Pretenţii. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 21479/215/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL D.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIE Nr. 581/2013
Sedinta publica de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
P. T. I. H.
Judecator L. D.
Judecator C. R.
Grefier N. A.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionistii privind recursul declarat de recurent parat . BUCURESTI, si . C. impotriva sentintei nr. 4974/2703.2013 pronuntata de Judecatoria C. in dosar nr._ in contradictoriu cu intimatii reclamanti G. L. I., si G. F., avand ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal facut in sedinta publica, au raspuns pentru . BUCURESTI avocat C. M. si intimatii reclamanti - G. F. si - G. L. I. reprezentati de avocat I. L..
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care,
Avocat C. M.,pentru recurenta,depune la dosar imputernicire de reprezentare juridica, ordin de palta nr._ in suma de 403 lei si timbru judiciar de 03,3 lei, care se anuleaza la dosar prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferenta recursului si arata ca nu mai are cereri de formulat.
Avocat L. I.,pentru intimatii reclamanti, arata ca nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat constatand cauza in stare de judecata s-a acordat cuvantul partilor prezente.
Avocat C. M., pentru recurenta, solicita admiterea recursului, modificare sentintei in sensul respingerii actiunii cu cheltuieli.
Avocat L. I., pentru intimatii reclamanti solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei ca temeinica si legala, instanta de fond a facut corecta aplicare a dispozitiilor Legii 193/2000,cu cheltuieli de judecata,depunand si concluzii scrise .
INSTANTA
Asupra cauzei de fata deliberand asupra recursului constata urmatoarele:
La data de 23.08.2012 reclamantii G. L. I. si G. F. au chemat in judecata pe parata . – Sucursala C., solicitand sa se constate nulitatea clauzelor prevazute de art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, art. 8.1 lit. c si d din Conditiile generale si ale conventiei, art. 10.2 din conventia de credit nr._/23.03.2007 intrucat sunt abuzive, sa fie obligata parata la restituirea sumelor incasate drept comision de risc in valoare de 10.985,32 lei si a dobanzii legale de la data achitarii fiecarei rate pana la restituirea efectiva.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca la data de 23.03.2007, in calitate de imprumutati, au incheiat cu parata un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente, prin care a imprumutat suma de 90.000 RON pe o perioada de 300 luni, conform conventiei de credit incheiata nr._/23.03.2007, prin care se stipula la art. 3 dobanda ca fiind 5,95% p.a. dobanda fixa.
Reclamantii considera ca art. 3 lit. d constituie o clauza abuziva in sensul art. 4 Legea 193/2000 rep.
Aceasta clauza pune sub semnul intrebarii echilibrul contractual.Solicita anularea clauzei prevazuta de art. 5 lit. a., considerand ca este abuziva in acceptiunea prevederilor Legii 193/2000 rep.
Comisionul de risc nu este definit in mod exptres in nici una dintre clauzele conventiei de credit, acesta fiind doar cuantificat procentual, respectiv 0,2% aplicat la soldul creditului platibil lunar in zilele de scadenta pe toata durata de derulare a conventiei de credit.
De asemenea, in nici o clauza a conventiei nu se precizeaza ce fel de riscuri opera acest comision.
Reclamantii apreciaza ca perceperea de catre banca a unui comision de risc este nejustificata.
Polita de asigurare a imobilului adus in garantie a carei valabilitate se prelungeste anual pana la rambursarea integrala a creditului.
In nici una din clauzele conventiei nu se specifica care va fi destinatia finala a comisionului de risc perceput.
In plus, dupa adoptarea OUG 50/2010, reclamantii au solicitat eliminarea acestui comision de risc interzis expres de art. 36 OUG 50/2010.
Parata a continuat sa perceapa acest comision de risc, insa este indiscutabila nelegalitatea perceperii comisionului de risc, in virtutea dispozitiilor OUG 50/2010.
In prezent, banca a inlocuit acest comision de risc cu comisionul de administrare credit.
Referitor la art. 8.1 lit. c si d din conditiile generale, creditul garantat nu mai este garantat corespunzator, banca va avea dreptul, sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate bancii.
Pentru a nu fi abuzive aceste clauze, ar trebui sa se descrie un motiv intemeiat, iar in realitate aceste clauze ofera bancii dreptul discretionar de a declara soldul scadent anticipat, iar cresterea este suportata exclusiv de client.
Clauza este abuziva, deoarece creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
In privinta comisionului de risc perceput in mod abuziv, solicita ca parata sa le restituie cu dobanda corespunzatoare.
In drept, reclamantii au invocat disp. art. 1,2,3,4, 13 si 14 Legea 193/2000 si art. 948 si 966 C.CIV.
