Pretenţii. Sentința nr. 1050/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1050/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 28896/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 402/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător T. I. H.
Judecător V. V.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent pârât . BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 1050/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu – intimat Reclamant - G. (S.) R. C. având ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurent Pârât - . BUCUREȘTI avocat B. O. lipsind intimat Reclamant - G. (S.) R. C. și avocat C. A. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat O.B. pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea cererii de repunerea cauzei pe rol întrucât nu mai subzistă motivele suspendării și depune la dosar tranzacția încheiată între părți autentificată de BNP F. M. M..
Solicită admiterea recursului și să se ia act de tranzacția încheiată între părți, fără cheltuieili de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea formulata la data de 06.10.2010, reclamanta G. (S.) R.-C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate ca sunt abuzive clauzele prevazute de art. 3 lit. d) si art. 5 lit. a) din convenția de credit nr._/19.10.2007, anularea acestor clauze și restituirea sumelor încasate drept comision de risc în cuantum de 4.244 CHF, respectiv 13.580,80 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că între . și numita G. (S.) R.-C. s-a încheiat convenția de credit nr._/19.10.2007, potrivit careia reclamanta a imprumutat suma de 63.900 CHF.
În aceasta convenție de credit s-a prevăzut o dobândă fixă de 4,25 % pe an, al cărei cuantum a fost majorat.
Reclamanta a considerat că prevederile art. 3 lit. d) din condițiile speciale ale convenției de credit au un caracter abuziv, întrucât majorarea dobânzii fixe, nu a fost negociată direct cu consumatorul, conventia semnata fiind una standard.
În ceea ce priveste art. 5 lit. a) din conventie, referitoar la plata de catre reclamantă a comisionului de risc, reclamanta a apreciat ca acest comision este perceput nelegal, intrucat conventia incheiata reprezinta un credit cu garație imobiliară, fiind ipotecat un imobil al reclamantei, care are o valoare cu circa 30-40% mai mare decât valoarea creditului și, mai mult decât atât, s-a încheiat chiar o asigurare cu un asigurător agreat de bancă, fiind acoperite practic toate riscurile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 2, 4, 13 și 14 din Legii nr. 193/2000, art. 948 și 966 C.civ., convenția de credit nr._/19.10.2007.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, reprezentate de convenția de credit nr._/19.10.2007, grafic rambursare credit, hotarari judecatoresti pronuntate in spete similare.
Pârâta . București a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței să respinga cererea reclamantei, ca neintemeiata.
În intampinarea formulata, parata a aratat, in esenta, ca reclamanta a luat cunostinta si a semnat conventia de credit, declarand ca este de acord cu clauzele contractuale, iar majorarea ratei dobanzii curente este in conformitate cu clauzele insusite de catre parti.
În acelasi sens, s-a sustinut ca reclamanta a fost de acord cu plata comisionului de risc, pe toata durata creditului, conventiile legal facute avand putere de lege intre partile contractante, conform art. 969 C.civ.
Parata a atasat intampinarii inscrisuri, respectiv, hotarari judecatoresti.
Analizând cu precădere, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C.p.c., excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la restituirea prestațiilor și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor indicate ca fiind nelegale, invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la restituirea prestațiilor, aceasta urmează a fi respinsă de către instanță, pentru următoarele considerente:
Cererile referitoare la restituirea sumelor incasate de banca parata ca urmare a majorarii ratei dobanzii si a celor incasate de aceasta cu titlul de comision de risc sunt întemeiate, întrucât nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiei legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea, iar prestatiile efectuate in baza actului sanctionat cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor indicate ca fiind nelegale, instanța o va respinge cu argumentul că cererea de chemare în judecată a formulată la data de 06.10.2010, iar convenția de credit a fost încheiată de părți la 19.10.2007. Deci, în cuprinsul termenului general de prescripție de 3 ani.
Prin sentința nr.1050/21.01.2011 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea formulată de reclamanta G. (S.) R.-C., împotriva pârâtei ., a constatat abuzive clauzele prevăzute de art. 3 lit. d) și art. 5 lit. a) din convenția de credit nr._/19.10.2007, a dispus anularea acestor clauze și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma încasată drept comision de risc, în cuantum de 13.580,80 lei și la suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între . București, în calitate de bancă, pe de o parte și numita G. (S.) R.-C., pe de altă parte, în calitate de împrumutată, s-a încheiat convenția de credit nr._/19.10.2007.
