Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr. 722/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 722/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 7803/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 722/2013
Camera de consiliu de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier C. G. E.
******
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale - litigii cu profesioniști privind pe petenta D. D. - AFP C. și pe intimații . și P. L. C., având ca obiect opoziție.
Dezbaterile au avut loc la data de 11 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18 iunie 2013, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 11.04.2013, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., în conformitate cu dispozițiile art. 231 și 234 din Legea nr. 31/1990, a înaintat spre competentă soluționare opoziția formulată de D. D. și înregistrată cu nr._/04.04.2013 la hotărârea de dizolvare a ., menționată în registrul comerțului cu cererea nr._/27.02.2013.
În motivarea opoziției petenta a arătat că demersul asociatului unic al . de dizolvare și lichidare simultană a societății prejudiciază D. D., întrucât se urmărește cu rea-credință sustragerea de la efectuarea unui control dispus de D. D. – Activitatea de Inspecție Fiscală.
Petenta a mai arătat că în urma controlului încrucișat efectuat la . s-a constatat că . a desfășurat relații comerciale în perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, respectiv 01.01.2010 – 30.06.2010 cu . intimată înregistrând în evidența contabilă achiziții de materiale în valoare de 286.082 lei, cu TVA în sumă de 54.356 lei, de la . achiziționate fiind introduse în procesul de producție, obținându-se produse finite, livrate ulterior la diverse societăți comerciale, iar facturile emise de . . au fost înregistrate în evidența contabilă dar nu au fost achitate în totalitate.
În data de 29.03.2013 a fost emisă de către D. D. – AIF propunerea de efectuare a unei inspecții fiscale la ., perioada suspusă inspecției fiscale fiind 01.01.2009 – 30.06.2010, impozit pe profit și TVA, iar demersurile efectuate de administratorul societății în vederea dizolvării societății, urmată de radierea acesteia au fost derulate în perioada apropiată controlului fiscal.
În ceea ce privește reaua-credință a ., petenta a arătat că administratorul societății intimate urmează să se sustragă cu bună-știință de la inspecția fiscală programată de D. D. – AIF, urmând ca până la data stabilirii noii inspecții fiscale, să se dizolve și apoi să radieze societatea; dizolvarea urmată de radierea . în pragul efectuării unui control al organului fiscal, este dovada clară a încercării de a evita ca situația fiscală a societății să fie verificată în funcție de analiza documentelor contabile ale acesteia – cererea acesteia de dizolvare este depusă în data de 27.02.2013.
Petenta a mai precizat că există posibilitatea ca în urma analizării documentelor contabile solicitate intimatei ., neregulile descoperite să ducă la stabilirea în sarcina acesteia a unor obligații fiscale suplimentare; având în vedere că în cadrul controlului inopinat desfășurat la . în perioada 27.03.2013, 28.03.2013, au fost descoperite o . nereguli, condiții în care este evident că radierea a fost solicitată cu scopul vătămării intereselor D. D. – AIF C..
Totodată, petenta D. D. a formulat și cerere de suspendare a deciziei nr. 1/26.02.2013, în temeiul art. 62 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, motivată prin prisma faptului că se justifică prin raportare la cele menționate anterior, atât paguba iminentă cât și cazul bine justificat al cererii de suspendare, instanța trebuind să asigure o protecție provizorie în astfel de cazuri, instituțiilor ale căror drepturi ar putea fi lezate prin exercitarea unor demersuri de persoanele juridice cu scopul prejudicierii bugetului consolidat de stat.
S-a precizat că măsura solicitată se justifică prin existența împrejurărilor de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința atitudinii administratorului de prejudiciere a organului fiscal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990.
La data de 07.05.2013 intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, motivat de faptul că prin rezoluția nr. 3683/01.03.2013 a fost dispusă numai dizolvarea societății și nu radierea, înregistrare care nu are ca efect încetarea persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei asociatului unic societatea nu înregistra la bugetul general consolidat vreo restanță la plată.
S-a mai arătat că motivul dizolvării societății este dat de imposibilitatea îndeplinirii scopului acesteia, datorată pe de o parte stării de sănătate precare a asociatului acesteia și, pe de altă parte a condițiilor economice actuale, societatea fiind suspendată în prezent din data de 01.07.2010; neavând nicio legătură cu controlul desfășurat.
În ceea ce privește suspendarea deciziei nr. 1/26.02.2013 a asociatului unic, intimații au precizat că în cauză nu se impune o astfel de măsură din moment ce organul fiscal are mijloacele legale necesare recuperării unui eventual prejudiciu cauzat statului de către o persoană juridică ce va intra ulterior în lichidare, neexistând motive temeinice în ceea ce privește existența unui prejudiciu viitor, având în vedere că în cauză acesta ar rezulta din neachitarea în totalitate a facturilor emise de către o altă persoană juridică de drept privat.
S-a solicitat respingerea opoziției D. D. ca neîntemeiată.
