Pretenţii. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 11937/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 573/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător I. O.
Judecător O. P. A.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind soluționarea recursului declarat de recurent pârât O. E. împotriva sentinței nr. 8801/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant C. D. SA, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta Pârâtă - O. E. reprezentată de avocat N. M., lipsind intimat Reclamant - C. D. SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat N. M.,pentru recurenta pârâtă,depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, chitanța nr. AA/_/2510.2013 în sumă de 460 lei și timbru judiciar de 3 lei,care se anulează la dosar,prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferentă recursului și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat N. M.,solicită admiterea recursului,casarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii în primul rând pe cale de excepție iar în al doilea rând ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru în sumă de 460 lei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea formulată de reclamanta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. în contradictoriu cu pârâta O. E., dinjunsă din dosarul nr._/280/2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr unic de înregistrare_, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 13.433,78 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr._/21.11.2011, precum și la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat reclamanta că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar factura emisă este temeinică și legală, fiind emisă pentru recuperarea energiei electrice care a fost consumată fără a fi înregistrată de contoarul de energie electrică, contravaloarea acesteia reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 119 C. Proc. Civ., L. Nr. 13/2007, H.G. nr. 1007/2004.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Instanța, la termenul de judecată din data de 29.05.2013, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Prin sentința nr. 8801/05.06.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A., în contradictoriu cu pârâta O. E., a obligat pârâta la plata sumei de 13.433,78 lei, reprezentând contravaloare facturi, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data scadentă a facturii – 06.12.2011 până la plata efectivă a debitului, în temeiul art. 274 alin. 3 C., micșorează onorariul de apărător ales, de la suma de 1802,75 lei la 700 lei și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1622,04 lei – onorariu avocat 700 lei și taxa de timbru și timbru judiciar 922,04 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin nota de constatare NTL nr._/09.11.2011 (fila 6), încheiată de S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. C., ca urmare a controlului efectuat la locuința proprietate a pârâtei O. E., s-au constatat următoarele: în urma verificării instalației electrice de alimentare și măsurare proprietatea operatorului de distribuție, având montat contorul tip 5CM4 seria_, s-a constatat că la inspecția vizuală a contorului acesta prezintă intervenție neautorizată asupra sigiliilor metrologice. S-a mai menționat că la imobilul respectiv funcționează o societate de imobiliare și un salon de frizerie. Cu ocazia aceleiași verificări, s-a făcut și un inventar al receptoarelor electrice regăsite, respectiv becuri-iluminat interior, mașină de spălat rufe, ladă frigorifică, frigider, hota, cuptor microunde, mașină de fabricat pâine, calorifer de ulei, TV, uscător, tub iluminat interior.
De asemenea, instanța constată că nota de constatare a fost semnată de către pârâtă, prezentă la încheierea notei, iar la punctul de vedere al consumatorului s-a consemnat că nu sunt obiecții.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 4 din H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
Reclamanta a procedat la calcularea energiei electrice ce a fost consumată, raportat la inventarul aparatelor casnice, potrivit fișei de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată (fila 9), raportat la aparatele inventariate, instanța reține că rezultă o cantitate totală de energie de recuperat de 24.776 kWh.
Pentru această cantitate de energie, reclamanta a emis factura fiscală nr._/21.11.2011 în cuantum de 13.433,78 lei.
Pentru a stabili temeinicia cererii reclamantei, instanța urmează a analiza condițiilor răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 C. Civ.
Cu privire la existența faptei delictuale, instanța reține că aceasta constă în consumul fraudulos de energie electrică. În acest sens, potrivit notei de constatare reiese că în urma verificării instalației electrice de alimentare și măsurare proprietatea operatorului de distribuție, având montat contorul tip 5CM4 seria_, s-a constatat că la inspecția vizuală a contorului acesta prezintă intervenție neautorizată asupra sigiliilor metrologice. S-a mai menționat că la imobilul respectiv funcționează o societate de imobiliare și un salon de frizerie. În plus, instanța reține că pârâta, prin punctul de vedere consemnat în cuprinsul notei de constatare, a recunoscut fapta, semnând nota de constatare și menționând că nu sunt obiecții.
Ca atare, intervenția neautorizată la sigiliile metrologice naște prezumția unui consum fraudulos.
În plus, instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub număr_/280/2012, pârâta (reclamantă în acea cauză) a contestat nota de constatare menționată și a arătat că aparatul demontat de către echipa de control a fost instalat de o echipă a societății pârâte, că a fost sigilat și nu s-au efectuat intervenții asupra acestuia, precum și că sigiliile erau intacte, fiind tăiate de către echipa de control, că la efectuarea controlului a fost prezent fiul reclamantei, iar când aceasta a ajuns i s-a dat să semneze nota de constatare pentru a lua cunoștință despre schimbarea contorului. Cu toate acestea, pârâta (reclamantă în cauza_/280/2012 nu și-a mai susținut pretențiile, astfel că instanța a anulat cererea). Ca atare, instanța constată că inițial pârâta nu a recunoscut fapta ilicită, dar ulterior necontinuarea procesului și neprezentarea în fața instanței echivalează cu o recunoaștere tacită.