La dosar s-au depus in copie urmatoarele acte: plan rambursare credit, proces-verbal de conciliere, cerere inregistrata la nr. 5942/2010, imputerniciri avocatiale, chitanta, extrase de cont, act aditional la conventia de credit, conventia de credit nr._/23.03.2007, copii chitante.
La data de 07.09.2012 parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
A invocat exceptia lipsei capacitatii si calitatii procesual pasive a . – Sucursala C.,.
Subiect pasive este doar parata ..
. – Sucursala C. este un dezmembramant al societatii mame ., fara personalitate juridica, care nu era capacitate de folosinta si nu poate sta in judecata, solicita respingerea actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate si calitate procesuala pasiva.
A invocat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Actiunea supusa judecatii este prescriptibila in termenul general de 3 ani, instituit de art. 3 al. 1 Decretul 167/1958.
Conform art. 9 din Decretul 167/1958, momentul la care a cunoscut cauza anularii este chiar momentul incheierii conventiei de credit.
Conventia de credit a fost incheiata la data de 23.03.2007, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 23.08.2012,. deci dupa expirarea termenului de 3 ani.
A mai invocat si exceptia prescriptiei dreptului de a solicita restituirea sumelor incasate drept comision de risc de la data incheierii conventiei, respectiv 23.03.2007.
Cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 23.08.2012 si data de la care reclamantii au solicitat restituirea sumelor incasate – 23.03.2007, se observa ca termenul general de prescriptie de 3 ani a fost depasit.
Clauza reglementata de art. 3 lit. d din Conditiile speciale a fost negociata.
Nu este intemeiata sustinerea reclamantilor referitoare la caracterul abuziv al clauzei care da bancii dreptul de a modifica procentul de dobanda, cata vreme aceasta posibilitate este prevazuta in contractul dintre parti si asumata de acestea prin semnarea contractului.
Prin urmare, prin semnarea contractului imprumutatul si garantii sai si-au dat acordul cu privire la modificarile ce pot fi aduse procentului de dobanda, nefiind vorba de o modificare abuziva in sensul reglementat de Legea 193/2000.
Clauza reglementata de art. 3 lit. d din conventia de credit nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Prevederile pct. 1 lit. a din Anexa Legii 193/2000 nu se opun clauzelor, potrivit carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator, fara o notificare prealabila, existand libertatea de a rezilia imediat contractul.
Clauza contractuala privind dreptul de a percepe comisionul de risc nu este o clauza abuziva in sensul art. 4 Legea 193/2000,. Aceasta clauza este clara, fara echivoc.
Comisionul de risc face parte din pretul contractului si este format din dobanda si comisioane.
Pretul este elementul cel mai bine inteles de catre consumator.
Prevederile clauzei 8.1 lit. c si d stabilesc posibilitatea bancii de a declara soldul creditului scadent numai in cazul aparitiei unor situatii semnificative cu privire la capacitatea consumatorului de a rambursa imprumutul, banca fiind obligata sa informeze consumatorul, conform art. 7 al. 2 lit. c din Conditiile generale despre acest fapt.
Clauza prevazuta la art. 10.2 cu privire la costurile suplimentare nu este o clauza abuziva, in intelesul art. 4 Legea 193/2000, pentru ca nu pune in sarcina clientului suportarea tuturor cresterilor costurilor de acordare sau de punere la dispozitie a oricarui credit.
Comisionul poate fi de mai multe tipuri si perceput pentru mai multe operatiuni specifice activitatii de banca, pentru care imprumutatul este obligat sa plateasca un pret.
Solicita cheltuieli de judecata.
In drept, a invocat disp. art. 115 – 118 C.P.CIV., Legea 193/2000, Directiva nr. 93//13/CEE si toate celelalte acte normative mentionate in cerere.
Potrivit disp. art. 242 al. 2 C.P.CIV., solicita judecarea in lipsa.
La data de 05.12.2012 reclamantii au formulat o precizare la actiune, prin care au invederat ca suma la care au solicitat sa fie obligata parata sa le-o restituie, se compune numai din comision de risc respectiv comision de administrare, iar cuantumul acesteia rezulta din planul de rambursare a creditului si din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei.
Solicita ca parata sa le restituie suma de 10.985,32 lei.
La data de 30.01.2013 reclamantii au formulat o alta precizare la actiune, prin al doilea capat de cerere al actiunii, solicita ca urmare a anularii ca abuziva a clauzei prevazuta la art. 5 lit. a din conventie, sa fie obligata parata la restituirea sumelor incasate drept comision de risc, in valoare de 6782,63 lei, achitat pana la 31.12.2012 precum si a dobanzii legale de la data achitarii fiecarei rate pana la restituirea efectiva a acestora.