Potrivit art. 3 lit. a) din convenția de credit, rata dobânzii curente a fost stabilită la 4,25 % pe an – dobândă fixă.
În convenția de credit a fost inserată și clauza prevăzută în art. 3 lit. d), cu privire la data ajustării dobânzii, potrivit căreia, „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative, pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
Convenția de credit reprezintă un contract de credit bancar, ale cărei clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât pârâta ., are calitatea de comerciant, iar reclamanta, G. (S.) R.-C., are calitatea de consumator.
Dispozițiile Legii nr. 193/2000 menționate mai sus transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În ceea ce privește primul petit, - acela referitor la majorarea nejustificată a ratei dobânzii curente, de la 4,25 % pe an (dobândă fixă) -, instanța constată încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (3) și art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 193/2000.
Astfel, se reține faptul că aspectele echivoce cuprinse în clauza prevăzută la art. 3 lit. d) din Condițiile speciale au caracter abuziv, întrucât nu au fost negociate direct cu consumatorii.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.
În alineatul 2 din același articol, se arată că ”in caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”.
Conform alineatului 3 din același articol, ”se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
În cuprinsul convenției de credit bancar, la punctul 3, au fost inserate două clauze contrare, evidențiate la subpunctele a) și d), astfel: o clauză ce prevede o dobândă fixă de 4,25 % pe an, înțelegându-se prin aceasta o dobândă fixă pe toată perioada de creditare și o clauză contrară, ce prevede posibilitatea băncii de a revizui cuantumul ratei dobânzii curente, în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară.
Pârâta ., nu a făcut dovada negocierii directe cu împrumutata G. (S.) R.-C. a clauzei prevăzute la art. 3 lit. d) din Condițiile speciale ale convenției de credit.
Totodata, clauza prevazuta la art. 3 lit. d) este in totala contradictie cu cea prevazuta la lit. a) a aceluiasi articol, urmand ca, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, interpretarea sa fie facuta in favoarea reclamantei.
Clauza prevazuta la art. 3 lit. d) din conventie ofera paratei dreptul discretionar de a revizui in mod unilateral rata dobanzii curente, fara o negociere prealabila cu clientii, care urmeaza sa fie doar instiintati.
Conform art. 1 lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevazut in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Motivul invocat de parata l-a reprezentat intervenirea unor schimbari semnificative pe piata monetara. Acest „motiv intemeiat” trebuie sa reprezinte o situatie clar descrisa, caracterizata prin previzibilitate, astfel incat consumatorii sa poata anticipa consecintele ce s-ar produce in situatia intervenirii respectivei situatii.
În plus, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui in mod obligatoriu prevazuta in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul.
Or, in lipsa unei astfel de stipulatii exprese, clauza analizata este abuziva.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează să constate că art. 3 lit. d) din convenția de credit nr._/19.10.2007 reprezintă clauză abuzivă, în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 si, in baza prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, va dispune anularea clauzei abuzive reprezentate de art. 3 lit. d) din convenția de credit menționată mai sus.
Referitor la clauza de la art. 5 lit. a), privind comisionul de risc din secțiunea”condiții speciale” din convenția de credit încheiata între reclamantă și pârâta, precum și restituirea sumelor încasate de bancă drept comision de risc, instanta retine ca nici in privinta acestei clauze nu s-a facut dovada negocierii directe cu reclamanta.
În acest sens, art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede următoarele:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
În speta, observand conventia de credit intervenita intre reclamantă si parata, este evident ca aceasta conventie cuprinde clauze prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutata sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiei fiindui impusa de catre banca.
Totodata, instanta retine si faptul ca imprumutata a garantat imprumutul acordat de banca prin incheierea unui contract de credit imobiliar pentru un imobil a carui valoare depaseste cu mult valoarea creditului acordat, banca parata obligandu-o pe reclamanta sa incheie si asigurari cu un asigurator agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.