Cu privire la existența prejudiciului, instanța reține că acesta constă în efectul negativ suferit de persoana pagubita. Acesta constă în contravaloarea energiei electrice consumate și neînregistrate de către pârâtă, conform fișei de evaluare (fila 9).
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta reiese în mod indubitabil din faptul că, urmare a consumului ilicit de energie electrică, contravaloarea acestuia se ptraduce într-un prejudiciu pentru reclamantă.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, reprezentând atitudinea psihică față de fapta săvârșită, instanța reține că, aceasta constă în intenția cu care aceasta a consumat energia electrică în mod ilicit, fără ca aceasta să fie înregistrată, așa cum reiese din nota de constatare, precum și din prezumția născută prin refuzul de a se prezentaîn fața instanței, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a contestat nota de constatare, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
În consecință, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la pârâta O. E., sens în care urmează a admite acțiunea astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâta la plata sumei de 13.433,78 lei, reprezentând contravaloare energie electrică.
Cu privire la cererea reclamantei privind dobânda legală, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1516, 1521 C. Civ., reclamanta a procedat la punerea în întârziere la pârâtei cu privire la achitarea despăgubirilor (fila 20). Cu toate acestea, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1523 alin. 2 lit. e C. Civ., pârâtul-debitor este de drept în întârziere atunci când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, așa cum este în cazul de față. În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 1535 C. Civ., potrivit cu care în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Totodată, potrivit art. 1 din O.G. Nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Potrivit art. 2 din același act normative, În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Având în vedere dispozițiile amintite, instanța urmează a obliga pe pârâtă și la plata dobânzii legale, de la data de 06.12.2011 și până la achitarea efectivă a debitului.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 C. Proc. Civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Astfel, instanța are în vedere principiul culpei procesuale, respectiv culpa pârâtei, care, prin neachitarea în mod integral a debitului, a determinat reclamanta să promoveze prezenta acțiune.
Instanța reține că reclamanta a făcut cheltuieli cu judecata, constând în taxa de timbru și timbru judiciar, în cuantum de 922,04 lei (fila 18), precum și onorariu de avocat în cuantum de 1802,75 lei (fila 31).
Instanța are în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 C. Proc. Civ., potrivit cu care judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, când va constata că este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Astfel cum s-a statuat anterior, potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 51/1995 și art. 132 din Statut, pentru activitatea profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său, iar art. 132 alin. 3 din Statut prevede o . criterii în funcție de care se apreciază valoarea onorariului avocațial.
În aprecierea de către instanță a justificării onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut în vedere faptul că scopul exercitării dreptului la apărare prin angajarea unui apărător este acela de a se valorifica pretențiile alegate de către parte, iar nu împovărarea părții căzute în pretenții. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele C. c. României și Johana Huber c. României, a statuat că cheltuielile de judecată trebuie să fie necesare și efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.
În cauza de față, instanța reține că obiectul cauzei a fost de dificultate relativ redusă, având ca obiect pretenții – contravaloare factură energie electrică (consum fraudulos), în condițiile în care această cauză nu a necesitat efectuarea de apărări complexe, iar probatoriul administrat în cauză s-a bazat exclusiv pe înscrisuri.
În aceeași măsură, fără a contesta activitatea apărătorului reclamantei, munca acestuia a constat în concret în redactarea acțiunii, în formularea concluziilor orale, litigiul fiind finalizat la cel de-al doilea termen de judecată.
Or, raportat la dificultatea cauzei, la natura și noutatea acesteia, la volumul de muncă depusă în condițiile în care argumentele formulate pentru reclamantă nu au implicat o complexitate mare, avantajele obținute pentru client, instanța apreciază că onorariul solicitat de către apărător pentru reclamantă este disproporționat, motiv pentru care instanța îl va reduce la suma de 700 lei.
Instanța ține să reamintească faptul că prin reducerea onorariului plătit de reclamant nu se încalcă prevederile art. 34 din L. nr. 51/1995, contractul de asistență juridică producându-și efectele între părțile contractante, instanța doar apreciind că efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze în totalitate asupra pârâtului, care este o terță persoană.
Împotriva sentinței nr. 8801/2013 a declarat recurs pârâta O. E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare recurenta arată că sentința este nelegală întrucât nu i-a fost comunicată cererea reconvențională și nu a avut cunoștință de obiectul acestui Dosar nr._
Această cerere a fost disjunsă din dosarul nr._/280/2012 al Judecătorie Pitești în care avea calitatea de reclamantă,nu s-a prezentat la instanță întrucât nu a avut cunoștință de obiectul dosarului, considerând că este vorba de acțiunea declinată de la Judecătoria Pitești nu de acțiunea intimatei.