Solicita obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de administrare prev. la art. 3 din actul aditional la conventia de credit, valoarea fiind de 4587,34 lei achitat pana la 29.01.2013 si a dobanzii legale de la data achitarii fiecarei rate pana la restituirea efectiva a acestora.
Solicita restituirea acestui comision, astfel incat este indiscutabila nelegalitatea perceperii comisionului de risc in virtutea dispozitiilor OUG 50/2010.
In prezent, banca a inlocuit acest comision de risc cu comisionul de administrare credit.
Solicita ca parata sa fie obligata la plata dobanzii legale calculata pana la restituirea efectiva a sumelor de bani solicitate.
Dobanda solicitata de reclamanti reprezinta o dobanda legala remuneratorie, care se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.
Prin sentinta nr. 4974/27.03.2013 pronuntata in dosar nr._ Judecatoria C. a admis actiunea formulata de reclamantii G. I., si G. F., in contradictoriu cu paratele ., si . –SUCURSALA C., astfel cum a fost precizata, a constatat existenta clauzelor abuzive in conventia de credit nr._/23.03.2007 incheiata de . si . –SUCURSALA C. si G. I. si G. F. respectiv clauza prevazuta la art. 5 lit a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit, referitoare la comisionul de risc redenumit ulterior comision de administrare, art.3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiei de credit, art. 8.1 lit. c si d si art. 10 pct. 2 din Conditiile generale ale conventiei de credit nr._/23.03.2007 incheiata de . cu reclamantii si in consecinta, constata nulitatea absoluta a acestor clauze, a obligat parata la plata catre reclamanti a sumei de 11.369,97 lei reprezentand comisionul de risc redenumit ulterior comision de administrare perceput de la incheierea conventiei de credit,precum si dobanda legala de la data achitarii fiecarei rate si pana la restituirea efectiva a sumei de bani si la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, intre S.C. V. R. S.A. in calitate de Banca, pe de o parte si reclamantii G. L. I. si G. F., pe de alta parte, in calitate de imprumutati s-a incheiat conventia de credit nr._/23.03.2007.
Potrivit art. 5 lit.a din conventie, banca percepe un comision de risc in cuantum de 0,2 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Prin prezenta actiune reclamantii solicita ca aceste clauze sa fie constate abuzive si pe cale de consecinta sa li se restituie suma de bani avand ca obiect comision de risc preceputa de banca.
Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat parata S.C. V. R. S.A. are calitatea de comerciant, iar imprumutatii reclamantii G. L. I. si G. F. au calitatea de consumatori.
Conform dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000, aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.
In alineatul 2 din acelasi articol, se arata ca ”in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”.
Conform alineatului 3 din acelasi articol ”se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”.
Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Asadar, dispoziitiile legale precitate stabilesc trei conditii a caror indeplinire cumulativa releva caracterul abuziv al unei clauze incluse . cu consumatorii: clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, clauza sa fie contrara bunei-credinte si prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Referitor la clauza de la pct. 5 lit. a, privind comisionul de risc din conventia de credit incheiata intre reclamanti si parata, instanta retine ca parata nu a facut dovada negocierii directe cu cei doi consumatori, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 4 din Legea 193/2000,acest aspect fiind dovedit inclusiv prin administrarea probei cu interogatoriu reclamantilor, proba solicitata de parata in care reclamantii din prezenta cauza au precizat ca nu au negociat acesta clauza cu banca.
Examinand conventia de credit intervenita intre reclamanti si parata, este evident ca aceasta reprezinta un contract standard, ale carui clauze sunt prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusa de catre banca.
Clauza analizata nu este prin ea insasi abuziva ci in raport de celelalte conditii contractuale. Astfel, comisionul impus de catre parata in contractul de credit analizat este un comision de risc, reglementat de art. 5 lit. a respectiv un comision de risc de 0,2% aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei de credit incheiata cu reclamantii.
Se retine ca in speta conventia de credit este dublu garantata, atat cu o garantie imobiliara prin constituirea unei ipoteci asupra unui imobil, valoarea acestuia acoperind peste 150 % cat si cu un contract de asigurare incheiat cu un asigurator agreat de catre banca.De asemenea polita de asigurare a fsot incheiata de un asigurator agreat de Banca astfel ca institutia bancara sa fie protejata prin despagubire integrala in cazul producerii riscului asigurat.
Instanta a constatat ca stipularea alaturi de garantiile deja convenite a comisionului de risc produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, acesta aparand ca abuziv in cazul unui contract in care toate riscurile au fost garantate.
