli evidente de ordin procedural, respectiv respingerea greșită a unui recurs ca fiind tardiv, anularea greșită ca netimbrat, sau când recursul este făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, dar aceste dispoziții legale mai sus citate nu au în vedere greșeli de judecată,adică de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
În contextul acestor considerații, se constată că prin contestația în anulare formulată, contestatoarea a criticat soluția instanței de recurs prin prisma unor eventuale greșeli de judecată, respectiv eventuale greșeli de interpretare a probelor și a dispozițiilor legale, care nu se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 318 C.pr.civ., și prin contestata în anulare formulată de contestatoare, tinzându-se la un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Față de aceste considerente ,urmează a fi respinsă prezenta contestație în anulare formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatoarea B. A. prin procurator B. A. împotriva deciziei nr. 119 din 11.03.2013 pronunțată în dosar nr._ /a2 al Tribunalului D.-secția a-II-a civilă,în contradictoriu cu intimații C. I., C. E., și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Președinte, V. V. | Judecător, T. I. H. | Judecător, L. D. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.D. 2 ex/13.12.2013
Tehnr.ed.A.F.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... → |
|---|