În al doilea rând sentința a fost pronunțată de instanță cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența instanței, respectiv art.5 și art. 10 pct.4 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 5 Cod procedură civilă, cererea se face la isntanța domiciliului pârâtului,în speță Judecătoria Pitești.
Pe de alt parte invocă excepția prematurității acțiunii, motivată de lipsa proceduri prealabile. Înainte de a depune cererea reconvențională la instanță nu a primit nicio convocare de la reclamantă pentru a încerca să rezolve litigiu în mod amiabil,fiind vorba de o obligație comercială, procedura prealabilă este obligatorie în acest caz.
Aparatul demontat de echipa de control a fost instalat de societatea pârâtă în urmă cu câțiva ani, fiind sigilat și nimeni u a făcut nici o intervenție asupra acestuia.
În momentul în care a venit echipa de control sigiliile aparatului erau intacte, acestea fiind tăiate de echipa de contro. Nu a fost prezentă la efectuarea controlului și demontarea aparatului, ci doar fiul acesteia,fiind anunțată telefonic de către acesta iar când a ajuns acasă controlul era finalizat.
În mod eronat s-a menționat în nota de constatare că în imobil ar funcționa un salon de frizerie,întrucât acest lucru nu este adevărat,în imobil nefiind amenajat un astfel de salon.
Pârâta nu a făcut dovada nefuncționalității grupului de măsurare, respectiv a contorului electric pe carel-a demontat din locuință,aparatul demontat și sigilat trebuia spus unei expertize metrologice, cu participarea cesteia pentru a i se înregistra eventualele diferențe de măsurare.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderi civile delictuale,așa cum în mod greșit a statuat instanța de fond.
Astfel, în ceea ce privește fapta delictuală instanța constată că aceasta ar consta în consumul fraudulos de energie electrică, iar neprezentarea în fața instanței echivalează cu o recunoaștere a acestui fapt.
În cauză nu există practic nici o dovadă a vreunui consum fraudulos de energie electrică,atâta timp cât nu s-a făcut un control metrologic al aparatului pentru a vedea dacă acesta funcționează corect sau nu.
Referitor la prejudiciu, pârâta nu a dovedit cu nimic care este perioada de timp în care se presupune că aparatul nu a funcționat în mod corect, și cum ar fi ajuns la calculul acestei perioade,așadar calcularea cestuia s-a făcut în mod abuziv, fără nici o dovadă.
Instanța a reținut în mod greșit că nu a contestat nota de constatare, întrucât acest proces a fost pornit inițial de recurentă, iar în cerere a arătat foarte clar că nu este de acord cu cele consemnate în nota de constatare și nici cu impunerea la plată a acestei sume de bani.
Deși legal citat intiamt reclamant nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată că recursul nu este fondat.
Astfel, recurenta invocă încălcarea drepturilor sale procesuale prin necomunicarea cererii reconvenționale formulate de intimată în dosarul de fond.
În realitate, dosarul_ a avut ca obiect cererea formulată de intimată în dosarul_/280/2012 ș care a fost disjunsă, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3135/2013,pronunțată în această cauză. Prin urmare, după disjungere, recurenta pârâtă nu era îndreptățită să obțină o nouă comunicare a cererii disjunse.
Pe de altă parte, recurenta critică hotărârea primei instanțe sub aspectul încălcării normelor de competență stabilite de art. 5 și art. 10 Cod procedură civilă. Aceste norme stabilesc însă o competență relativă.
Potrivit art. 159(3) necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la prima zi de înfățișare. În fața prime instanțe recurenta nu s-a prezentat, nu a depus întâmpinare ș nu a invocat necompetența acesteia, excepție ce nu poate fi analizată în recurs.
De asemene, excepția neîndepliniri procedurii prealabile prev.de art 7201 Cod procedură civilă nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii (art.109(3) Cod procedură civilă) acestei excepții.
În fine, susținerile recurentei privind lipsa faptei ilicite (consum fraudulos de energie electrică) nu sunt bazate pe probe. Dimpotrivă, în nota de constatare încheiată intimata pârâtă a recunoscut fapta, chiar dacă ulterior și-a modificat atitudinea. În consecință, reținând că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima isntanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent pârât O. E. domiciliată în Mioveni, ., J. ARGEȘ, împotriva sentinței nr. 8801/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat reclamant C. D. SA cu sediul în sector 1, București, .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Președinte, L. M. | Judecător, I. O. | Judecător, O. P. A. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.M.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.donf.I.N.Siridonescu
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