De asemenea, modul de calcul al acestui comision nu este explicat in cuprinsul contractului de credit, nefiind prezentati factorii in functie de care a fost calculat acesta, intimata avand obligatia sa ii explice consumatorului toate clauzele contractuale pe intelesul acestuia. De asemenea, se constata ca acest comision are valori diferite de la un contract de credit la altul fara a se putea stabili modul in care a fost stabilit.
Totodata, este de retinut faptul ca prin niciuna din clauzele acestui contract nu este definit in concret acest comision de risc, neprevazandu-se in niciun fel ce riscuri acopera acest comision. Incercarea paratei de a explica includerea acestui comision prin intampinarea depusa la dosar nu poate fi luata in considerare de catre instanta, intrucat aceste aspecte trebuiau aduse la cunostinta consumatorilor si explicate pe intelesul acestora odata cu incheierea contractului de credit.
In consecinta, in raport de dispozitiilor aratate, instanta a apreciat ca respectiva clauza referitoare la stipularea unui comision de risc in situatia unor credite garantate prin ipotecarea unor imobile apartinand imprumutatilor si incheierea unei asigurari pentru acoperirea tuturor riscurilor, are caracter abuziv, cu atat mai mult cu cat nu exista in contract si o clauza care sa prevada restituirea acestor sume in situatia in care riscul nu se va produce.
Pentru aceste motive instanta a constatat existenta clauzei abuzive in conventia de credit nr._/23.03.2007 incheiata de . pe de parte si reclamantiiGAVRILESCU L. I. si G. F. pe de alta parte, respectiv clauza prevazuta la art. 5 lit a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit, referitoare la comisionul de risc, va constata nulitatea absoluta a acesteia si va obliga parata . sa modifice contractul de credit mai sus mentionat in sensul inlaturarii clauzei constatata ca fiind abuziva din contractul respectiv.
Referitor la cererea privind restituirea sumelor incasate de banca parata cu titlul de comision de risc redenumit ulterior comision de administrare, instanta a retinut ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale. In cauza sanctiunea ce intervine ca efect a constatarii ca fiind abuzive a clauzelor contractuale o constituie nulitatea absoluta.
Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiei legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestatiile efectuate in baza actului sanctionate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
Instanta a apreciat ca abuziva si a constatat nulitatea absoluta a clauzei prevazute de art. 5 lit.a din Conventia de credit, astfel ca se impune restituirea sumelor incasate de parata cu acest titlu, in temeiul art. 1092 din Codul civil din 1864, astfel ca va obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de 11.369,97 lei catre reclamanti, reprezentand comisionul de risc redenumit ulterior prin actul aditional la conventia de credit comision de administrare perceput de parata incepata cu data de 29.03.2007, dovedita de aceasta chitantele de plata si extrasele de cont depuse la dosar la filele 98-114 din dosar, precum si dobanda legala de la data achitarii fiecarei rate si pana la plata efectiva a sumei de bani conform OG 13/2011.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 3 litera d din contractul de credit nr._/23.03.2007 instanta a apreciat ca si acesta clauza este abuziva pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 3 litera a) din conventia de credit, rata dobanzii curente a fost stabilita la 5,95 % p.a. – dobanda fixa.
In conventia de credit a fost inserata si clauza prevazuta in art. 3 litera d), cu privire la data ajustarii dobanzii, potrivit careia, „banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobanzii, in cazul aparitiei unor schimbari semnificative, pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii”.
Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat parata S.C. V. R. S.A., are calitatea de comerciant, iar imprumutatii reclamantiiGAVRILESCU L. I. si G. F. au calitatea de consumatori.
Conform dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000, aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.
In alineatul 2 din acelasi articol, se arata ca ”in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”.
Conform alineatului 3 din acelasi articol ”se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”.
Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Referitor la prevederile art. 3 litera d din conditiile conventiei de credit, instanta a constatat ca aceasta clauza creaza bancii parate posibilitatea de a majora rata dobanzii curente, fara o negociere prealabila, fapt ce rezulta chiar din proba cu interogatoriu administrat reclamantilor din prezenta cauza in care acestia mentioneaza ca au avut o singura intalnire cu ofiterul de credit si nu li s-au adus la cunostinta conditiile impurumutului, nefiind negociate clauzele contractului mai sus mentioanat.
Totodata, in lipsa unor criterii obiective stipulate in contract, utilizarea sintagmei „schimbari semnificative pe piata monetara” da bancii dreptul discretionar de a aprecia ce modificari pot fi calificate ca fiind semnificative.
Conform art. 1 lit.a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, insa cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevazut in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prin „motiv intemeiat”, in intelesul legii, se intelege o situatie clar descrisa, caracterizata prin previzibilitate, astfel incat consumatorii sa poata anticipa consecintele ce s-ar produce in situatia intervenirii respectivei situatii.