În plus, instanta retine ca in conventia de credit sunt prevazute o . dobanzi penalizatoare, comisioane, penalitati, garantii si asigurari, toate prevazute in sarcina imprumutatei, care creeaza o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti.
Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu reclamanta, fiind de natura a crea, in detrimentul acesteia, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.
În acelasi sens, art. 36 din OUG nr. 50/2010 prevede ca „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.
Enumerarea comisioanelor ce pot fi percepute de catre banca este una limitativa, orice alt comision perceput fiind, in consecinta, nelegal.
Ca atare, instanta va dispune anularea acestei clauze și obligarea pârâtei . la restituirea sumei încasate drept comision de risc, în cuantum de 13.580,80 lei.
Având în vedere că Legea 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Consiliului European nr. 93/13/5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
Sancțiunea civilă a nulității absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecția consumatorilor – poate fi analizata chiar din oficiu de instanță în situația, mult mai frecventă, în care comerciantul formulează acțiuni în justiție pentru executarea obligațiilor decurgând din contractele cu consumatorii și care cuprind clauze abuzive.
În acest sens, Curtea de Justiție a Comunitatilor Europene, in hotararea Murciano Quintero, C – 240/98, din 27.06.2000, a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13/5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Curtea, in actiunea preliminara formulata de Tribunalul din Barcelona, a aratat că o instanta investită cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator poate verifica din oficiu în ce măsură clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, sistemul de protecție introdus prin directivă pornind de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul acestora.
Scopul art. 6 din Directiva Consiliului European nr. 93/13/5.04.1993, potrivit căruia statele membre vor prevedea că acele clauze abuzive nu produc efecte față de consumatori, nu ar putea fi atins, dacă si consumatorii ar trebui să invoce ei înșiși caracterul abuziv al unor asemenea clauze. Procedurile mai multor state membre permit indivizilor să se apere ei înșiși în astfel de litigii, însă există pericolul deloc neglijabil ca, din neștiință, consumatorul să nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protecție eficientă a consumatorului poate fi atinsă numai dacă se recunoaște posibilitatea instanței naționale de a verifica din oficiu o asemenea clauză” (considerentele 25 și 26 din hotararea Murciano Quintero).
În ce privește condiția lipsei negocierii directe a clauzei, opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu banca parata ce a acordat creditul, lipseste, acesta acceptand în . catre parata, încheind astfel un contract de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză.
Cu privire la cererile referitoare la restituirea sumelor incasate de banca parata ca urmare a majorarii ratei dobanzii si a celor incasate de aceasta cu titlul de comision de risc, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.
Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiei legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestatiile efectuate in baza actului sanctionat cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
Pentru cele ce preced, instanța urmează să admită cererea, să constate abuzive clauzele prevăzute de art. 3 lit. d) și art. 5 lit. a) din convenția de credit nr._/19.10.2007, să dispună anularea acestor clauze și să oblige pe pârâta să restituie reclamantei suma încasată drept comision de risc, în cuantum de 13.580,80 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit și netemeinic, fără a face aplicarea unor principii de bază ale dreptului procesual civil, ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți.
A arătat că a fost încălcat principiul rolului activ consacrat de art. 129 alin 5 C.proc.civ. care implică cercetarea cu atenție și în detaliu precum și coroborarea de către instanță a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei. Instanța de fond în mod greșit interpretează și enumără ca și condiție pentru ca o clauză contractuală să fie calificată abuzivă, condiția nenegocierii directe cu consumatorul; or, aceasta nu este o condiție, este o premisă, chiar permisă de lege, iar pentru ca o clauză care nu a fost negociată cu consumatorul să fie abuzivă trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de lege și anume :"creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și contrar cerințelor bunei-credințe;
Or, arată recurenta, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, deci art .4 alin1 din Legea nr .193/2000 permite introducerea în contracte a unor clauze standard, preformulate, fără a fi negociate cu consumatorii, însă cu îndeplinirea celor două condiții; mai mult decât atât, împrumutații au cunoscut de la data semnării Convenției cât va fi cuantumul comisionului de risc de plătit pentru toată perioada de derulare a creditului.