La data de 21.05.2013, petenta D. D. a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că în ceea ce privesc obligațiile fiscale, societatea nu avea obligații de plată la bugetul de stat la data formulării opoziției, acestea urmând a fi stabilite în urma verificării fiscale, dar este evident că radierea a fost solicitată cu scopul vătămării intereselor D. D. – AFP C..
Referitor la cererea de suspendare a deciziei nr. 1/26.02.2013, petenta a considerat că este justificată prin existența în cauză a unor motivații bine justificate, respectiv împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința atitudinii administratorului de prejudiciere a organului fiscal; procedura suspendării impunându-se cu prioritate ca urmare a faptului că în urma dizolvării, lichidării, societatea se radiază, având posibilitatea de a se sustrage de la efectuarea de către organul fiscal a unui control de fond în urma căruia urmau să fie analizate nereguli descoperite la . în relațiile comerciale cu . controlul inopinat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că, reclamanta a formulat pe lângă opoziție împotriva Deciziei nr. 1 a asociatului unic de dizolvare și lichidare simultană a societății și cerere de suspendare a acestei decizii în temeiul art. 62 alin 2 coroborat cu dispozițiile art. 133 din Legea 31/1990.
Întrucât la primul termen de judecată stabilit în ședință publică instanța va rămâne în pronunțare pe fondul cauzei, urmează să respingă cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește opoziția formulată de D. D. împotriva Deciziei nr.1 a asociatului unic P. L. C. de dizolvare și lichidare simultană a societății instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 227 alin. 1 lit. d) din Legea 31/1990 R, societatea comerciala se dizolvă și prin hotărârea adunării generale, asociații având dreptul să decidă și începerea procesului de dispariție al societății comerciale, așa cum au avut posibilitatea sa decidă si constituirea ei, precum si modificările pe care le suferă in timpul existenței sale.
In cazul dizolvării voluntare, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociații sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societății, iar textul de lege menționat nu condiționează adoptarea hotărârii lor de dizolvare voluntara de inexistenta datoriilor societății către creditori.
Potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea 31/1990, republicata, "creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
Instanța constată că pentru a fi admisibilă opoziția formulată de unul dintre creditorii societății, acesta trebuie sa facă dovada că respectiva hotărâre ii produce un prejudiciu, obiectul cererii de opoziție, potrivit art. 61 alin. 1 fiind obligarea societății sau, după caz, a asociaților la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desființarea hotărârii, așa cum pretinde reclamanta.
Pe de altă parte, instanța apreciază că , debitul datorat, reprezentand creanta fiscala, poate fi recuperat in faza lichidarii în procedura de lichidare a societății, urmare a dizolvării ei voluntare, lichidatorii, potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, având obligația de a realiza inventarierea bunurilor societății și stabilirea exactă a activului si pasivului, in vederea stingerii tuturor obligațiilor sociale.
În cauza de față, hotărârea asociatului unic al societății pârâte de dizolvare voluntară a avut ca motiv imposibilitatea realizării obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv si nu a urmărit prejudicierea vreunui creditor.
Totodată instanța constată că, asociaților societății nu le poate fi interzisa adoptarea hotărârii de dizolvare pentru motivul existentei unei creanțe, de vreme ce legiuitorul însuși nu a stabilit o astfel de condiție, iar reclamanta nu poate pretinde ca creanța sa ar rămâne neîndestulată câtă vreme legea stipulează căile de realizare a creanțelor tuturor creditorilor, începând cu bilanțul de lichidare întocmit de lichidator, care are obligația să asigure plata creditorilor si continuând cu atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății, în măsura in care aceasta însăși ar fi in imposibilitate de stingere a creanțelor datorate.
Pentru aplicarea acestui text insă este necesară efectuarea de probatorii, din care sa reiasă că asociații, in frauda creditorilor, au abuzat de caracterul limitat al răspunderii sale si de personalitatea juridica distincta a societății, dispunând de bunurile societății ca si cum ar fi bunurile proprii sau diminuând activul societății in beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind sa cunoască faptul ca in acest mod societatea nu va mai fi in măsură să își execute obligațiile.
Or, in speță pe calea opoziției formulată de către creditoare, nu s-au adus atare dovezi, ba mai mult intimata și-a dovedit buna - credință prin înregistrarea la ONRC a modificării referitoare la: corecție stare firmă ; încetarea dizolvării societății ( rezoluția 9566/31.05.2013) care, practic lipsește și de interes prezenta cerere.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus urmează să respingă prezenta cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea promovată de petenta D. D. - AFP C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în C., ., jud. D. și P. L. C., cu domiciliul în C., ., jud. D., având ca obiect opoziție.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.
Președinte, C. R. | ||
Grefier, C. G. E. |
Redactat de judecător C.R.
19 Iunie 2013-2 exemplare
| ← Anulare incident plată. Sentința nr. 1149/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 324/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