In plus, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui in mod obligatoriu prevazuta in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul.
Ori, in lipsa unei astfel de stipulatii exprese, clauza analizata este abuziva.
S-a mai retinut si faptul ca aspectele echivoce cuprinse in clauza prevazuta la art. 3 litera d) din Conditiile speciale au caracter abuziv, intrucat nu au fost negociate direct cu consumatorul.
In acest sens, instanta a retinut ca parata S.C. V. R. S.A, nu a facut dovada negocierii directe cu imprumutatul a clauzei prevazute la art. 3 litera d din conditiile conventiei de credit.
Nu in ultimul rand instanta a constatat ca in cuprinsul Conventiilor de Credit bancar, la punctul 3, au fost inserate doua clauze contrare, evidentiate la subpunctele a) si d), astfel: o clauza ce prevede o dobanda fixa de 5,95 % p.a., intelegandu-se prin aceasta o dobanda fixa pe toata perioada de creditare si o clauza contrara, ce prevede posibilitatea bancii de a revizui cuantumul ratei dobanzii curente, in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, ceea ce contravine dispozitiilor art. 1 si 4 din Legea nr. 193/2000.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanta a constatat existenta clauzei abuzive in conventia de credit nr._/23.03.2007 incheiata de . pe de parte si reclamantiiGAVRILESCU L. I. si G. F. respectiv clauza prevazuta la art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiei de credit, referitoare la majorarea dobanzii.
In ceea ce priveste transformarea comisionului de risc in comision de administrare prin actul aditional aflat la filele nr. 72-75 din dosar instanta a inlaturat sustinerile paratei din notele scrise depuse la dosaurul in sensul ca actul aditional mai sus mentioant a fost acceptat tacit de catre reclamanti, in sensul ca acesta nu a fost semnat de catre consumatori asa cum prevad dispozitiile art. 95 alinn,. 5 din OUG 50/2010, motivat de faptul ca dispozitiile art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010 prevede faptul ca actul aditional nu va fi valabil incheiat daca in urma notificarii din partea bancii consumatorul a notificat la randul sau banca precizand refuzul de a semna actul aditional, in speta de fata exista refuzul reclamantilor de a semna actul aditional respectiv notificarea nr. 5942/05.10.2010(fila nr. 14 din dosarul de fond).Mai mult decat atat reclamantii au mentionat si in raspunsul la interogatoriul administrat in prezenta cauza faptul ca nu au fost de acord cu incheirea actului aditional mai sus men’ioant
Astfel instanta a apreciat ca dispozitiile art. 5 lit. b prin care comisionul de risc a fost transformat in comision de administrare din actul aditional este o clauza abuziva care nu a fost negociata cu reclamantii in sensul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prevederile urmatorului alineat al aceluiasi articol stabilesc ca el presupune impunerea unei clauze de catre agentul economic „fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv."
In aprecierea caracterului abuziv al clauzei trebuie determinata atitudinea subiectiva a comerciantului, respectiv daca inserarea clauzei are la baza intentia acestuia de a-si crea un avantaj ca urmare a unei pozitii speciale in care s-ar fi aflat la momentul incheierii contractului.
Prin urmare, atitudinea subiectiva a bunei/relei-credinte a subscrisei trebuie evaluata in stransa legatura cu cea de a treia conditie a clauzei abuzive, respectiv crearea unui dezechilibru contractual semnificativ. Dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor rezulta din chiar continutul si efectele unei clauze contractuale. Avand in vedere ca nu orice dezechilibru releva o clauza abuziva, caracterul semnificativ care ar justifica retinerea naturii abuzive a clauzei s-ar putea aprecia in functie de natura prestatiei, reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi si obligatii in contextul interpretarii sistematice a contractului. Aceasta inseamna ca notiunea de „dezechilibru semnificativ" depinde de aprecierea comportamentului abuziv al celui care detine pozitia de suprematie la incheierea contractului
Doctrina a enumerat o . criterii care ar trebui sa stea la baza analizei pe care instanta urmeaza sa o faca in aprecierea bunei/relei-credinte a bancii, precum si in analiza existentei unui dezechilibru contractual. Atare criterii au fost denumite totodata si teorii remediu in cadrul sistemului de drept romanesc, astfel incat, prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 193/2000 privitoare la clauzele abuzive, sa poata fi identificat si atins un echilibru cu principiul libertatii contractuale si al libertatii de vointa.