A menționat că instanța de fond nu motivează în fapt nici măcar celelalte două condiții, rezumându-se doar să afirme că acestea sunt îndeplinite, dar o justificare concretă nu se reține, aceasta nu reușește să motiveze de ce această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât simpla invocare a valorii acestuia nu poate fi primită, atâta vreme cât consumatorul a avut cunoștință de la data încheierii convenției de valoarea ce o avea să o achite pentru acest împrumut.
A susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că recurenta ar fi trebuie să justifice mai în detaliu cauzele perceperii comisionului de risc, întrucât apreciază că acesta reprezintă prețul contractului – care este lege a părților, și prin urmare comisionul de risc a fost un cost asumat și acceptat de către client.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit ca respectiva clauză este ab initio abuzivă, căci instanța nu este chemată să verifice dacă a intervenit sau nu riscul, întrucât trebuie înțeles faptul că, însăși acordarea unui împrumut, reprezintă un risc pentru cel care acorda împrumutul.
S-a invocat, totodată, în cuprinsul cererii de recurs, nerespectarea principului egalității părților în fața justiției, instanța așezând părțile pe poziții inegale și neavând în vedere faptul că recurenta este o societate comercială ce face acte de comerț în vederea obținerii de profit.
De asemenea, nu s-a respectat principiul dreptului la un proces echitabil, întrucât nu a fost luat în considerare nici un argument formulat de recurenta pârâtă în cadrul întâmpinării depuse și nici nu au fost combătute cele susținute de recurentă în fața instanței de fond, iar dacă clienții nu erau de acord cu prevederile convenției de credit respective și aveau neclarități cu privire la cauzele perceperii comisionului de risc, aveau posibilitatea de a nu semna contractul de credit și să se orienteze spre oferta altei bănci.
O altă critică invocată de recurentă a fost greșita aplicarea a normelor de drept european relevante în judecarea cauzei, referitoare la faptul că toate costurile unui credit sunt incluse în D. aceasta reprezentând prețul serviciului prestat de către bancă, ignorând apărările sale în ceea ce privește aplicarea art. 4 din Directiva 93/13/CEE.
În drept au fost invocate dispozițiile. art. 300 alin 1, art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001, art.304 alin 9, art.304 ind.1, art.312 C.proc.civ. și s-a solicitat și judecata în lipsă.
La termenul din 20 iunie 2011 recurenta pârâtă a depus la dosar cerere de înaintare a întrebărilor preliminare și cerere de hotărâre preliminară întemeiată pe dispozițiile art. 267 din tratatul de funcționare a Uniunii Europene, prin care solicită înaintarea Curții de Justiție a Uniunii Europene a întrebărilor preliminare.
În motivarea cererii de înaintare a întrebărilor preliminare, a arătat că este necesar a fi interpretate dispozițiile comunitare transpuse în legislația națională aplicabilă în cauză, respectiv: 1. în ce măsură art. 4 alin 2 din Directiva 93/13 poate fi interpretat în sensul în care noțiunile de obiect al contractului și de preț, cuprind elementele ce formează contraprestația la care o instituție de credit este îndrituită conform unui contract de credit, respectiv dobânda anuală efectivă a unui contract de credit, formată în special dobânda fixă sau variabilă, comisioanele bancare și alte costuri incluse și definite în contract; 2. în ce măsură art. 4 alin 2 din Directiva 93/13 poate fi interpretat în sensul permiterii unui stat membru, care a transpus această dispoziție în dreptul intern, de a proceda, în exercitarea puterii judecătorești, la verificarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale ce privesc obiectul contractului și caracterul adecvat al prețului; 3. în ce măsură o parte poate invoca într-un litigiu între persoane private în fața instanțelor naționale prevederile art. 4 alin 2 din Directiva 93/13 în condițiile transpunerii incomplete/ inadecvate a Directivei în legislația națională. În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 267 TFUE.
Intimata reclamantă a susținut că aceste clauze ar putea fi considerate abuzive în temeiul Legii 193/2000 care prevede condițiile și criteriile după care se apreciază caracterul abuziv al unei clauze. Legea nr. 193/2000 astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 305/ din 18 aprilie 2008, reprezintă transpunerea în dreptul pozitiv român a Directivei 93/13/CEE, astfel cum reiese din art. 17 al legii.