Pornind de la textul consacrat in art. 970 C. civ., buna credinta a fost conturata ca fiind acea atitudine prezumata de lege, de corectitudine pe care un contractant trebuie sa o aiba la momentul incheierii si pe parcursul executarii contractului, iar notiunea a fost clarificata prin dispozitiile Legii nr. 363/2007 prin definirea practicilor comerciale incorecte, care pot fi inselatoare sau agresive. Art. 4-7 ale acestui act normativ contureaza conduita consumatorului mediu si sunt utile pentru interpretarea naturii abuzive a unei clauze conform Legii nr. 193/2000. Instanta urmeaza a analiza conduita subscrisei prin raportare la intelesul notiunilor de practici comerciale inselatoare conform dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 363/2007.
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 si art. 4 al Directivei 93/13/CEE prevad notiunea de „dezechilibru semnificativ". Fiind inovatoare in blocul de legalitate national, doctrina a explicat si a definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind „contractul care si-a pierdut utilitatea sociala si personala". Rezulta ca partea care reclama repararea prejudiciilor cauzate printr-un contract dezechilibrat trebui sa arate ca acesta a ramas lipsit de utilitate in ceea ce-l priveste sau ca a fost astfel reglementat inca de la data incheierii contractului.
Contractele de credit au fost asimilate in literatura notiunii doctrinare de „contract de adeziune" sau „contract standard preformulat" astfel cum mentioneaza actele comunitare in materia protectiei consumatorului si cum a fost preluata expresia si de dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel cum s-a precizat in doctrina, de regula dezechilibrul trebuie sa fie in rem. Potrivit legii, trebuie sa existe un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauza abuziva. De exemplu profitul obtinut de comerciant este considerat justificat, dat fiind ca scopul activitatii oricarui comerciant este profitul - finis mercatorum est lucrum.
Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Asadar, dispozitiile legale precizate stabilesc trei conditii a caror indeplinire cumulativa releva caracterul abuziv al unei clauze incluse . cu consumatorii: clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, clauza sa fie contrara bunei-credinte si prin ea insasi, sau impreuna cu alte prevederi din contract, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Clauzele prevazute de art. 8.1 lit. c si lit. d din Conditiile generale prevad ca in situatia in care imprumutatul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin alte conventii, incheiate cu Banca sau cu alte institutii financiare, precum si in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate, respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia creditul acordat nu mai este garantat corespunzator, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise Imprumutatului, Codebitorului si Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei.
Din redactarea textului anterior mentionat rezulta ca, pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui de asemenea sa descrie un motiv intemeiat, asa cum s-a aratat mai sus.
Formularile cuprinse in clauzele analizate nu ofera posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unuia astfel de motiv, oferind Bancii dreptul discretionar de a declara soldul scadent anticipat.
Mai mult decat atat, parata nu a facut dovada negocierii acestor clauze cu imprumutatii, din interogatoriul incuviintat de instanta pentru a face dovada negocierii rezultand contrariul.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 10.2 din Conditii genereale instanta a apreciat ca si aceasta clauza este abuziva in sensul art. 4 din legea 193/2000, aceasta nefiind o clauza negociata cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Impotriva sentintei nr. 4974/2013 a declarat recurs parat . BUCURESTI, solicitand admiterea recursului,modificarea sentintei in sensul respingeri actiunii ca netemeinica si nelegala.
In ceea ce priveste motivul de nelegalitate, arata ca recent ICCJ prin decizia 753/17.02.2011 a statuat ca in sfera de aplicare a art. 304 pct.9 Cod procedura civila "este inclusa si interpretarea clauzelor contractuale constituite ca probe in dosar, deoarece art. 969 din Codul civil le califica drept "legea partilor", iar hotararea data cu incalcarea acestora reprezinta un motiv de desfiintare a acesteia.
In acelasi sens apreciaza si recurenta parata si anume conventia de credit semnata de reclamanti constituie legea partilor, hotararea data cu incalcarea acesteia reprezentand un motiv clar de desfiintare a acesteia.
Se apreciaza de asemenea ca hotararea instantei de fond a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Pe fondul cauzei a aratat ca pentru a aprecia caracterul abuziv al clauzelor contractuale contestate, instanta de fond trebuia sa analizeze mai intai daca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 4 din Legea 193/2000.
Legea 193/2000 prevede doua conditii negative si una pozitiva, respectiv clauza sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si sa nu se refere la obiectul principal al contractului.
Din analiza sentintei recurate se observa ca instanta de fond a neglijat cea de a treia conditie.
Clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marfa de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept national si comunitare nu pot privi nici definirea obiectului contractului nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat.
Se arata ca ca clauzele prevazute in art. 3 lit d si art. 5 lit a din contractul de credit nu sunt clauze abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 3 lit. d se arata ca aceasta a fost negociata si nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor .
In acest sens, se arata ca la incheierea conventiei clientilor li se comunica Conditiile Generale si se discuta Conditiile Speciale, iar prin semnarea contractului imprumutatii si-au dat acordul cu privire la modificarile ce pot fi aduse procentului de dobanda.