La data de 24 octombrie 2011, recurenta pârâtă ., a formulat cerere de suspendare a cauzei până la pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la întrebările preliminare în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, având identitate de obiect, respectiv anularea clauzei conținute în convenția de credit privind comisionul de risc și clauzele abuzive din contractele încheiate între părți.
În motivare a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., în doctrină arătându-se că măsura suspendării se poate dispune și atunci când cererea se referă la chestiuni prejudiciale a căror soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei.
Prin încheierea din data de 31 octombrie 2011 Tribunalul D. a admis cererea formulată de recurentă și în temeiul art. 244 al.1 pct.1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea soluționării prezentei cauze până la pronunțarea CJUE asupra cererii de întrebări preliminare înaintată de către Tribunalul Comercial Cluj în cadrul dosarului nr._ .
La data de 22 aprilie 2013 recurenta pârâtă . a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că nu mai subzistă motivul suspendării, iar între părți a fost încheiată o tranzacție.
La dosarul cauzei a fost depus contractul de tranzacție încheiată între părți la data de 17.04.2013, autentificat de BNP F. M. M. sub nr. 1741/17.04.2013
Conform dispozițiilor art. 271 alin 1 C.proc.civ. părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor, iar potrivit dispozițiilor art. 272 C.proc.civ. învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii.
Tribunalul constată că părțile s-au prezentat în fața notarului public F. M. M. și au semnat tranzacția ce a fost autentificată sub nr. 1741/17.04.2013, iar aceasta întrunește condițiile prevăzute de art. 271- 273 C.proc.civ, reprezentând voința liberă și neviciată a părților de a stinge litigiul dintre ele cu privire la drepturi de care acestea pot dispune, astfel încât în temeiul art. 312 alin 1 coroborat cu art. 272, 273 C.proc.civ. va admite recursul, va fi modifica Sentința nr. 1050/21.01.2011 pronunțată de Judecătoriei C., în sensul că se va lua act de tranzacția încheiată și va consfinți învoiala părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent pârât . BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 1050/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu – intimat Reclamant - G. (S.) R. C. cu domiciliul în C., .-Sisești, .. 1, ., județul D.
Modifică sentința nr. 1050/21.01.2011 a Judecătoriei C. în sensul că ia act de tranzacția părților.
CONTRACT DE TRANZACȚIE
Incheiat astazi 17.04.2013
Partile subscrise:
..A. (“BANCA”) cu sediul social in Bucuresti, Sector 2, ., etaj 3-8 si 10, societate administrata in sistem dualist, inregistrata la Registrul Comertului cu nr. J_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cod unic de inregistrare_, prin Sucursala C., inmatriculata la Registrul Comertului sub nr J_, CUI_, cu adresa in C., ., nr.52, ., reprezentata de: Dna Sarlat D. I., in calitate de Director Sucursala si de Dl A. B. C., in calitate de Manager R. Clienti,
si
Dna S. R. C., necasatorita, nascuta la data de 20.12.1977, in mun. C., jud. D., identificata cu CI . nr._, eliberata de SPCLEP C. la data de 10.01.2012, CNP_, domiciliata in Mun. C., . 17, ., ., telefon mobil_ e-mail: -,
în calitate de CLIENT
denumiți în cele ce urmează, separat, „Parte” și/sau „Partea” și împreună „Părți” și/sau „Părțile”.
Având în vedere urmatoarele:
Părtile au semnat Conventia de credit nr._/19.10.2007 prin care Banca a pus la dispozitia Clientului un credit în valoare de 63.900 (saizecisitreimiinouasute) CHF, pentru dobandirea in patrimoniu a imobilului apartament nr. 17, situat in C., jud. D., . nr. 17, . CF nr._ a localitatii C. si identificat cu nr. Cadastral 3059/17, credit garantat cu garantie imobiliara.
Între Banca, pe de o parte, și Client, pe de altă parte, există la data semnării prezentului Contract („Data Semnării”) o situatie litigioasa („Litigiul”) decurgand din existenta pe rolul Tribunalului D. a dosarului cu nr._, dosar suspendat pana la pronuntarea unei hotarari preliminare de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene, avand ca obiect constatarea ca abuzive si anularea clauzelor prevazute de pct. 3 lit. d) „data ajustarii dobanzii” si pct. 5 lit. a) „Comisionul de risc” din Conditiile Speciale ale Conventiei. Clientii au solicitat si restituirea sumelor de bani reprezentand comisionul de risc, perceput de la data incheierii conventiei de credit si pana la constatarea caracterului abuziv al clauzei privind acest comision.
Părțile prezentului Contract, doresc să stingă în mod complet, definitiv și irevocabil toate situațiile litigioase și potential litigioase prezente sau viitoare având ca izvor pretentiile prevăzute la pct.(B), care își au originea în cauze anterioare sau concomitente Datei Semnării.
În considerarea celor de mai sus, în baza art. 2267-2278 din Codul Civil, a art. 438-441din Codul de procedură civilă, în urma negocierilor purtate Părțile au convenit în mod liber si neviciat să încheie prezentul Contract, după cum urmează:
Art. 1 – Stingerea Litigiilor
1.1. În vederea realizării celor prevăzute la pct. (B) de mai sus, Părțile convin să stingă pe cale amiabilă Litigiul existent între ele la Data Semnării, precum și să preîntâmpine orice potențiale litigii având cauze anterioare sau concomitente Datei Semnării cu privire la costurile Conventiei de credit nr_/19.10.2007.
1.2. Clientii renunta in mod expres la orice pretentii care au generat Dosarul nr._ si transmiterea cererii de hotarare preliminara catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene, considerand ca Litigiul dintre parti este in mod definitiv si irevocabil stins.
1.3. În vederea aducerii la îndeplinire a prezentului Contract, Părțile convin în mod expres să modifice Conventia de credit nr._/19.10.2007 potrivit termenilor și condițiilor ce au fost negociați cu bună-credință de către Părți, asa cum rezultă din Actul aditional nr 2/17.04.2013 avand ca obiect eliminarea clauzelor contestate din Conventia de credit nr._/19.10.2007. Actul aditional mentionat constituie parte integranta din prezentul contract de tranzactie, fiind anexat acestuia.
1.4 Totodata, in vederea stingerii Litigiului Banca a platit Clientilor in contul nr. RO87VBBU2511DJ_ deschis la Sucursala C. suma de 4673 CHF (patrumiisasesutesaptezecisitrei) prin ordin de plata din data de 24.02.2011.
1.5. Prin incheierea Actului aditional nr 2/17.04.2013 la Conventia nr._/19.10.2007 si prin plata sumei de 4673 CHF (patrumiisasesutesaptezecisitrei) CHF de catre Banca, Clientul declara ca nu mai are nici o pretentie prezenta si viitoare asupra Bancii in legatura cu costurile generate de Conventia nr._/19.10.2007.
Art. 2 - Îndeplinirea formalităților în vederea închiderii Litigiilor
Părțile se obligă să colaboreze și să îndeplinească toate formalitățile necesare și să facă toate demersurile pentru a se lua act și a se da eficiența avută în vedere de Părți prezentului Contract.
Partile sunt de acord ca oricare dintre acestea sa comunice la orice instanta si autoritate relevanta prezentul Contract si, in nume comun, sa solicite încetarea Litigiului si a oricaror alte situatii litigioase.
Art. 3 – Confidențialitate
3.1. Toate informațiile, datele și documentele pe care una dintre Părți le obține de la cealaltă sau pe care le dezvăluie celeilalte în scopul realizării și îndeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informații confidențiale iar Partea căreia i s-au dezvăluit respectivele informații se obligă să păstreze confidențialitatea pe o durata nelimitată.
3.2. Fiecare dintre Părți va folosi informațiile, datele și documentele confidențiale numai în vederea realizării obiectului Contractului, fiind obligată să nu le utilizeze în nici un alt scop.
Prezentul contract împreună cu anexele sale reprezintă voința părților și înlătură orice altă înțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
Prezentul contract a fost încheiat la 17.04.2013 într-un număr de 5 exemplare, din care 2(doua) pentru Banca, 1 (unul) pentru cealalta parte, 1 (unul) pentru a fi prezentat instantei de judecata si 1 (unul) pentru BN “Consens”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, L. D. | Judecător, T. I. H. | Judecător, V. V. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.T.I.H.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.R.G.Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 399/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