De asemenea, se arata ca aceasta clauza nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, imprumutatii avand posibilitatea de a rezilia contractul in cazul in care banca modifica rata dobanzii.
Referitor la clauza prevazuta de art. 5 lit. a se arata de asemenea ca nu este o clauza abuziva in sensul art. 4 din legea 193/2000.
Se arata ca aceasta clauza a fost negociata cu imprumutatii, a fost citita, explicata si insusita.
Mai mult, raportandu-se la art.969 Cod civil, potrivit carora "conventiile legal incheiate au putere de lege intre parti" instanta de fond in mod gresit a apreciat ca in momentul in care reclamantul a incheiat acest contract a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca, ca nu a avut posibilitatea sa negociere aceasta clauza din contract, intregul act fiindu-i impus in forma respectiva de catre banca.
In mod eronat a retinut instanta ca ar fi trebuit sa justifice mai in detaliu clauzele perceperi comisionului de risc, intrucat acesta face parte din pretul contractului care este format din dobanda si comisioane, iar dobanda cuprinde costurile pe care banca le are pentru a putea pune la dispozitie suma imprumutata pentru o perioada indelungata de timp.
O alta critica invocata de recurenta a fost gresita aplicarea a normelor de drept european relevante in judecarea cauzei, referitoare la faptul ca toate costurile unui credit sunt incluse in D. aceasta reprezentand pretul serviciului prestat de catre banca, ignorand apararile sale in ceea ce priveste aplicarea art. 4 alin 2 al Directivei 93/13/CEE.
Comisionul privind costurile suplimentare,este,in masura in care apar costuri suplimentare, parte a costului creditului, fiind datorat pentru operatiile bancii desfasurate in legatura cu avansarea sau solicitarea de avansare a unor cheltuieli in legatura cu,si pentru respectivul credit,si care se poate prezenta sub mai multe forme la randul sau, in functie de justificarea pe care se bazeaza.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304, art. 304 indice 1 Cod procedura civila, art. 312 Cod procedura civila, Directiva 93/13/CEE.
Recursul a fost timbrat cu suma de 459 lei si timbru judiciar de 3,3 lei.
Intimatii reclamanti desi legal citati nu s-au prezentat si nu au formulat intampinare.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recurate,prin prisma motivelor de recurs formulate si avand in vedere dispozitiile art.304 si 304 ind.1 c.p.civ ,tribunalul constata ca recursul este nefondat.
In acest sens, Tribunalul constata ca instanta de fond a solutionat cauza respectand principiile generale care asigura dreptul partilor la un proces echitabil, dand dovada de rol activ prin examinarea existentei unor clauze abuzive in contractul partilor.
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a realizat in cuprinsul sentintei recurate atat o completa prezentare a situatiei de fapt, cat si o analiza elaborata a fiecarei cereri a reclamantilor si aparare a paratei, statuarea primei instantei in sensul ca art. 3 lit. d si art. 5 lit. a din Conditiile Speciale din contractul de credit al partilor sunt clauze abuzive fiind rezultatul aprecierii in ansamblu a intregului probatoriu administrat in cauza.
Astfel, in a aprecia cu privire la caracterul abuziv al clauzelor denuntate de catre reclamanti, instanta de fond a analizat conditiile prevazute de catre art. 4 din Legea 193/2000, concluzionand in sensul ca aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fapt ce ii confera un caracter abuziv.
Simplul fapt ca aceasta clauza a avut un caracter preformulat si nu a fost negociata cu reclamantii nu a constituit temeiul constatarii sale ca abuziva, aceasta rezultand din disproportia dintre drepturile si obligatiile partilor pe care a generat-o.
De asemenea, Tribunalul retine ca, potrivit art. 3 lit. a rata dobanzii curente este de 4,25% pe an dobanda fixa, aceasta putand fi revizuita de banca in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara (lit. d), imprumutatului urmand a i se comunica noua rata a dobanzii, modificarea operand de la comunicare.
Tribunalul considera astfel ca, atat timp cat din continutul acestei clauze rezulta ca noua dobanda este obligatorie pentru client, desi nu are loc o negociere asupra cuantumului acesteia, respectiva clauza este una abuziva, in raport cu dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, neputandu-se considera ca prin semnarea contractului reclamantii au renuntat la dreptul lor de a negocia eventualele modificari ale clauzelor contractuale, dreptul la negociere fiind unul legal si neputand face obiectul renuntarii.
Se apreciaza ca atata timp cat partile nu au determinat in contract ce inseamna „schimbare semnificativa” pe piata monetara, nefiind prevazuti nici indicii de referinta in functie de care opereaza clauza de revizuire, aceasta clauzaa este abuziva deoarece lasa la aprecierea unilaterala a bancii conditiile si situatiile in care devine aplicabila.
Referitor la critica vizand gresita apreciere de catre instanta de fond ca abuziva a clauzei ce reglementeaza dreptul sau de a percepe comisionul de risc, raportat si la sustinerea recurentei parate referitor la faptul ca acest comision de risc face parte din pretul contractului, Tribunalul apreciaza ca posibilitatea instantelor nationale de a aprecia cu privire la caracterul abuziv al unor clauze contractuale, pozitie constanta exprimata de catre CJUE in jurisprudenta sa, se poate extinde chiar si asupra clauzelor referitoare la obiectul sau pretul contractului, in masura in care aceste clauze nu sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Acest fapt rezulta din interpretarea per a contrario a art. 4 alin. 6 Legea 193/2000, teza finala, text ce preia literal continutul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Aceasta interpretare este insusita si de catre ICCJ, prin decizia nr. 578/2013 retinandu-se ca "potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil.
Sensul acestei prevederi este acela ca sunt excluse de la evaluarea caracterului abuziv acele clauze ce vizeaza proportionalitatea dintre calitatea bunului livrat sau serviciului prestat de comerciant si pretul platit de consumator, situatie ce nu s-ar putea pune in cazul unui contract de credit, intrucat consumatorul nu plateste o anumita calitate a marfii ori a serviciului de care a beneficiat, ci primeste o suma de bani pe care se obliga sa o restituie in conditiile convenite prin contract.
Prin urmare, este posibila analizarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, ca parte componenta din costul total al creditului, avand in vedere faptul ca art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 nu exclude „ab initio” controlului unui eventual caracter abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractelor prin raportare la pret ca parte a obiectului contractului, in conditiile in care acea clauza care le determina este clara, neechivoca si exprimata .".
Totodata, tribunalul retine ca si in ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 5 lit.a instanta de fond a analizat conditiile prevazute de catre art. 4 din Legea 193/2000, concluzionand in sensul ca aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fapt ce ii confera un caracter abuziv rezultand din disproportia dintre drepturile si obligatiile partilor pe care a generat-o.
In aceste conditii, tribunalul considera ca faptul constatarii caracterului abuziv al clauzei invocate de catre intimata reclamanta nu a fost determinata de o apreciere ab initio a acestui caracter, ci de o analiza raportata la efectele contratului de credit incheiat intre parti, iar nu generica, a acestui caracter.
Nu in ultimul rand tribunalul retine ca un contract de credit bancar nu este un contract aleatoriu in care intinderea sau chiar existenta obligatiei pentru una sau pentru ambele parti nu se cunoaste in momentul incheierii contractului deoarece depinde de un eveniment viitor si incert.
D. in contractele aleatorii exista sanse de castig/pierdere pentru partile contractante, fiecare parte urmarind sa realizeze un castig si sa evite suportarea unei pierderi.
Contractul de credit bancar este, chiar si cand obligatiile debitorului nu sunt indeplinite, un contract comutativ, intinderea obligatiilor partilor fiind determinata la data incheierii acestuia.
In aceste conditii, in speta este nejustificata stipularea platii unui "comision de risc" care sa-i acopere bancii "riscurile asumate prin punerea creditului la dispozitia clientului", creditoarea fiind indreptatita sa solicite garantii pentru rambursarea imprumutului si sa refuze incheierea contractului daca acestea sunt insuficiente.
Pe de alta parte, perceperea unei sume (comision de risc) de catre creditor, fara sa ofere in schimb o contraprestatie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezinta pentru debitor o obligatie lipsita de cauza.
In consecinta, apreciind drept nefondate criticile invocate de catre recurenta parata, in raport de dispozitiile art. 312 C.pr.civ., tribunalul urmeaza sa respinga prezentul recurs, acesta fiind nefondat.
In temeiul dispozitiilor art. 274 C., tribunalul va obliga recurenta parata la plata catre intimati a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul. declarat de recurent parat . BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, ., ., sector 2 si . C. cu sediul in C., ., nr. 52, ., impotriva sentintei nr. 4974/2703.2013 pronuntata de Judecatoria C. in dosar nr._ in contradictoriu cu intimatii reclamanti G. L. I., si G. F., cu domiciliul in C., .. 7, ., ..
Obliga recurenta la plata catre intimati a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 04 Noiembrie 2013.
P., T. I. H. | Judecator, L. D. | Judecator, C. R. |
Grefier, N. A. |
Red.jud.T.I.H.
Tehn.red.N.Arnautu
Red.jud.fond.N.V.Gutescu
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 611/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
